Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
încæ etatism, chiar dacæ unul care face experimente în direcflia egalitæflii
tuturor fiinflelor vii, ezitînd între reformismul pur, pe de o parte, iar pe
de alta, autosuficienfla øi exodul utopice.
Replierea pe egalitarism, etatism øi „culturæ“ apare, aøadar, ca fiind træsætura
cvasipermanentæ a miøcærilor socialiste. În aproape toate cazurile,
asta poate fi explicat prin faptul cæ ele trebuie sæ se confrunte cu un adversar
(societatea burghezæ) care este plin de imperfecfliuni istorice provenind
din societæflile de castæ din care s-a ivit.
De la castæ la clasæ øi la popor
Cæ regresiunea de la Marx la Rousseau e, de asemenea, o tendinflæ printre
marxiøti, cum se întîmplæ în cazul extrem de important al lui E. P.
Thompson, are o semnificaflie aparte. În fond, asta e uneori o reacflie
împotriva unui presupus determinism rigid în teoria marxianæ a claselor
(o conjecturæ respinsæ în mod credibil de G. A. Cohen 32 ), dar, mai des
(vezi, iaræøi, cazul lui E. P. Thompson), regresiunea în cauzæ are loc dintr-o
neînflelegere ce priveøte combinarea „clasei“ cu „casta“ (Stände, états
sau, în maghiaræ, rendek [stæri]). Societatea de castæ, de ale cærei ræmæøifle
n-am scæpat nici mæcar azi, e bazatæ pe o viziune a naturii umane radical
diferitæ de aceea a iluminismului øi este atît de întipæritæ în gîndirea
modernæ, încît e aproape invizibilæ øi implicitæ, færæ a avea prea mare
nevoie sæ fie pusæ în cuvinte.
Cel mai adesea, în istorie omenescul omului n-a fost gîndit în aøa fel încît
sæ fie coextensiv tuturor oamenilor. Femeile, sclavii, stræinii, copiii au fost
aproape invariabil øi peste tot în afara categoriei om, dar acelaøi lucru
e valabil øi în cazul celor care trebuiau sæ munceascæ pentru a træi (banausoi),
cei care deveniseræ slugi în alaiul cæpeteniilor, cei exercitînd profesii
care erau considerate ideologic respingætoare øi, din punct de
vedere religios, tabu, cei cu deficienfle fizice, nafliuni întregi subjugate prin
ræzboaie, cei aparflinînd altor religii sau confesiuni, cei færæ proprietæfli,
duømanii statului, membrii unor rase „inferioare“ ø.a.m.d. Aceøtia øi mulfli
alflii nu erau considerafli demni de a împærtæøi cu restul prerogativele unei
fiinfle umane depline. Ceva rezistenflæ la aceastæ stare de lucruri a existat
printre stoici, cinici øi epicurieni, creøtinii timpurii øi cîfliva eretici medievali,
cîfliva budiøti øi alfli reprezentanfli ai gloatei. Una peste alta însæ,
titlul de „om“ (færæ a mai vorbi de acela de „cetæflean“, care e încæ limitat
la statele-nafliune 33 ) fusese un privilegiu circumscris de standarde de
excelenflæ, de unde absenfla ideii de drepturi øi obligaflii egale øi universale.
Casta sau „starea“ e un întreg mod de viaflæ, cu dimensiuni pe care, de
atunci, capitalismul le-a anulat. Citez cîteva vorbe din cea mai mare autoritate
în materie de castæ:
„[…] treaba suΩdra este sæ slujeascæ øi […] vaiśya sînt pæstorii turmelor
øi agricultorii, «furnizorii» sacrificiilor […] cærora li s-a dat stæpînire
asupra animalelor, în timp ce brahmanilor-køatriya li s-a dat
stæpînire asupra «tuturor creaturilor» […] køatriya pot comanda un
sacrificiu, la fel cum pot øi cei din casta vaiśya, dar numai brahmanii
îl pot executa. Regele e, aøadar, privat de orice funcflie sacerdotalæ.
[…] Privilegiile brahmanului sînt naturale […] E inviolabil (uciderea
unui brahman e, împreunæ cu uciderea unei vaci, pæcatul originar)
øi numeroase pedepse nu i se aplicæ: el nu poate fi bætut, pus în lanfluri,
amendat sau exclus […]“. 34
Contrastul cu societatea capitalistæ modernæ n-ar putea fi mai bætætor
la ochi: fiecare castæ (sau stare) e un întreg mod de a fi, materializarea
unui principiu cosmologic. Casta e un sistem diferenflial de privilegii, înzestræri
øi „daruri“, care reprezintæ un model al lumii sociale pe baza unei
doctrine filosofice despre funcfliile umane øi scærile lor de valori, întruchipate
de diverse grupuri închise al cæror comerfl unele cu altele e o
funcflie a treptei pe care se aflæ ele pe scara valorilor omeneøti, determinate
în mod religios. Toate astea au fost întærite de un sistem bine consolidat
de prejudecæfli. Cuvîntul englezesc villain [nemernic, secæturæ],
precum franfluzescul villain, îøi are originea în latinescul villanus, sætean,
flæran. „Ignobil“ înseamnæ, la bazæ, persoanæ færæ rang de nobilitate. Maghiarul
paraszt, „flæran“, vine din slavul prost etc. – toate astea sînt
semn cæ dispreflul øi deferenfla n-au avut nevoie de motive. Cîntecele
medievale îøi rîdeau de cocoøafli, calici, schilozi, graøi øi de cei særaci pur
øi simplu. Explicafliile care se dædeau soartei amare a unora au fost, dincolo
de teodiceea socialæ, rasiale øi belicoase. Despre castele superioare
se presupunea (în tot spafliul indo-european) cæ au o piele deschisæ la
culoare, pe cînd servitorii, aborigenii, sclavii øi stræinii trebuiau sæ aibæ o
culoare a pielii închisæ. 35
Schema tripartitæ a ierarhiei sociale (oratores,
bellatores, laboratores) identificæ,
într-adevær, grupuri sociale cu funcflii
umane, dar alocînd funcfliile unei persoane
sau unui grup anume øi viceversa,
dacæ aceste persoane øi grupuri
ræmîn în limitele prescrise ori preordonate,
ele sînt absolvite de orice responsabilitate:
responsabilitatea poate fi
conceputæ numai în transgresiune, øi nu
printr-o condiflie umanæ diferenflialæ, cum ar fi apartenenfla la o clasæ socialæ.
Posibilitatea de a opta (øi „calitatea“ individului) nu face parte din aceastæ
schemæ, prin urmare, spre ghinionul creøtinismului, særæcia nu are nevoie
de o complicatæ teodicee.
fiinta rebeliunii egalitare a fost dintotdeauna aceastæ prejudecatæ øi
aceastæ predeterminare; exista deci o anumitæ îndoialæ privitoare la faptul
cæ fiecare are ce i se cuvine øi o anumitæ ambiguitate a ideii de „copii
ai lui Dumnezeu“, care nu se potrivea cu diferenflele radicale în privinfla
demnitæflii (øi a simplei anverguri a unei viefli omeneøti) inerente în societatea
de castæ. Reproøul cæ regii øi baronii nu sînt curajoøi øi galanfli,
cæ preoflii øi cælugæriflele n-au nimic de-a face cu inteligenfla øi castitatea
existæ de cînd lumea. Pentru rebeli, lumea e cu susul în jos, însuøirile
bune sînt cælcate în picioare, în timp ce viciile sînt ræsplætite cu onoruri
øi beløug. Virtutea, spre deosebire de moralitate ori de inteligenflæ, fline
de castæ, øi nu de persoane sau de umanitatea ca atare. Ceea ce e virtute
pentru o castæ este viciu pentru alta. Mîndria e bunæ pentru una,
umilinfla pentru cealaltæ. Cel mai mare ræzboinic, Ahile, nu poate fi înfleles
dacæ se ignoræ eroismul sæu pe jumætate divin, princiar, care coexistæ cu
caracterul lui nemaipomenit de irascibil øi de hipersensibil, respectiv cu
o preocupare morbidæ pentru lucruri neînsemnate øi pentru insuficienta
deferenflæ pe care i-o aratæ egalii sæi, pe care era nevoit sæ-i considere
inferiori – un tip universal regæsit în epopeile din Antichitate. Eroismul
e mai curînd o chestiune de integritate øi frumusefle corporalæ, aspect
245