Descarcă revista în format PDF - idea

Waldemar Titzenhaler
„Ruhr Region“, from Das Deutsche Lichtbild, 1930
metodele de reproducere mecanicæ sînt o tehnicæ de diminuare, permiflîndu-i omului sæ ajungæ la acel grad
de dominaflie asupra operelor, færæ de care ele nici nu-øi mai gæsesc întrebuinflarea. 41
Dacæ existæ ceva caracteristic astæzi pentru relafliile dintre artæ øi fotografie, e tensiunea insuportabilæ care
s-a instalat între ele prin fotografierea operelor de artæ. Mulfli dintre cei care, ca fotografi, determinæ aspectul
actual al acestei tehnici au pornit de la picturæ. I-au întors spatele, dupæ încercæri nereuøite de a pune
într-un acord viu øi clar mijloacele ei de expresie cu viafla de azi. Cu cît spiritul lor era mai treaz øi mai atent
la semnætura vremii, cu atît mai problematic le-a devenit, treptat, punctul de plecare. Cæci întocmai ca în
urmæ cu optzeci de ani, fotografia a obligat pictura sæ-i predea øtafeta. „Posibilitæflile creatoare ale noutæflii
– spune Moholy-Nagy – ajung de cele mai multe ori sæ fie dezvæluite cu încetul de asemenea vechi forme,
vechi instrumente øi domenii plastice pe care în fond apariflia noului le lichideazæ deja, însæ care, sub presiunea
noului care se pregæteøte, sînt împinse la o [ultimæ] înflorire euforicæ. Aøa, de pildæ, pictura futuristæ
(staticæ) a livrat problematica bine definitæ, øi care ulterior s-a anulat pe sine, a simultaneitæflii miøcærii, punerea
în formæ a momentului temporal; øi asta într-o epocæ în care filmul era deja cunoscut, însæ nici pe departe
înfleles. […] La fel îi putem considera – cu precauflie – pe unii dintre pictorii care lucreazæ astæzi cu mijloace
de reprezentare obiectualæ [darstellerisch-gegenständlichen Mitteln] (neoclasiciøti øi veriøti 42 ) drept precursorii
unei noi formafliuni reprezentativ-optice [darstellerischen optischen Gestaltung], ce se va folosi în curînd
numai de mijloace tehnico-mecanice.“ 43 Iar Tristan Tzara spunea în 1922: „Cînd tot ce se numea artæ se
anchilozase, fotograful øi-a aprins lampa sa cu mii de lumini øi, treptat, hîrtia fotosensibilæ a absorbit negreala
cîtorva obiecte uzuale. El descoperise bætaia unei stræfulgeræri fragede, neprihænite, care era mai importantæ
decît toate constelafliile înfæfliøate spre desfætarea ochilor noøtri“. 44 Fotografii care nu
vin dinspre artele plastice în fotografie, din oportunism, din întîmplare sau din comoditate,
formeazæ astæzi avangarda acestei profesii, cæci prin demersul lor progresist sînt întrucîtva
ferifli de cel mai mare pericol al fotografiei de azi: caracterul de artæ decorativæ [den kunstgewerblichen
Einschlag]. „Fotografia ca artæ – spune Sasha Stone 45 – e un domeniu foarte
periculos.“
Cæci dacæ fotografia se extrage din contexte precum cele care l-au dat pe un Sander, pe
o Germaine Kroll, un Bloßfeldt øi se emancipeazæ de interese fizionomice, politice, øtiinflifice,
ea devine „creatoare“. Treaba obiectivului este acum „sinopticul“; îøi face apariflia
fotograful oportunist. „Spiritul, învingînd mecanica, ræstælmæceøte rezultatele ei exacte ca
parabole ale vieflii.“ 46 Cu cît criza actualei ordini sociale se extinde mai mult, cu cît antagonismul
dintre elementele ei individuale se anchilozeazæ mai tare, cu atît mai mult aspectul
de creaflie – un joc de variante în esenfla sa cea mai profundæ: avînd ca tatæ contradicflia
øi imitaflia ca mamæ – devine un fetiø ale cærui træsæturi træiesc øi se schimbæ în funcflie numai de interpretarea
la modæ. Aspectul creator al fotografierii înseamnæ deferirea ei modei. „Lumea-i frumoasæ!“ – iatæ deviza
lui. În el se demascæ postura unei fotografii care poate instala orice cutie de conserve în univers [jede Konservenbüchse
ins All montieren {kann}], dar nu poate înflelege vreuna din corelafliile de raporturi omeneøti
în care ea îøi face apariflia øi care de aceea, chiar øi în cele mai pierdute în vise subiecte ale ei, e premergætorul
mai degrabæ al vandabilitæflii decît al cunoaøterii acestora. Dar cum adeværatul chip al acestei creativitæfli
fotografice este reclama sau asociaflia 47 , adversarul ei legitim este demascarea sau construcflia. Cæci situaflia,
spune Brecht, devine „astfel atît de complicatæ, încît astæzi o simplæ «redare a realitæflii» spune mai puflin ca
oricînd ceva despre realitate. O fotografie a uzinelor Krupp sau A.E.G. nu ne spune aproape nimic despre
aceste instituflii. Adeværata lor realitate s-a deplasat în aspectele funcflionale. Reificarea raporturilor între
oameni, de exemplu clædirea fabricii, nu le mai dæ la ivealæ øi pe ele. Iatæ de ce trebuie de fapt «sæ construim
ceva», ceva «artificial», «elaborat»“. 48 Øi meritul suprarealiøtilor este tocmai cæ au pregætit calea unei
astfel de construcflii fotografice. O etapæ ulterioaræ a confruntærii dintre fotografia creatoare øi cea constructivæ
este marcatæ de filmul rus. Øi nu exageræm dacæ spunem cæ marile realizæri ale regizorilor sæi n-ar fi
fost cu putinflæ decît într-o flaræ unde fotografia nu cautæ sæ farmece øi sæ sugereze, ci sæ experimenteze øi
sæ instruiascæ. În acest sens øi numai în acesta putem sæ mai înflelegem øi astæzi rostul impozantului salut
cu care butucænosul pictor de idei Antoine Wiertz întîmpina, în anul 1855, fotografia: „De cîfliva ani ni s-a
næscut, spre gloria epocii noastre, o maøinæ care stîrneøte pe zi ce trece uimirea minflilor noastre øi ne înspæimîntæ
privirea. Øi nici nu va trece secolul, pînæ ca ea sæ devinæ penelul, paleta, vopselele, priceperea, experienfla,
ræbdarea, dibæcia, precizia, coloritul, glanflul, modelul, desævîrøirea, chintesenfla picturii. [...] Sæ nu credefli
24