Descarcă revista în format PDF - idea

The Brenner Debate: Agrarian Class Structure and Economic Development in Pre-Industrial
Europe [Controversa Brenner. Structuræ de clasæ agraræ øi dezvoltare economicæ
în Europa preindustrialæ] [1976], ed. T. H. Aston øi C. H. E. Philpin, Cambridge,
Cambridge University Press, 1988). Existæ un atac virulent la adresa lui Ellen Meiksins
Wood øi Robert Brenner: Ricardo Duchesne, in „On the Origins of Capitalism“ [Despre
originile capitalismului], Rethinking Marxism, 14 (3), toamna 2002, pp. 129–137,
pe care din cauza lipsei mele de expertizæ specializatæ n-o pot estima, dar, ca o simplæ
persoanæ din afaræ, n-am fost întru totul convins. Experienfla central- øi est-europeanæ
(inclusiv cea ruseascæ) pare sæ adevereascæ afirmafliile lui Meiksins Wood, atît
cît pot eu judeca.
43. Asta e ceea ce Andrew Levine omite în interesanta sa carte, A Future for Marxism?
Althusser, the Analytical Turn and the Revival of Socialist Theory [Un viitor pentru marxism?
Althusser, cotitura analiticæ øi renaøterea teoriei socialiste], London, Pluto,
2003. E destul de ironic cæ autorii care în anii 1970 au încercat sæ recreeze o teorie
de stînga originaræ, Louis Althusser øi G. A. Cohen, ajung în cartea dlui Levine, care
acceptæ egalitarismul (în cazul lui John Roemer øi al altora) øi filosofia politicæ „normativæ“
(în cazul lui G. A. Cohen de mai tîrziu), sæ serveascæ, færæ multæ tevaturæ, drept
flevi de eøapament pentru marxismul næbædæios. Afirmaflia lui Levine cæ G. A. Cohen
øi alflii ar fi adus marxismul la starea sa „mainstream“ e destul de ieøitæ din comun. Nu
prea ne putem imagina cæ un sistem de convingeri care a influenflat viafla a sute de
milioane de oameni, pe patru continente, predat la lumina focurilor de tabæræ în nopflile
a zeci de ræzboaie civile øi în cadrul a sute de instituflii sindicale, dezbætut de zeci de
revoluflionari ori de guverne reformatoare, sæ fie redus la o stare „mainstream“ a sa
de un capitolaø efemer din istoria gîndirii, într-o carte de filosofie politicæ scrisæ în stil
analitic. Miopia academicæ cerøeøte, deseori, credinflæ. Singurul lucru de analizat care
ræmîne dupæ marxismul analitic e mai curînd patina unei „piese de epocæ“, un amestec
de frivolitate Oxford øi filistinism Cambridge, pe lîngæ o læudabilæ strædanie de partea
claritæflii. A fi „anti-nonsens“ [no-nonsense] øi „intransigent“ [tough-minded] øi „anti-baliverne“
[anti-bullshit] e mai mult o chestiune de stil decît de orice altceva. La fel cum
nimeni nu ia în serios pretenfliile euclidiene ale lui Spinoza ori næzuinflele de „øtiinflificitate“
ale lui Hobbes øi, la fel cum asta nu ne împiedicæ sæ prefluim opera lor, stilul „analitic“
al unei anumite scriituri marxiene, oricînd de secundar, nu exclude faptul ca observafliile
pe care le face sæ fie edificatoare øi utile. E totuøi straniu, chiar foarte straniu, ca un
stil excentric sæ fie considerat „mainstream“, în timp ce marea tradiflie a filosofiei sociale
europene de dupæ Renaøtere – din care marxismul face, desigur, parte – sæ fie væzutæ
drept ceva marginal. Andrew Levine vorbeøte, de asemenea, despre „insularitatea“
filosofiei academice franceze, ceea ce ne reaminteøte de legendarul titlu dintr-un ziar
englezesc: „Ceaflæ deasupra Canalului, continentul izolat!“. Marxiøtii furæ cîndva revoluflionari
internaflionaliøti, nu-i aøa?
44. „Notes on Adolph Wagner“ [Însemnæri despre Adolph Wagner] [1879–1980], in Marx,
Later Political Writings [Scrieri politice de maturitate], ed. Terrell Carver, Cambridge,
Cambridge University Press, 2002, p. 232.
45. În schifla de program a social-democrafliei germane se gæseøte urmætoarea frazæ: „Munca
este izvorul oricærei avuflii øi al oricærei culturi […]“. Marx ræspunde: „Munca nu este
izvorul oricærei avuflii. Natura este izvorul valorilor de întrebuinflare (cæci din ele se compune
în fond avuflia materialæ!) în aceeaøi mæsura ca øi munca, care ea însæøi nu este
decît manifestarea unei forfle naturale, a forflei de muncæ omeneøti. Fraza de mai sus
se întîlneøte în orice abecedar øi este justæ în mæsura în care presupune cæ munca este
efectuatæ cu ajutorul obiectelor øi uneltelor corespunzætoare. Într-un program socialist
însæ nu trebuie admise asemenea fraze burgheze, care trec sub tæcere condifliile
færæ de care un astfel de program n-ar avea nici un sens“. „Critica Programului de la
Gotha“, in Karl Marx øi Friedrich Engels, Opere alese în douæ volume, ediflia a 3-a, vol.
2, Bucureøti, Editura Politicæ, 1967, p. 5 [traducere uøor modificatæ – n. tr.].
46. „Reification and the Consciousness of the Proletariat“ [Reificarea øi conøtiinfla proletariatului],
in Lukács, History and Class Consciousness: Studies in Marxist Dialectics [Istorie
øi conøtiinflæ de clasæ. Studii despre dialectica marxistæ] [1923], Cambridge, The
MIT Press, 2000, p. 150.
47. „Transformarea relafliei de marfæ într-un lucru cu o «obiectivitate de nælucæ» nu
poate […] sæ se mulflumeascæ cu reducerea tuturor obiectelor în vederea satisfacerii
nevoilor omeneøti de marfæ. Ea îøi pune pecetea pe întreaga conøtiinflæ a omului;
însuøirile øi aptitudinile lui nu mai sînt parte organicæ din personalitatea lui; ele devin
obiecte pe care le poate «poseda» sau de care poate «dispune», la fel cum face cu
diversele obiecte ale lumii exterioare. Øi nu existæ formæ naturalæ în care sæ poatæ fi
turnate relafliile umane, nici o cale în care omul ar putea sæ-øi punæ în joc «însuøirile»
sale fizice øi psihice færæ ca ele sæ fie supuse tot mai mult acestui proces reificator. […]
Aceastæ raflionalizare a lumii pare sæ fie completæ; ea pare sæ penetreze chiar profunzimile
naturii fizice øi psihice a omului. Ea e limitatæ totuøi de propriul ei formalism.
[…] Privitæ mai îndeaproape, structura unei crize e væzutæ ca fiind nimic altceva
decît o creøtere a gradului øi intensitæflii vieflii cotidiene a societæflii burgheze. În realitatea
sa nonreflexivæ, mundanæ cæ viafla pare sæ fie flinutæ ferm laolaltæ de «legi naturale»;
totuøi, ea poate trece printr-o dislocare subitæ întrucît legæturile ce unesc
diversele pærfli øi sistemele parfliale ale ei sînt aleatorii chiar øi atunci cînd se prezintæ
în forma lor cea mai normalæ. Aøa încît pretenflia cæ societatea e guvernatæ de legi «eterne,
de fier», care se bifurcæ în diversele legi speciale care se aplicæ domeniilor particulare,
e în sfîrøit dezvelitæ în ceea ce este: o pretenflie. Structura societæflii apare mai
curînd în legile parfliale independente, raflionalizate øi formale ale cæror legæturi reciproce
sînt, în mod necesar, pur formale (i.e. interdependenfla lor formalæ poate fi sistematizatæ
formal), în timp ce, în ce priveøte realitæflile concrete, ele nu pot stabili decît
conexiuni întîmplætoare (ibid., p. 101).“ [Traducerea, din englezæ, îmi aparfline – n. tr.]
Contingenfla pare sæ fie, aici, rezultatul raflionalizærii extreme (descrise de Max Weber)
a subsistemelor tehnologice, administrative, juridice, logistice, militare etc. ale
societæflii în cadrul unui hazard nelumesc. Nu poate fi imaginat niciun control cu adeværat
raflional asupra unei asemenea colecflii de „fapte“ disparate.
48. Am vorbit despre aceastæ problemæ vizavi de Fichte (geniul revoluflionar rousseauist
øi kantian) in „Fichte’s «Die Bestimmung des Gelehrten»“ A Sketch“ [„Vocaflia învæflatului“
de Fichte. O schiflæ], Collegium Budapest Workshop Series 12, Budapest, Collegium
Budapest – Institute for Advanced Studies, 1997, passim, øi în „From Subjectivity to
Privacy and Back Again“ [De la subiectivitate la intimitate øi înapoi], Social Research,
69 (1), primævara 2002, pp. 201–221.
49. The Retreat from Class [1986], London, Verso, 1998.
50. „Pentru a ne situa ferm în cîmpul de articulaflie, trebuie sæ începem prin a renunfla la
concepflia «societæflii» ca totalitate întemeietoare a proceselor sale parfliale. Trebuie,
aøadar, sæ examinæm caracterul deschis al socialului ca sol constitutiv sau «esenflæ negativæ»
a diverselor «ordini sociale» care existæ, væzute ca încercæri anemice øi, în cele
din urmæ, eøuate de a domestici cîmpul diferenflelor.“ Asta scriu Chantal Mouffe øi
Ernesto Laclau în Hegenomy and Socialist Strategy [Hegemonie øi strategie socialistæ]
[1985], London, Verso, 2001, pp. 95–96. Ræspunsul lui Woods e destul de necruflætor:
„Dupæ toatæ sforæiala øi opintirea asta teoreticæ, ceea ce ni se propune e ditamai…
pluralismul. Alternativa – care sticleøte întotdeauna ameninflætor în penumbræ – e o
doctrinæ conform cæreia o forflæ externæ, capabilæ cumva, în mod unic øi autonom,
sæ genereze un discurs hegemonic din propriile sale resurse interne, îl va impune pe
acesta din urmæ de sus, dînd masei informe o identitate colectivæ øi creînd un «popor»
sau o «nafliune» acolo unde ele mai înainte nu existaseræ. Posibilitæflile funeste
inerente unei asemenea viziuni sînt evidente“. The Retreat from Class, p. 63. (Se cer,
aici, douæ observaflii: eu prefluiesc mai mult talentul lui Mouffe øi Laclau decît o face
Meiksins Wood; øi cred cæ „posibilitæflile funeste“ sînt deja destul de evidente în machiavelismul
lui Gramsci. Produsul final totuøi e într-adevær pluralism øi egalitarism în
ce priveøte „recunoaøterea“, deci de felul celor practicate de ONG-uri.)
51. O antologie foarte interesantæ de texte publicate în Socialist Register, centratæ pe cîteva
importante articole-pilot de Ralph Miliband, discutæ cazul Marii Britanii în timp ce
ridicæ problema dacæ o alianflæ trans-clasæ condusæ de polul muncii ar putea realiza
vreodatæ socialismul: David Coates, ed., Paving the Third Way: The Critique of Parliamentary
Socialism [Pavînd cea de a treia cale. Critica socialismului parlamentarist],
London, Merlin, 2003, cu contribuflii de Ralph Miliband, John Saville, Leo Panitch,
Colin Leys, Hilary Wainwright øi David Coates.
52. Vezi cartea profeticæ a lui Ernest Mandel, From Stalinism to Eurocommunism [De la
stalinism la eurocomunism], London, NLB, 1978. Rolul politic al PCI [Partidul Comunist
Italian] n-a fost, în general, cu totul diferit de acela al laburiøtilor britanici ori
al social-democraflilor germani sau austrieci.
53. Vezi G. M. Tamás, „Un capitalisme pur et simple“. Existæ un eseu mai timpuriu, nonsocialist
de acelaøi autor, un eseu care conøtientizeazæ øi el într-o oarecare mæsuræ problema,
cf. G. M. Tamás, „Socialism, Capitalism and Modernity“ [Socialism, capitalism øi
modernitate], in Larry Diamond øi Marc F. Plattner, ed., Capitalism, Socialism and Demo-
254