Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
cracy Revisited [Capitalismul, socialismul øi democraflia reconsiderate], Baltimore, The
Johns Hopkins University Press, 1993, pp. 54–68; vezi, de asemenea, tot de mine,
„Victory Defeated“ [Înfrîngerea victoriei], in Larry Diamond øi Marc F. Plattner, ed.,
Democracy After Communism [Democraflie dupæ comunism], Baltimore, The Johns
Hopkins University Press, 2002, pp. 126–131.
54. David Wootton, ed., Divine Right and Democracy: An Anthology of Political Writing in
Stuart England [Drept divin øi democraflie. O antologie de scrieri politice din Anglia
Stuarflilor], Harmondsworth, Penguin, 1986, pp. 285–316. Gerrard Winstanley a spus:
„Acesta e principiul vostru læuntric, o, voi, puternici de-acuma ai Angliei. Voi nu cercetafli
cum sæ ajutafli iubirea universalæ. Dacæ afli fi fæcut-o, s-ar fi væzut în faptæ“ (ibid., p. 321).
Aceasta e vocea autenticæ a revolufliei.
55. Moishe Postone, Time, Labor and Social Domination: A Reinterpretation of Marx’s Critical
Theory [Timp, muncæ øi dominaflie socialæ. O reinterpretare a teoriei critice a lui
Marx] [1993], Cambridge, Cambridge University Press, 2003, p. 160.
56. Doctrina filosoficæ a unui popor reconstruit – prin abolirea comerflului øi a pieflei ca
atare – e aceea al lui Fichte în Der geschloßne Handelsstaat [Statul negustoresc
închis] [1800], ed. Fritz Medicus øi Hans Hirsch, Philosophische Bibliothek #316, Hamburg,
Felix Meiner Verlag, 1979, mai ales pp. 89-–126; cf. Johann Gottlieb Fichte,
Grundlage des Naturrechts [Principiile dreptului natural] [1796], ed. Manfred Zahn,
Phil. Bibl. #256, Hamburg, Felix Meiner, 1991, pp. 156–184; Johann Gottlieb
Fichte, Die Staatslehre, oder über das Verhältniss des Urstaates zum Vernunftreiche…
[Doctrina statului, sau despre raporturile dintre statul originar øi imperiul rafliunii] [1813,
postum], in Fichtes Werke, IV, Berlin, Walter de Gruyer & Co., 1971, pp. 497 ad fin.
57. Postone, Time, Labor and Social Domination, pp. 62–63.
58. Vezi faimoasa prefaflæ a lui Thompson la The Making… (p. 11): „[…] clasa e un raport,
øi nu un lucru […]“.
59. Walter Benjamin, The Arcades Project, Cambridge, Harvard University Press, 2002.
E instructiv sæ facem comparaflia între Benjamin øi marii portretiøti ai burgheziei tîrzii,
Henry James, Thomas Mann, Marcel Proust, André Gide, Roger Martin du Gard,
Robert Musil, Italo Svevo, Alberto Moravia, Tibor Déry. Ultimele generaflii ale vechii
burghezii ies în evidenflæ printr-o anumitæ slæbiciune øi tandrefle faflæ de lucruri mici;
e prima clasæ nonmuncitoare care nu are o funcflie socialæ ori politicæ precisæ. Politica
e încæ fæcutæ de grands seigneurs ori de noii profesioniøti (avocafli øi aparatcici); gloria,
eleganfla øi demnitatea sînt încæ rezervate nobilimii, la fel ca sporturile, duelurile,
bravura militaræ øi libertinajul. Artele sînt unicul domeniu în care nici profesionalismul,
nici „castele“ nu joacæ un rol important. Interioritatea (Innerlichkeit), confortul de lux,
solitudinea, consumul de culturæ (de la ziare la operæ) sînt lumea flâneur-ului de care
acesta scapæ prin flâner. Dintre cei amintifli mai sus, doar despre Mann øi Déry se poate
spune cæ au fost conøtienfli de dimensiunea apocalipticæ a acestor lucruri (vezi funcflia
durerii de mæsea din Casa Buddenbrook). Aceøti autori crezuseræ, cu toflii, cæ în locul
microcosmosului suferind, autocompætimitor øi morbid erotizat al burgheziei cultivate,
cu ai sæi Mahler, Debussy, Klimt øi Schiele, trebuie sæ vinæ socialismul proletar,
oricît de barbar s-ar dovedi el sæ fie. Nu s-au gîndit nicio clipæ la managementul corporafliilor,
televiziunea de duzinæ øi muzica pop.
60. În legæturæ cu asta, cea mai bunæ analizæ marxianæ (øi de orice alt fel) e aceea a lui Robert
Kurz în cærflile sale în mare parte netraduse øi în revistele pe care le-a fæcut (Krisis, cu
echivalentul sæu austriac, mai uøor, Streifzüge, øi acuma Exit). E gînditorul care se situeazæ,
din cîte øtiu, cel mai aproape de Moishe Postone. Cred cæ e cel mai original gînditor
din cadrul stîngii germane øi poate europene din zilele noastre. Meritæ sæ fie mai
bine cunoscut.
61. Istoria intelectualæ a discufliilor extrem de interesante øi de importante despre clasæ
ca problemæ a filosofiei politice (cu precædere între marxiøti) e rezumatæ (chiar cu o
încercare originalæ de a solufliona problema), la un nivel teoretic foarte înalt, de Stephen
A. Resnick øi Richard D. Wolff, Knowledge and Class: A Marxian Critique of Political
Economy [Cunoaøtere øi clasæ. O criticæ marxianæ a economiei politice], Chicago, The
University of Chicago Press, 1987. E mare pæcat cæ nu-mi pot permite sæ dialoghez
cu aceastæ carte aici.
62. Un punct de plecare în imaginarea funcfliei viitoare a clasei-în-sine ar fi, cu siguranflæ,
munca impunætoare a lui Erik Olin Wright, cea mai mare autoritate în materie de clasæ
astæzi. Existæ în permanenflæ investigaflii sociologice pe aceastæ temæ: vezi munca inovatoare
a lui Stanley Aronowitz øi Michael Zweig. Nimic din cele spuse mai sus nu
face valoroasa lor muncæ superfluæ, dimpotrivæ.
63. Despre dezbaterea privitoare la noul imperialism, vezi G. M. Tamás, „Isten hozta,
Mr. Bush“ [Bine afli venit, domnule Bush!], Élet és Irodalom (supliment), 22 aprilie 2005.
64. „Teoria revoluflionaræ e astæzi duømanul jurat al ideologiei revoluflionare – øi o øtie.“
Guy Debord, The Society of the Spectacle [1967], §124, New York, Zone Books,
1995, p. 90. [În româneøte: Societatea spectacolului urmatæ de Comentarii la Societatea
spectacolului, trad. de Ciprian Mihali øi Radu Stoenescu, Cluj, Casa Cærflii de
Øtiinflæ, 1998, teza 124, p. 102 – traducere uøor modificatæ, ]
255