Descarcă revista în format PDF - idea

sTraducere realizatæ dupæ „Das Author als Produzent“,
in Gesammelte Schriften, Band II/2:
Aufsätze, Essays, Vorträge, (Vorträge und Reden),
Frankfurt am Main, Suhrkamp Taschenbuch
Wissenschaft, 1991, pp. 683–701, © Suhrkamp
Verlag, Frankfurt am Main, 1977.
Autorul ca producætor
Alocufliune la Institutul pentru Studiul Fascismului, Paris, la 27 aprilie 1934
Walter Benjamin
Il s’agit de gagner les intellectuells à la classe ouvrière, en leur faisant prendre conscience de l’identité de
leurs démarches spirituelles et de leurs conditions de producteurs.* (Roman Fernandez)
Væ amintifli, desigur, cum îi trateazæ Platon pe poefli în proiectul sæu de republicæ. În interesul comunitæflii, el
le refuzæ øederea în cetate. Platon avea o idee înaltæ despre puterea poeziei, dar o considera nocivæ, inutilæ
– într-o comunitate desævîrøitæ, bineînfleles. De atunci, chestiunea dreptului la existenflæ al poetului a apærut
de prea pufline ori cu aceeaøi insistenflæ ca la Platon; astæzi însæ, ea se pune din nou. E drept cæ doar rareori
în forma aceasta. Ca problemæ a autonomiei scriitorului, væ este însæ tuturor mai mult sau mai puflin familiaræ:
e vorba de libertatea scriitorului de a compune orice vrea. Øi nu sîntefli înclinafli sæ-i acordafli aceastæ autonomie.
Credefli, dimpotrivæ, cæ situaflia socialæ a prezentului îl obligæ sæ decidæ în serviciul cui vrea sæ-øi punæ activitatea.
Autorul burghez de literaturæ de divertisment nu recunoaøte aceastæ alternativæ. Trebuie sæ-i demonstrafli
atunci cæ, færæ s-o recunoascæ, lucreazæ în folosul anumitor interese de clasæ. Un tip mai progresist de scriitor
recunoaøte însæ alternativa. Decizia sa, luatæ pe baza luptei de clasæ, e aceea de a se situa de partea proletariatului.
Acesta e capætul autonomiei sale. Scriitorul îøi orienteazæ activitatea în funcflie de ceea ce este util
proletariatului în lupta de clasæ. De obicei spunem cæ el urmeazæ o anumitæ tendinflæ.
Øi iatæ cuvîntul-cheie în jurul cæruia pivoteazæ de mult o dezbatere cu care v-afli obiønuit deja. V-a devenit
familiaræ, cu toate cæ øtifli cît de sterilæ este. Cæci pînæ acum, ea n-a reuøit sæ depæøeascæ încæ plictisitoarele
pe-de-o-parte øi pe-de-altæ-parte: pe de o parte, trebuie sæ pretindem de la producflia scriitorului tendinfla
justæ, pe de altæ parte, avem tot dreptul sæ aøteptæm ca aceastæ producflie sæ fie de calitate. Aceastæ formulæ
este, fireøte, nesatisfæcætoare, cîtæ vreme nu înflelegem ce legæturæ existæ între cei doi factori: tendinflæ øi
calitate. Desigur, putem decreta legætura în mod dogmatic. Putem sæ rostim sentenflios: o operæ care înfæfliøeazæ
tendinfla justæ nu trebuie sæ demonstreze øi alte calitæfli. Putem chiar decreta: o operæ care înfæfliøeazæ tendinfla
justæ trebuie în mod necesar sæ prezinte øi toate celelalte calitæfli.
A doua formulare nu este lipsitæ de interes, ba mai mult chiar: ea e corectæ. Mi-o însuøesc. Dar fæcînd aceasta,
refuz totuøi s-o decretez. Cæci aceastæ afirmaflie trebuie încæ øi demonstratæ. În cele ce urmeazæ, væ solicit
atenflia tocmai pentru încercarea de a o demonstra. – Poate-mi vefli obiecta cæ este o temæ cu totul specialæ,
chiar îndepærtatæ de ce ne intereseazæ aici. Cu o astfel de demonstraflie – vefli exclama – vrefli sæ promovafli
studiul fascismului? – Ei bine, chiar asta am de gînd sæ fac. Cæci sper sæ væ pot aræta cæ nofliunea de tendinflæ,
în forma sumaræ sub care se prezintæ de cele mai multe ori în dezbaterea deja menflionatæ, este un instrument
cu totul ineficace al criticii literare politice. Vreau sæ væ aræt cæ tendinfla unei compoziflii literare poate
corespunde politic numai dacæ ea corespunde øi din punct de vedere literar. Cu alte cuvinte: tendinfla justæ
din punct de vedere politic cuprinde øi o tendinflæ literaræ. Øi – trebuie s-o adaug imediat – aceastæ tendinflæ
literaræ, conflinutæ implicit sau explicit în acea tendinflæ justæ politic, e singura care dæ calitatea operei. Iatæ
cum, tocmai pentru cæ încorporeazæ tendinfla literaræ a unei opere, tendinfla politic justæ a unei opere include
øi calitatea ei literaræ, pentru cæ încorporeazæ tendinfla ei literaræ.
Aceastæ afirmaflie – îmi îngædui sæ væ fægæduiesc – va deveni curînd mai claræ. Momentan, aø dori sæ inserez
o parantezæ øi sæ spun cæ, pentru reflecfliile de faflæ, aø fi putut alege øi un alt punct de plecare. Am ales sæ
pornesc de la aceastæ dezbatere sterilæ cu privire la raportul dintre tendinflæ øi calitate în literaturæ. Aø fi putut
porni însæ øi de la o disputæ øi mai veche øi nu mai puflin sterilæ, vizînd raportul dintre formæ øi conflinut, cu
precædere în cazul literaturii politice [politische Dichtung]. Acest fel de a privi problema are un prost renume;
øi pe bunæ dreptate. E un exemplu de manual de abordare nedialecticæ, cu øabloane, a unor contexte literare.
Prea bine. Dar cum aratæ atunci modul de tratare dialectic al aceleiaøi probleme?
Abordarea dialecticæ a acestei probleme – øi acum ajung în fine unde-am vrut – nu poate întreprinde nimic
cu lucrul acesta rigid øi izolat care este opera, romanul, cartea. Ea trebuie sæ-l insereze în contextul social
28