Descarcă revista în format PDF - idea

aristocrafli furæ silifli de cætre comunitate sæ sacrifice mari porfliuni din bogæfliile lor unor
scopuri publice (militare, navale, religioase sau sportive) în schimbul unor onoruri,
dar sub ameninflarea cu pedeapsa confiscærii averilor øi a exilului, în loc de impozite.
Onoarea fusese echivalatæ cu cedarea de bogæflie, øi nu cu acumularea ei. Civismul
a însemnat sacrificii. Vezi Bread and Circuses, London, Penguin Books, 1990, o versiune
scurtatæ a Le Pain et le cirque [Pîinea øi circul], Paris, Les Éditions du Seuil, 1976.
9. Vezi The Accursed Share, New York, Zone Books, 1991 [în româneøte: Partea
blestematæ, traducere øi postfaflæ de Bogdan Ghiu, Iaøi, Institutul European, 1994 –
n. tr.]. Cf. cu „The Notion of Expenditure“ [Nofliunea de cheltuire; tradus în românæ
în addenda edifliei menflionate, pp. 191–208 – n. tr.], in Bataille, Visions of Excess [Viziuni
ale excesului], ed. Allan Stoekl, Minneapolis, University of Minneapolis Press,
1993, pp. 116–129; ca material de fundal, vezi „The Moral Meaning of Sociology“
[Semnificaflia moralæ a sociologiei], in Bataille, The Absence of Myth [Absenfla mitului],
ed. Michael Richardson, London, Verso, 1994, pp. 103–112. Despre ræzboi ca
joc a vorbit într-un interviu radio (despre Nietzsche) cu Georges Charbonnier pe
14 ianuarie 1959, vezi Bataille, Une liberté souveraine [O libertate suveranæ], ed. Michel
Surya, Paris, Farrago, 2000, p. 130.
10. Emile, or On Education [Emil, sau despre educaflie], ed. Allan Bloom, New York, Basic
Books, 1979, pp. 224, 225 [traducerea în românæ îmi aparfline – n. tr.].
11. E. P. Thompson, Witness Against the Beast: William Blake and the Moral Law [Mærturie
împotriva Fiarei. William Blake øi legea moralæ], New York, The New Press, 1993,
pp. 109–110. Socialismul rousseauist a fost adesea atras de intermundia contraculturale,
departe de cultura oficialæ „politicoasæ“. Bataille, despre care se presupune cæ ar
fi fost un „pornograf dement“, e un caz revelator în acest sens, vezi textele sale provenind
din subcultura de stînga antistalinistæ din 1930, L’Apprenti sorcier [Ucenicul vræjitor],
ed. Marina Galletti, Paris, Éditions de la Différence, 1999; cf. Laure: Une rupture
[Laure: o despærflire], ed. Anne Roche øi Jéro^me Peignot, Paris, Éditions des Cendres,
1999 (scrisori de Laure, Bataille, Boris Souvarine, Pierre Pascal, Simone Weil). Potenflialul
subversiv al culturii populare a fost arætat cu mæiestrie de Robert Darnton; vezi The
Great Cat Massacre [Marele masacru al pisicii, Iaøi, Polirom, 2000], New York, Vintage,
1985, øi mai ales The Literary Underground of the Old Regime [Literatura subteranæ
a Vechiului Regim], Cambridge, Harvard University Press, 1982. Nu e de mirare
cæ el a fost cel care a indicat paralelele dintre literatura clandestinæ a Franflei prerevoluflionare
øi literatura samizdat subteranæ din Europa de Est (al cærei practicant modest
a fost autorul acestor rînduri), vezi R. Darnton, Berlin Journal 1989–1990 [Jurnal
berlinez 1989–1990], New York, W. W. Norton, 1991. E destul de tipic cæ socialiøtii
marxiøti învinøi se repliazæ pe poziflii „antinomiste“ øi descoperæ cultura proletaræ „veritabilæ“,
cum o face øi Jacques Rancière în The Nights of Labor [Noaptea proletarilor],
Philadelphia, Temple University Press, 1989. E semnificativ cæ, din tovaræø de arme
al lui Louis Althusser, Rancière a ajuns sæ devinæ un aliat al lui E. P. Thompson.
12. Asta nu înseamnæ, desigur, cæ socialiøtii rousseauiøti s-ar opune fals-naivelor apeluri
la rafliune. Vezi, de pildæ, P.-J. Proudhon, Les Confessions d’un révolutionnaire, 1849
[Confesiunile unui revoluflionar, 1849], ed. Daniel Halévy øi Hervé Trinquier, Paris,
Éditions Tops, 1997, p. 141.
13. Totodatæ, Rousseau va læuda meritele muzicii înrædæcinate în comunitatea parohialæ,
bazatæ în mod necesar pe cadenflele unei limbi etnice. Cum face, de pildæ, în
„Lettre à d’Alembert“ [Scrisoare cætre d’Alembert] [1758], in Jean-Jacques Rousseau,
Oeuvres complètes [Opere complete], V, ediflia Pléiade, Paris, Gallimard, 1995, p. 15.
14. „[…] Sælbaticul træieøte în el însuøi; omul sociabil întotdeauna în afara sa, el e în stare
sæ træiascæ doar în opinia altora øi, ca sæ zic aøa, îøi trage sentimentul propriei sale existenfle
numai din judecata lor.“ Jean-Jacques Rousseau, The First and Second Discourses [Primul
øi al doilea discurs], ed. Victor Gourevitch, New York, Harper Torchbooks, 1990,
pp. 198–199 [traducerea îmi aparfline – n. tr.].
15. Pentru o analizæ neoweberianæ a elementelor puritane din concepfliile lui Rousseau
despre interioritate øi economie moralæ, vezi Alessandri Ferrara, Modernity and
Authenticity: A Study of the Social and Ethical Thought of Jean-Jacques Rousseau
[Modernitate øi autenticitate. Un studiu asupra gîndirii sociale øi etice a lui Jean-
Jacques Rousseau], Albany, State University of New York Press, 1993, pp. 111–151.
16. Arno Mayer, The Persistance of the Old Regime [Persistenfla Vechiului Regim], New
York, Pantheon, 1981.
17. Vezi teza clasicæ despre tendinfla oligarhicæ în cadrul organizafliilor politice (cu precædere
socialiste): Robert Michels, Political Parties [Partidele politice] [1915], London, Macmillan,
1968, cf. Carl E. Schorske, German Social Democracy 1905–1917 [Social-democraflia
germanæ 1905–1917], New York, Harper Torchbooks, 1972, mai ales pp.
88–145.
18. Vezi G. M. Tamás, „Un capitalisme pur et simple“, La Nouvelle Alternative, 60–61,
martie–iunie 2004, pp. 13–40 [în româneøte: G. M. T., „Un capitalism pur øi simplu“,
IDEA artæ + societate, nr. 19, 2004, pp. 145–153, respectiv in Genealogii ale
postcomunismului, Cluj, Idea Design & Print, 2009, pp. 9–28. – n. tr.].
19. Transcendenfla „meta“capitalistæ a trebuit sæ ræmînæ utopicæ pentru a fi în stare sæ se
replieze mai curînd pe critica moralæ decît pe cea istoricæ. Asta înseamnæ o tranziflie
de la Hegel la Kant, care, aøa cum demonstrase Lukács, e un semn cert al înfrîngerii.
Manifestul filosofic al revolufliei germane din 1918 aratæ clar acest lucru prin rapsodia
sa metafizicæ teologizantæ: vezi Ernst Bloch, The Spirit of Utopia [Spiritul utopiei],
Stanford, Stanford University Press, 2000, pp. 237-238.
20. Vezi faimosul eseu al lui Thompson „The Peculiarities of the English“ [Specificul
englezesc], Socialist Register, 1965, scris împotriva articolului „Origins of the Present
Crisis“ [Origini ale crizei actuale] de Anderson, New Left Review, I/23, ianuarie/februarie
1964, øi „The English Working Class“ [Clasa muncitoare englezæ] de Tom Nairn,
New Left Review, I/24, martie/aprilie 1964.
21. Vezi suita excelentelor øi sumbrelor rapoarte ale lui Perry Anderson: English Questions
[Chestiuni englezeøti], London, Verso, 1992, pp. 48–104, 121–192, 193–301.
Acest rechizitoriu al decadenflei øi al filistinismului engleze îøi gæseøte multe paralele
în Matthew Arnold, Culture and Anarchy [Culturæ øi anarhie] [1869], ed. Samuel Lipman,
New Haven, Yale University Press, 1994.
22. Aceastæ tacticæ poate necesaræ a miøcærilor socialiste a fost criticatæ încæ de foarte timpuriu.
Vezi importantul eseu al celui mai mare marxist maghiar înainte de Lukács, Ervin
Szabó (un anarhosindicalist), „Politique et syndicats“ [Politicæ øi sindicate], Le Mouvement
Socialiste [Miøcarea socialistæ], 1909, t. 1, pp. 57–67; cf. Ervin Szabó, Socialism
and Social Science [Socialismul øi øtiinflele sociale], ed. J. M. Bak øi G. Litván, London,
Routledge, 1982. Formularea cea mai claræ a chestiunii cu privire la boløevism e de
gæsit în Herman Gorter, Open Letter to Comrade Lenin [Scrisoare deschisæ tovaræøului
Lenin] [1920], London, Wildcat, s.a. [1989], cf. Herman Gorter, „Die Ursachen
des Nationalismus im Proletariat“ [Cauzele naflionalismului printre proletari] [1915]
øi „Offener Brief an den Genossen Lenin“ [1920], in A. Pannekoek øi H. Gorter, Organisation
und Taktik der proletarischen Revolution [Organizarea øi tactica revolufliei proletare],
ed. Hans Manfred Bock, Frankfurt/Main, Verlag Neue Kritik, 1969, pp.
73–87, 168–227.
23. Ervin Szabó pune Revoluflia din 1848 din Ungaria pe seama unui conflict de clasæ dintre
mica øi marea nobilime funciaræ; vezi „Aus den Parteien und Klassenkämpfen in
der ungarischen Revolution von 1848“ [Despre partide øi luptele de clasæ din cadrul
Revolufliei maghiare de la 1848], Archiv für die Geschichte des Sozialismus und der Arbeiterbewegung
[Arhiva pentru istoria socialismului øi a miøcærilor muncitoreøti], 1919,
pp. 258–307 (fragment dintr-o scriere mai lungæ în limba maghiaræ, care trece
drept o operæ deja clasicæ).
24. Vezi Perry Anderson, „The Notion of Bourgeois Revolution“ [Ideea de revoluflie
burghezæ], in English Questions, pp. 105–118. Întreg conceptul de „revoluflie burghezæ“
pare sæ se dezintegreze în urma cercetærilor marxiste de la sfîrøitul secolului
al XX-lea.
25. Ea a fost în stare sæ reconverteascæ pînæ øi dividendele muncii istoriografice cel mai
ostentativ conservatoare care, în deceniul Thatcher, declaraseræ falimentul øcolii
plebee în istorie, inifliate de grupul de istorici CPGB în anii 1950: vezi J. C. D. Clark,
English Society 1688–1832 [Societatea englezæ între 1688 øi 1832], Cambridge,
Cambridge University Press, 1988. Clark se dovedeøte a fi o pacoste mai ales pentru
E. P. Thompson, într-un „opuscul pentru vremurile noastre“, foarte plæcut în incisivitatea
sa øi în întoarcerea sa elegant antisnoabæ la autori care nu mai sînt deloc la modæ:
Sir Lewis Namier øi Sir Herbert Butterfield; vezi mai ales pp. 141–161, 258–276.
26. Ellen Meiksins Wood, The Pristine Culture of Capitalism [Cultura capitalistæ în stare puræ],
London, Verso, 1991, pp. 91–92.
252