Descarcă revista în format PDF - idea

împotriva burgheziei øi proletariatului deopotrivæ. Aøa ceva poate suna
straniu urechilor occidentale, dar e perfect inteligibil pentru un german,
un italian, un austriac sau un maghiar de o anumitæ vîrstæ øi/sau cu o anumitæ
Bildung. 23
Burghezia a produs schimbæri gigantice în textura lumii – economice,
sociale, tehnologice, øtiinflifice, artistice øi ideologice –, dar aproape niciunde
n-a jucat un rol politic decisiv. 24 Puterea burghezæ (pînæ øi hegemonia
socialæ øi culturalæ) s-a dovedit a fi neputincioasæ færæ o miøcare
socialistæ modernæ (în practicæ, lassallean-marxistæ). Asta pare sæ fie
concluzia tacitæ, neformulatæ explicit niciunde, a dezbaterii dintre Anderson,
Nairn øi adversarii lor. Declinul Angliei, personalul neschimbat al politicii
øi administrafliei publice britanice øi celelalte elemente de decædere,
descrise atît de pætrunzætor øi de combativ de Anderson øi Nairn, trebuie
cæ au fost cauzate – mæcar în parte – de lipsa unei revoluflii modernizatoare
conduse de proletariat. E, cred, destul de semnificativ cæ una
dintre cele mai „contemporane“ campanii ideologice în favoarea capitalismului
modern din Marea Britanie fusese conceputæ nu de tendinflele
mainstream liberale sau social-democrate („laburiste“), ci de o coterie
a foøtilor comuniøti (gaøca „New Times“ din jurul revistei lunare Marxism
Today, cîndva comunistæ). Cînd marxiøti englezi precum Anderson øi Nairn
au vorbit despre lipsa unei burghezii revoluflionare în Anglia, ei trebuie
cæ au fost dureros de conøtienfli de absenfla chiar mai bætætoare la ochi
a unei miøcæri revoluflionare muncitoreøti, care pare sæ fi fost singura armæ
eficientæ împotriva oricærei stæpîniri aristocratice, oriunde ar fi existat øi
persistat ea. Ei fuseseræ însæ mai mult sau mai puflin priponifli de dorinfla
lor pentru o revoluflie proletaræ autenticæ, una care n-a avut loc niciodatæ
în puritatea sa anticapitalistæ nemaivæzutæ – cel puflin nu încæ.
Asta explicæ poate de ce originea capitalismului, mai ales a celui britanic,
e o chestiune politicæ sau o Kampffrage [chestiune de luptæ] atît de
importantæ. „Polemica Brenner“ a fost øi ræmîne decisivæ în acest sens.
E însæ efortul lui Ellen Meiksins Wood cæ firele au fost puse cap la cap,
iar consecinflele teoretice øi politice au fost exprimate cu cea mai mare
claritate. 25 Ræspunzînd necruflætoarei întrebæri a lui Anderson despre
„«centrul absent» al gîndirii sociale engleze“, Wood insistase cæ: „Individualismul
øi anistoricismul gîndirii sociale engleze, fragmentarea sa flin
mai degrabæ, aøadar, de avansul capitalismului decît de flinerea sa în frîu“. 26
Ea descrie în felul urmætor paralelismele øi contrastele Marii Britanii cu
Europa continentalæ:
„În timp ce, în Franfla, Bodin caracteriza statul ca o unitate a «familiilor,
corporafliilor øi breslelor», Sir Thomas Smith definea republica
[commonwealth] ca o «multitudine» a unor indivizi liberi. În timp ce
statul francez continua sæ serveascæ drept o resursæ lucrativæ pentru
clasele cu averi, englezii erau tot mai preocupafli de aproprierea
individualæ prin mijloace pur «economice». […] Înlocuirea entitæflilor
colective cu indivizi ca unitæfli constitutive ale societæflii, separaflia
statului øi a societæflii civile, autonomizarea «economiei» – tofli aceøti
factori asociafli cu dezvoltarea capitalismului englez au condus la fragmentarea
lumii sociale în sfere teoretice, discrete øi separate.
Aceastæ miøcare a adus cu ea o detaøare a øtiinflelor sociale de istorie,
de vreme ce relafliile øi procesele sociale au ajuns sæ fie considerate
ca fiind naturale, ræspunzînd legilor universale ale economiei.
[…]“ 27
Asta pare sæ fie exact opusul a cum vede lucrurile Perry Anderson. Este
însæ, totodatæ, o altæ corecflie marxianæ a rousseauismului lui E. P.
Thompson. Accentul pus în opera lui Wood pe caracterul separat ori
pe autonomia „economiei“ øi a „economicului“ aratæ, destul de promiflætor,
cred, înspre o øtiinflæ politicæ marxianæ de care avem mare nevoie.
Aceastæ autonomie a economiei poate explica particularitæfli ale culturii
politice engleze care ar face inteligibilæ, în opinia lui Perry Anderson, lipsa
unui socialism radical în Marea Britanie, substituirea „culturii de clasæ“
cu „clasa“ øi renumita (øi idealizata) absenflæ a unor mari teoreme salvatoare
în cultura naflionalæ. Modernizarea bruscæ a Marii Britanii sub Thatcher
øi Blair dæ însæ rezultate surprinzætoare, cum recunoaøte Anderson
însuøi într-un alt studiu extraordinar pe care l-a scris:
„În anii 1980, efectul net al acestor schimbæri a fost, în Marea Britanie,
o pronunflatæ disjuncflie între cultura de rang înalt øi politicæ.
În majoritatea culturilor europene, un asemenea tipar era istoriceøte
destul de ræspîndit. În multe dintre ele, de fapt, poziflia normalæ a
intelectualilor a avut tendinfla de a fi una de opoziflie, ea se miøca
mai degrabæ în contrasensul regimurilor decît în direcflia lor. În Anglia,
n-a fost aøa. Aici, marea parte a intelighenfliei îi cînta de obicei
în strunæ, chiar dacæ nu la unison, puterii constituite a zilei, încæ de
pe vremea cînd Coleridge øi-a scris, dupæ ræzboaiele napoleoniene,
partea sa din partituræ. Poziflia actualæ a intelighenfliei e o anomalie
în analele istoriei […]“. 28
Cu toate astea, problema persistæ: o parte a stîngii va vedea „clasa“ în
termeni culturali øi politici, iar asta e, într-adevær, un ajutor eficace în a
menfline o poziflie de rezistenflæ faflæ de un „regim putred“, în numele
øi din partea poporului considerat capabil sæ obflinæ pentru sine o autonomie
culturalæ øi moralæ, garantatæ de strategii politice proprii clasei
muncitoare. 29 Cazul Angliei e crucial din mai multe motive: ea e, în mod
tradiflional, „oglinda îndepærtatæ“ a capitalismului. 30 Nu existæ chip de a
nega cæ mutarea accentului pe culturæ în teoria claselor sociale fusese
øi este cauzatæ de soarta socialismului (i.e. de miøcarea muncitoreascæ):
a reuøi doar în a face capitalismul mai modern, mai democratic, mai secularizat
øi (poate) mai egalitar prin alianfle între clase sileøte miøcarea muncitoreascæ
sæ-øi abandoneze vocaflia propriu-zis proletaræ avutæ în vedere
de Marx. Social-democrafli occidentali øi nordici, comuniøti de la Est øi
Sud au înlocuit cu toflii emanciparea cu egalitatea, l-au înlocuit pe Marx
cu Rousseau. Socialismul marxian n-a fost încercat niciodatæ politic øi mai
ales nu de marxiøti. 31 Egalitarismul øi etatismul (în versiuni democratice
øi tiranice) au reprezentat peste tot standardul de puritate al versiunilor
principale, oficiale ale socialismului.
Acestea sînt øi elementele-cheie ale imaginii populare de azi despre socialism
øi, de asemenea, elementele-cheie ale unei colorate ideologii pop
a „noilor miøcæri sociale“, care flintesc îndreptarea nedreptæflii prin lærgirea
øi radicalizarea ideii de egalitate, pe care încearcæ apoi s-o impunæ
statelor burgheze øi organizafliilor financiare internaflionale pe care le disprefluiesc
(ele însele nu vor sæ ia puterea; etatismul lor e unul prin delegaflie).
„Etatismul prin delegaflie“ al noilor miøcæri sociale (nu vom vota pentru
voi, nu vom sfærîma puterea voastræ prin revoluflie, dar vrem sæ proiectafli
legi øi sæ aprobafli anumite documente în cadrul parlamentului,
precum øi rezoluflii ONU øi UE pe care le consideræm folositoare øi inspiratoare),
în pofida frumuseflilor sale øi a numeroaselor sale succese, e
244