Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
care erau repartizate personaje drapate extravagant ori împodobite cu fireturi – unchiul Alex cu mætuøa
Rickchen, Trudchen cînd era micæ, tata în primul semestru [la universitate] – øi, în fine, ca ruøinea sæ fie
deplinæ, noi înøine: ca tirolez de salon, chiuind, zvîrlind pælæria spre piscuri pictate acoperite cu zæpadæ, sau
ca matroz dezgheflat, picior de sprijin øi picior liber, cum se cuvine, rezemat de uøorul læcuit al unei uøi. 21
Decorul unor astfel de portrete, cu postamentele, balustradele øi mesele lui ovale, aminteøte încæ de vremea
în care, din pricina duratei lungi de expunere, trebuiau oferite modelelor puncte de sprijin, ca sæ stea
într-o poziflie fixæ. Dacæ la început se mulflumeau cu un „suport pentru cap“ sau un „sprijin pentru genunchi“,
curînd s-au adæugat øi alte accesorii, care, putînd fi væzute în tablouri celebre, erau cu siguranflæ „artistice“.
Primele au fost coloana øi draperia. Împotriva acestor prostii s-au gæsit protestatari îndræznefli încæ din anii
øaizeci. Într-o revistæ englezæ de specialitate din epocæ se spunea: „În tablourile pictate coloana pare verosimilæ,
dar felul în care e utilizatæ în fotografie este absurd: cæci e plasatæ de obicei pe un covor. Øi cred cæ oricine
e convins cæ nicio coloanæ de marmuræ sau piatræ n-a fost înælflatæ vreodatæ avînd un covor drept temelie!“
22 Apæruseræ deja atelierele fotografice cu draperii øi palmieri, goblenuri øi øevalete, care pendulau atît
de dubios între execuflie øi reprezentaflie, cameræ de torturæ øi salæ a tronului, aøa cum aduce mærturie
zguduitoare un portret timpuriu al lui Kafka. 23 În el, bæieflelul de vreo øase ani e în picioare într-un fel de
seræ de apartament, purtînd o hæinuflæ umilitor de strîmtæ pe trup, dar încærcatæ cu fireturi. În fundal, frunze
de palmier încremenite. Øi ca sæ facæ mai sufocant øi mai zæpuøitor acest tropic capitonat, modelul fline
în mîna stîngæ o imensæ pælærie cu bor lat, aøa cum poartæ spaniolii. S-ar pierde, de bunæ seamæ, în acest
aranjament, dacæ ochii, infinit de triøti, n-ar domina peisajul ce le-a fost predestinat.
În tristeflea sa neflærmuritæ, imaginea este un pandant al fotografiei timpurii, din care oamenii nu se uitau
încæ la lume sfîøiafli øi pæræsifli de Dumnezeu, ca bæieflelul de aici. În jurul lor plutea o auræ, un mediu care
dæ privirii lor, ce-l stræbate, bogæflie øi siguranflæ. Øi iaræøi echivalentul tehnic este evident: constæ în continuumul
absolut, de la cea mai claræ luminæ la umbra cea mai întunecatæ. Øi aici se confirmæ de altfel legea prefigurærii
unor cuceriri recente în tehnici mai vechi, cæci tocmai înaintea declinului ei portretistica de altædatæ
excelase în procedeul gravurii în mezzo-tinto. Aceasta era, fireøte, o tehnicæ de reproducere ce avea sæ
se reuneascæ abia mai tîrziu cu noua tehnicæ fotograficæ. Întocmai ca în gravurile în mezzo-tinto, la un Hill
lumina îøi croieøte cu greu drum din întuneric: Orlik vorbeøte despre „mînuirea concentratæ a luminii“, prilejuitæ
de lunga duratæ a expunerii, care face „mæreflia acestor prime fotografii“. 24 Iar dintre contemporanii
invenfliei, Delaroche remarca deja impresia generalæ „nemaiatinsæ pînæ atunci, încîntætoare, care nu tulbura
cu nimic liniøtea maselor“. 25 Atît despre condiflionarea tehnicæ a aparifliei aurei. În special unele poze de
grup mai pæstreazæ încæ însufleflirea unui [a fi] împreunæ, aøa cum apare ea, pentru scurtæ vreme, pe placæ,
înainte de-a se nærui pe „tirajul original“. E cercul acela aburos, circumscris uneori frumos øi cu sens de
forma ovalæ a decupajului fotografiei, acum demodat. Iatæ de ce este o greøealæ de interpretare a acestor
incunabule ale fotografiei sæ pui accentul pe „desævîrøirea artisticæ“ ori pe „gust“. Cæci imaginile acestea au
apærut în spaflii unde fiecare client era întîmpinat, în persoana fotografului, în primul rînd de un tehnician
din øcoala cea mai nouæ, iar fotograful, la rîndul sæu, vedea în fiecare client pe membrul unei clase aflate
în ascensiune 26 , cu o auræ cuibæritæ pînæ øi-n faldurile veømintelor lui burgheze sau ale lavalierei. Cæci aura
aceea nu e simplul produs al unui aparat de fotografiat primitiv! Ba mai mult, obiectul øi tehnica îøi corespund
reciproc în acea perioadæ de început, la fel de precis pe cît ele s-au separat în perioada de declin ce
i-a urmat. Øi anume, o opticæ avansatæ a pus curînd la dispoziflie instrumente care au alungat cu totul obscuritatea,
pentru a înregistra o reflexie fidelæ a ceea ce se vedea. Dar începînd cu anii 1880, aceastæ auræ –
pe care refularea întunecimii din imagine o reprima la fel cum degenerarea progresivæ a burgheziei imperialiste
o reprimase din realitate – fotografii au considerat drept sarcinæ a lor mai degrabæ s-o simuleze prin
toate artificiile retuøului, mai ales prin folosirea aøa-numitei gume bicromatate. 27,28 Aøa, de pildæ în Jugendstil,
a ajuns modæ un ton umbros, întrerupt de reflexii artificiale; în ciuda luminii crepusculare, ieøea în evidenflæ
tot mai clar o posturæ a cærei rigiditate træda neputinfla acelei generaflii în fafla progresului tehnic.
Cæci decisivæ pentru fotografie ræmîne, de fiecare datæ, relaflia fotografului cu tehnica sa. Camille Recht a
caracterizat-o într-o frumoasæ imagine. „Violonistul – spune el – trebuie sæ-øi creeze mai întîi sunetul, trebuie
sæ-l caute, sæ-l gæseascæ fulgerætor de repede; pianistul loveøte clapa: sunetul ræsunæ. Instrumentul le
stæ la dispoziflie pictorului ca øi fotografului. Desenul øi coloristica pictorului corespund felului în care violonistul
îøi formeazæ sunetul; fotograful are, împreunæ cu pianistul, avantajul mecanic, supus unor legi restrictive,
de care violonistul nu este nici pe departe constrîns. Niciun Paderewski 29 nu va putea vreodatæ culege
Anonym, portrait of Kafka as child,
owned by Benjamin
21