Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
fetice, a generalizat ideea lui Mauss, atrægînd atenflia asupra nevoii de pierdere
neproductivæ, de irosire øi de distrugere pe care o are societatea,
ceea ce contrazice orice idee de utilitate. 9 Sacrificiul, ne reaminteøte el,
înseamnæ etimologic „producflia sacrului“. Sacrul rezultæ din værsarea de
sînge inutilæ. Sexualitatea nongenitalæ øi nonreproductivæ a fost multæ vreme
consideratæ o „irosire“. Toate aceste elemente au ajuns sæ fie clasate
în rubrica „iraflionalului“, de vreme ce numai schimbul echitabil se
conformeazæ ideii oficiale de raflionalitate, care nu poate niciodatæ sæ contabilizeze
un surplus ce apare drept „sælbatic“ sau „iluzoriu“. Nu e de
mirare atunci cæ societatea burghezæ, sub forma „guvernærii reprezentative“,
a echivalat întotdeauna „poporul“ cu „iraflionalul“. Cliøeele care o
servesc perfect („masele“, „gloata“ de sælbatici) au ræmas moøtenire de
la fosta republicæ romanæ.
Inovaflia lui Rousseau a constat în provocarea nemaiauzitæ prin care a
declarat poporul – robii pasiunii – ca fiind moralmente øi culturalmente
superior discursului raflional øi educat, precum øi Träger-ului acestuia, elita
civilizatæ a Curflii øi a Universitæflii, ba chiar pînæ øi contraelitei constituite
din practicanflii belles-lettres, ai øtiinflei experimentale, ai pamfletæriei
iluministe øi ai culturii jurnalistice, cærora, bineînfleles, Rousseau însuøi
le-a aparflinut. Împotriva acelui discurs, în aceiaøi termeni ai controverselor
republicane romane, Rousseau a fost campionul virtuflilor marfliale,
atletice, bucolice øi de artæ popularæ ale comunitæflilor legate de naturæ,
egalitare.
În faimoasele maxime, a doua øi a treia, din Cartea a IV-a a tratatului sæu
despre educaflie, Rousseau spune: „Ne pare ræu doar pentru relele din
ceilalfli de la care ni se pare cæ nu facem excepflie nici noi“. Øi: „Mila pe
care o avem pentru nenorocirea altuia se mæsoaræ nu prin cantitatea acelei
nenorociri, ci prin sentimentul pe care îl atribuim celor care o suferæ“. 10 Aceste
maxime sînt nucleul unui manifest pentru solidaritate. Sæ se ia în considerare:
Rousseau nu presupune nimic altceva decît simpla umanitate
din orice individ. Aceastæ presupunere e pur personalæ, subiectivæ,
psihologicæ – ea poate fi obflinutæ prin introspecflie. E bazatæ, cum se øtie,
pe teamæ: teama de a suferi, pe care o putem înflelege øi în ceilalfli. Nu
existæ mæsuræ externæ sau „obiectivæ“ a suferinflei, la fel cum nu existæ
nici vreo nevoie de ea; e destul sæ avem o impresie despre pericolele
din jurul nostru pentru a înflelege øi necazurile altora. Ne e milæ de ceilalfli
în mæsura înflelegerii øi simpatiei noastre faflæ de o situaflie în care ne putem
imagina cæ am putea fi øi noi, adicæ în mæsura în care ne reprezentæm
sentimentele lor într-o asemenea conjuncturæ. Pe aceastæ piatræ de
temelie – de fapt, o pietricicæ – se construieøte edificiul unei comunitæfli
solidare.
A dori sæ pui capæt suferinflei imaginabile øi evitabile e de ajuns pentru
construirea dreptæflii sociale, de vreme ce teama øi imaginaflia sînt date
naturale în animalul uman; totuøi, existæ încæ o idee care se ascunde aici,
una care este chiar mai revoluflionaræ. Am putea s-o numim ideea respingerii
oricærei teodicei. Biserica explicæ suferinfla prin pæcat. Cum ar
putea un Dumnezeu binevoitor øi atotputernic sæ pricinuiascæ suferinflæ
øi moarte? Doar ca pedeapsæ pentru ceva inerent în tofli oamenii øi, totodatæ,
dorit de ei tofli: pæcatul originar al nesupunerii. (Teoriile reducflioniste
ale naturii umane joacæ acelaøi rol în societæflile agnostice moderne.)
Dacæ nu credem cæ pæcatul originar e într-adevær inerent naturii umane,
suferinfla e inutilæ; øi, reciproc, dacæ simflim øi înflelegem suferinfla din ceilalfli,
dacæ ea poate fi deci contrabalansatæ de sprijinul celor care pot sæ nu
fie buni, dar sînt instinctiv dezgustafli de ameninflarea de ræu augur a nenorocirii
patente din preajma lor – ei bine, în cazul acesta plauzibilitatea
pæcatului originar pare puflin probabilæ.
Pe deasupra, dacæ suferinfla e evitabilæ, nu existæ nimic care sæ ne împiedice
în a crede cæ uøurarea suferinflei umane e o datorie. Sîntem constrînøi
de datorie numai în cazuri ce apar ca fezabile. Dacæ însæ suferinfla
nu e naturalæ, în sensul cæ nu e o consecinflæ necesaræ a naturilor noastre,
atunci ea trebuie sæ fie socialæ øi istoricæ, susceptibilæ de schimbare
– de ce nu ne-am græbi atunci s-o schimbæm? Dacæ, sæ zicem, inegalitatea
e pricinuitæ de selecflia naturalæ, revoluflia e lipsitæ de sens; dacæ nu,
atunci a face revoluflie e ceva læudabil.
Socialismul rousseauist e antiteodicee; el opune viziunii tragice øi conservatoare
a pæcatului originar ori celei a unui fatum natural splendida ficfliune
filosoficæ a oamenilor, bærbafli øi femei, næscufli liberi, dar aflîndu-se peste
tot în lanfluri. Dacæ oamenii næscufli liberi sînt reduøi la o condiflie servilæ,
vinovatul poate fi numai societatea, cea întocmitæ prost. Dacæ natura
umanæ nu are nevoie sæ fie modelatæ pentru a fi receptivæ faflæ de libertate,
de vreme ce sîntem liberi prin definiflie,
atunci rezultæ cæ organizarea
socialæ e cea care trebuie schimbatæ.
Natura umanæ fiind acelaøi lucru cu libertatea,
natura noastræ adeværatæ e
sursa libertæflii care este falsificatæ øi ne
este refuzatæ; de aici presupunerea cæ
stæpînul e moral inferior sclavului. Teoria
lui Rousseau sugereazæ cæ existæ o
culturæ øi o moralitate separatæ inerentæ
poporului; o culturæ øi o moralitate ce
provoacæ simpatia øi solidaritatea tuturor persoanelor de bunæ-credinflæ.
Asta ne readuce la socialismul rousseauist al lui E. P. Thompson. El formulase
chestiunea cu o simplitate clasicæ cînd a descris radicalismul secolului
al XVIII-lea:
„[…] mefienflæ profundæ la adresa «rafliunilor» rafinamentului øi
confortului, precum øi la adresa institufliilor ecleziastice øi educaflionale,
nu atît pentru cæ ele produceau cunoøtinfle false, ci pentru cæ
ofereau apologetici specioase («raflionamente øerpuitoare») unei ordini
sociale putrede, bazate, în ultimæ instanflæ, pe violenflæ øi interese
materiale egoiste […]. La toate astea mai trebuie adæugatæ o […]
definiflie culturalæ sau intelectualæ a «clasei». Tot ce flinea de epoca
«rafliunii» øi a «eleganflei» a servit doar la accentuarea deosebirilor
acute dintre o culturæ rafinatæ øi una vulgaræ. Veøminte, stil, gesticæ,
fel de a vorbi, gramaticæ øi chiar punctuaflie rezonau cu însemnele
de clasæ; cultura superioaræ a fost un complicat cod de includere øi
excludere. Învæflæmîntul clasic øi împlinirea profesionalæ în domeniul
dreptului stæteau ca redutabile porfli de intrare în aceastæ culturæ […].
Aceste realizæri legitimau øi deopotrivæ mascau realitæflile stæpînirii øi
puterii, interesului øi condescendenflei brute. O gafæ gramaticalæ sau
mitologicæ degrada automat orice intrus într-un nepoftit“. 11
Thompson are dreptate: încæ de pe vremea lui Parmenide, „rafliunea“
fusese (aproape) întotdeauna simbolul autoritæflii ideologice, opusæ
„poporului“, væzut ca un depozit al iraflionalului. 12 Însæ problema cu so-
241