Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
27. Ibid.
28. „A Culture in Contraflow“ [O culturæ în contracurent], in Anderson, English Questions,
p. 300. Vezi, de asemenea, eseurile sale din A Zone of Engagement [O zonæ
de ciocnire], London, Verso, 1992.
29. Aceastæ problematicæ e luminatæ cel mai bine în cîteva din strælucitele cærfli ale lui
T. J. Clark, cum ar fi Image of the People: Gustave Courbet and the 1848 Revolution
[Imaginea poporului. Gustave Courbet øi Revoluflia de la 1848] [1973], London,
Thames and Hudson, 1999. Vezi capodopera sa, Farewell to an Idea: Fragments from
a History of Modernism [Bun-ræmas unei idei. Fragmente dintr-o istorie a modernismului],
New Haven, Yale University Press, 1999, cea mai bunæ însumare din cîte existæ
a complicatei øi profundei identitæfli dintre modernism øi radicalismul politic (favoritele
mele sînt capitolele despre Pissarro øi despre „Freud’s Cézanne“ [Cézanne al lui Freud],
pp. 55–167); ceea ce trebuie sæ ne neliniøteascæ: însumærile se fac totuøi despre lucruri
ce flin de trecut, nu-i aøa?
30. Existæ o lucrare, din pæcate destul de neglijatæ, iar asta în pofida numeroaselor sale merite,
care analizeazæ aspectul politic al imaginii lui Marx despre Anglia: David MacGregor,
Hegel, Marx, and the English State [Hegel, Marx øi statul englez], Toronto, University
of Toronto Press, 1996, foarte solidæ mai ales în ce priveøte contractele øi Legile fabricilor
[Factory Acts]; cf. David MacGregor, The Communist Ideal in Hegel and Marx [Idealul
comunist în Hegel øi Marx], Toronto, University of Toronto Press, 1990.
31. Singurele excepflii sînt revoltele eøuate ale comuniøtilor de stînga, consiliøti, anarhiøti øi
anarhosindicaliøti. Ei sînt singurii care au încercat sæ dezvolte proiectul politic al lui Marx.
Vezi [Philippe Bourinet], The Dutch and German Communist Left [Stînga comunistæ olandezæ
øi germanæ], London, ICC, 2001 øi numeroasele øi voluminoasele lucræri ale lui
Hans Manfred Bock. Existæ o reeditare recentæ a Workers’ Council [Consiliile muncitoreøti]
[1948] de Anton Pannekoek, ed. Robert Barsky, Oakland, AK Press, 2003.
32. „O formulare condensatæ a argumentului [lui Thompson]: relafliile de producflie nu
determinæ conøtiinfla de clasæ în mod mecanic (p), aøadar: clasa nu poate fi definitæ
doar în termeni de relaflii de producflie (q). P e adeværatæ, dar q nu decurge din ea.
Putem defini clasa cu mai mult sau mai puflinæ […] precizie prin referire la relafliile de
producflie, færæ ca de aici sæ rezulte, aøa cum spune Thompson, cæ orice culturæ sau
conøtiinflæ de clasæ trebuie dedusæ de-ndatæ din poziflia sa obiectivæ în cadrul relafliilor
de producflie. Oponentul pe care îl are în vedere Thompson comite aceeaøi eroare
ca øi criticul sæu. El, la rîndul lui, presupune cæ dacæ p e adeværatæ, atunci øi q e adeværatæ.
Acesta este motivul pentru care el întemeiazæ o negare a lui p pe o negare a
lui q, ridicînd astfel un marxism mecanic, care ignoræ piesa de teatru neîncheiatæ a
procesului istoric. Problema nu e cu premisa oponentului, a cærui inocenflæ Thompson
nu reuøeøte s-o falsifice, ci cu rafliocinarea pripitæ prin care o urmæreøte. Motivul
lui Thompson e sæ insiste pe p, un lucru cæruia nu-i reproøæm nimic. Însæ el presupune
în mod eronat cæ dacæ acceptæm o definiflie structuralæ a clasei øi deci respingem q,
asta are loc împotriva lui p. Nu existæ un motiv întemeiat pentru a crede asta.“
G. A. Cohen, Karl Marx’s Theory of History: A Defence [Teoria istoriei a lui Karl Marx.
O apologie] [1978], ediflie adæugitæ, Oxford, Oxford University Press, 2001, pp. 74–75.
Tuøa patinatæ, „de epocæ“ a stilului analitic al lui Cohen, exterioaræ argumentului principal
al cærflii, nemaivorbind de sensibilitatea sa istoricæ øi filosoficæ, nu-i øtirbeøte cu
nimic din valoare, iar asta în pofida intenabilei sale teorii a „teoriei“ øi altele asemenea.
În plus, ceea ce G. A. Cohen are de adæugat în privinfla clasei e chiar mai important:
„«Separarea muncitorului liber de mijloacele sale de producflie» – propoziflia
condenseazæ definiflia structuralæ a proletarului […]: «libertatea» sa e posesiunea sa
asupra forflei sale de muncæ, «separaflia» sa e nonposesiunea sa asupra mijloacelor
sale de producflie. Textul propune, aøadar, identificarea formelor sociale (øi, prin asta,
«a epocilor economice ale structurii societæflii») în termeni de relaflii de producflie […]
Relafliile de producflie constrîngætoare pentru producætorii nemijlocifli vor fi în linii mari
constante de-a lungul unei formafliuni sociale unice: nu vor exista melanjuri dezordonate
de sclavi, øerbi øi proletari […] [Noi] susflinem cæ existæ tot atîtea tipuri de structuri
economice cîte tipuri de relaflii între producætorii nemijlocifli øi forflele de producflie.
Din punctul de vedere al lui Marx, formele sociale se deosebesc øi se unesc prin tipurile
lor de structuri economice, aøa cum le individualizeazæ relafliile de producflie dominante
în cadrul lor“ (pp. 78–79). E totuøi o întrebare deschisæ dacæ asta e adeværat
øi pentru societæflile noncapitaliste, unde separaflia dintre economie øi restul societæflii,
precum øi de la chose commune, n-a avut loc.
33. Vezi scrierea mea „On Post-Fascism“ [Despre postfascism, în româneøte: Dilema, nr.
402, 403, 404, 2000], Boston Review, vara 2000, pp. 42–46, retipæritæ in A. Sajó,
ed., Out and Into Authoritarian Law [În afara øi înæuntrul legii autoritare], Amsterdam,
Kluwer International Law, 2002, pp. 203–219. Cf. G. M. Tamás, „Restoration
Romanticism“ [Restaurarea romantismului], Public Affairs Quarterly, 7/4, octombrie
1993, pp. 379–401.
34. Louis Dumont, Homo hierarchicus [1966], ediflia englezæ completæ øi revizuitæ, Chicago,
The University of Chicago Press, 1980, p. 66.
35. Cf. Georges Dumézil, La Courtisane et les seigneurs colorés [Curtezana øi stæpînii de
culoare], Paris, Gallimard, 1983, pp. 17–36.
36. O carte splendidæ pe aceastæ temæ: Georges Dumézil, Heur et malheur du guerrier
[Ceasul bun øi cel ræu al ræzboinicului], Paris, Flammarion, 1992, influenflatæ, vai, de
pæsæreasca lui „der arische Männerbund“ [fræflia arianæ a bærbaflilor] øi „die kultische Geheimbünde
der Germanen“ [societatea secretæ de cult a germanilor] (Stig Wikander,
1938, respectiv Otto Höfler, 1935), dar nu conteazæ: recomand superbele capitole
despre Tarquini, Indra pæcætosul øi comparaflia dintre Horafli øi Aptya.
37. Karl Marx, Grundrisse [1857–1858], London, Penguin, 1993, p. 364.
38. Luca 6, 20–22, 24–28, in Biblia sau Sfînta Scripturæ, Bucureøti, Institutul Biblic øi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1941, trad. de Gala Galaction, Vasile Radu
øi Patriarhul Nicodim, p. 1169. (N. tr.)
39. Am încercat sæ demonstrez, cu multæ vreme
în urmæ, cæ asta e o iluzie: G. M. Tamás,
L’Oeil et la main [Ochiul øi mîna], Geneva, Éditions
Noir, 1985 (ediflia originalæ maghiaræ în
samizdat: 1983).
40. Un compendiu al prejudecæflilor antiegalitare,
predecesor al multor vederi neoconservatoare
din zilele noastre, doar cæ mai caraghios,
e Degeneration [„Degenerare“, o traducere
a lui Entartung, 1892] de Max Nordau, cu o
introducere de George L. Mosse, Lincoln,
University of Nebraska Press, 1993, plin de
mîrîieli amuzante la adresa lui Ibsen, Tolstoi, Baudelaire, Wagner, Nietzsche, Huysmans
øi alflii. Fusese foarte popularæ cînd a apærut tocmai din cauza cæ aræta cu degetul
impotenfla egalitarismelor, mai ales a acelora de extracflie creøtinæ øi iacobinæ,
împotriva societæflii burgheze.
41. E destul de surprinzætor sæ constafli puterea vechilor proprietari de pæmînt pînæ la cel
de al Doilea Ræzboi Mondial pînæ øi în cele mai occidentale dintre statele europene;
vezi David Cannadine, The Decline and Fall of the British Aristocracy [Declinul øi præbuøirea
aristocrafliei britanice], New Haven, Yale University Press, 1990, cu anexe
foarte instructive. Datele culese de W. D. Rubinstein sînt interpretate în mod inventiv
øi interesant. Chiar dacæ, retrospectiv, cartea sprijinæ unele din susflinerile lui Anderson
øi Nairn. Chestiunea flæræneascæ a fost ridicatæ de Karl Kautsky; controversa
vuia în Germania, Austro-Ungaria øi Rusia; a existat, de asemenea, o interesantæ contribuflie
din România: Constantin Dobrogeanu-Gherea vorbea de „neoiobægie“;
mai tîrziu, critica de stînga la adresa lui Lenin, Troflki øi a Revolufliei din Octombrie a
fost adesea întemeiatæ pe faptul cæ „revoluflia socialistæ“ a avut nevoie sæ distribuie pæmînturi
flæranilor, creînd astfel un capitalism bazat pe micile afaceri din agriculturæ, un capitalism
ce trebuia „lichidat“ mai tîrziu prin statul centralizator øi redistributiv, printr-o
autorepresiune violentæ a revolufliei ori, conform staliniøtilor, prin lichidarea fazei I a
revolufliei prin faza sa a II-a („colectivizare“ prin masacre øi foamete).
42. Cf. Perry Anderson, „The Notion of Bourgeois Revolution“. Aspectele istorice sînt discutate
în cartea profund edificatoare a lui Ellen Meiksins Wood, The Origin of Capitalism:
A Longer View [Originea capitalismului. O perspectivæ mai amplæ], London,
Verso, 2002, mai ales pp. 95–146. Læsînd la o parte remarcabila ei originalitate, cartea
confline o strælucitæ trecere în revistæ a polemicilor recente din jurul cærflilor lui Perry
Anderson, Passage from Antiquity to Feudalism [Trecerea de la Antichitate la feudalism]
[1974], London, Verso, 1992 øi Lineage of the Absolutist State [Descendenfla statului
absolutist] [1974], London, Verso, 1979, precum øi a controversei Brenner (vezi
253