Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
viu. E drept, vefli spune cæ s-a întreprins deja aceasta, în repetate rînduri, în cercul nostru de prieteni. Desigur.
Doar cæ de multe ori s-a procedat în linii mari øi, prin urmare, deseori confuz. Raporturile sociale sînt
condiflionate, dupæ cum øtim, de relafliile de producflie. De fiecare datæ cînd critica materialistæ aborda o
operæ, întrebarea pe care obiønuia s-o punæ era: care este raportul dintre acea operæ øi relafliile sociale
de producflie ale epocii? Iatæ o întrebare importantæ! Dar øi foarte dificilæ. Ræspunsul care i se poate da nu
este întotdeauna lipsit de echivoc. De aceea aø dori sæ væ propun o întrebare mai la îndemînæ. O întrebare
ceva mai modestæ, care nu flinteøte atît de sus, dar care mi se pare cæ oferæ mai multe øanse de ræspuns.
Cæci în loc sæ întreb: – Cum se raporteazæ o anumitæ operæ la relafliile de producflie ale epocii? – E de acord
cu ele, este reacflionaræ? – Sau speræ sæ le ræstoarne, e revoluflionaræ? În locul acestor întrebæri sau cel puflin
înaintea lor, aø dori sæ væ propun altceva. Eu întreb, aøadar, nu ce atitudine are o creaflie literaræ faflæ de
relafliile de producflie ale epocii sale, ci: care este poziflia sa înæuntrul lor? Aceastæ întrebare vizeazæ direct
funcflia pe care o are opera în cadrul relafliilor de producflie literaræ ale unei epoci. Vizeazæ cu alte cuvinte
direct tehnica literaræ a operelor.
Cu termenul tehnicæ am numit acel concept care face produsele literare nemijlocit accesibile unei analize
sociale directe, øi deci materialiste. Totodatæ, conceptul de tehnicæ furnizeazæ punctul de plecare dialectic;
antiteza sterilæ dintre formæ øi conflinut poate fi depæøitæ pe baza acestui concept. Mai mult, conceptul
de tehnicæ mai confline øi indiciul pentru determinarea corectæ a raportului dintre tendinflæ øi calitate pe care
am cæutat-o la început. Dacæ adineauri ajunsesem la formula conform cæreia tendinfla politic justæ a unei
opere cuprinde øi calitatea ei literaræ, întrucît include tendinfla ei literaræ, aducem acum precizarea cæ aceastæ
tendinflæ literaræ poate consta într-un progres sau un regres al tehnicii literare.
Va fi desigur pe gustul dumneavoastræ sæ fac acum un salt, doar în aparenflæ abrupt, la situaflia literaræ concretæ.
Øi anume la cea rusæ. Øi aø vrea sæ væ îndrept atenflia asupra lui Serghei Tretiakov øi a tipului de scriitor
„operativ“ [operierenden] definit øi întrupat de el. Scriitorul operativ oferæ exemplul cel mai limpede de
dependenflæ funcflionalæ în care se aflæ, întotdeauna øi în toate împrejurærile, tendinfla justæ din punct de vedere
politic øi tehnica literaræ progresistæ. Nu væ voi da, desigur, decît un singur exemplu, renunflînd la celelalte.
Tretiakov face o distincflie între scriitorul operativ øi cel care informeazæ. Misiunea primului nu este sæ relateze,
ci sæ lupte; el nu trebuie sæ joace rolul unui spectator, ci sæ intervinæ activ. El defineøte aceastæ misiune prin
informafliile pe care le dæ despre propria-i activitate. Cînd în 1928, în perioada colectivizærii totale a agriculturii,
s-a lansat lozinca: „Scriitorii la colhoz!“, Tretiakov s-a dus în comuna Farul Comunist, unde, în timpul
celor douæ lungi sejururi ale sale, a preluat urmætoarele sarcini: convocarea unor mitinguri, strîngerea
fondurilor pentru plata unor tractoare, convingerea fiecærui flæran în parte sæ intre în colhoz, inspectarea
sælilor de lecturæ, crearea unor gazete de perete øi conducerea gazetei colhozului, relatæri periodice cætre
ziarele moscovite, introducerea radioului, a cinematografului ambulant etc. Nu e de mirare cæ volumul
sæu Stratégii, compus de Tretiakov în urma acestor sejururi, avea sæ aibæ o influenflæ considerabilæ asupra
perfecflionærii gospodæriilor colective.
Poate cæ, deøi îl prefluifli pe Tretiakov, sîntefli totuøi de pærere cæ exemplul sæu în acest context nu este prea
concludent. Sarcinile pe care øi le-a impus – vefli obiecta probabil – sînt cele ale unui jurnalist sau propagandist;
toate astea au prea puflin de-a face cu literatura. Am ales însæ intenflionat exemplul lui Tretiakov,
ca sæ væ aræt tocmai cît de cuprinzætor e orizontul în care trebuie regîndite, pe baza datelor tehnice ale
situafliei noastre de astæzi, concepfliile noastre despre formele øi speciile literaturii, dacæ vrem sæ ajungem
la acele forme de expresie care reprezintæ punctul de plecare al energiilor literare ale prezentului. În trecut,
n-au existat dintotdeauna romane øi poate cæ nu vor trebui sæ existe perpetuu nici în viitor, la fel cum
nici tragediile øi nici marile epopei nu vor trebui, poate, sæ existe la nesfîrøit. Formele comentariului, ale
traducerii sau chiar ale aøa-numitei contrafaceri sau parodieri n-au fost întotdeauna la marginea literaturii
ca forme neserioase ale acesteia; ele øi-au avut locul nu doar în scrierile filosofice, ci øi în creaflia literaræ
arabæ sau chinezæ. Retorica n-a fost întotdeauna o formæ insignifiantæ, ba ea øi-a pus pecetea pe mari provincii
ale literaturii în Antichitate. Væ spun toate acestea pentru a væ obiønui cu ideea cæ ne aflæm în miezul unui
colosal proces de refasonare a formelor literare, un proces de refasonare în care multe opoziflii conceptuale
în care am fost obiønuifli sæ gîndim øi-ar putea pierde forfla de penetrare. Permitefli-mi sæ dau un exemplu
din care sæ se vadæ sterilitatea unor astfel de opoziflii, ca øi procesul de depæøire dialecticæ a lor. Ne vom
opri iar la Tretiakov. Cæci exemplul meu este ziarul.
29