Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
A spune adeværul despre clasæ*
G. M. Tamás
Raportul dintre clasæ øi cunoaøtere a fost o chestiune centralæ în teoria
socialæ, ea fiind crucialæ øi în istoria socialismului. Diferenflele dintre oameni
– subiecfli ai acfliunii ori ai cunoaøterii – pot influenfla viziunea noastræ
despre posibilitatea cunoaøterii valide. Dacæ existæ discrepanfle
ireconciliabile între pozifliile oamenilor, mergînd chiar pînæ la incomensurabilitate,
o cunoaøtere unificatæ øi raflionalæ rezultînd din dialogul argumentativ
e, evident, imposibilæ. Ideea lui Hume despre „pasiuni“, respectiv
nofliunile nietzscheene de „resentiment“ øi „genealogie“ se referæ la influenfla
pe care o poate avea o asemenea incomensurabilitate asupra capacitæflii
noastre de a descoperi adeværul.
Clasa poate fi væzutæ fie ca o problemæ epistemologicæ, fie ca una ce
fline de filosofia istoriei. Cred însæ cæ aceastæ separaflie e nefondatæ, cæci
despærflind epistemologia de filosofia istoriei (o separaflie ce merge în
paralel cu altele asemenea, caracteristice societæflii burgheze) n-avem
nicio posibilitate de-a evita dilema rigidæ cunoscutæ sub numele de relativism.
Ridicînd problema clasei (øi a adeværului ori a clasei øi adeværului),
ne aflæm la ræspîntia dintre douæ tradiflii intelectuale ale socialismului,
în profund dezacord una cu cealaltæ, cu toate cæ sînt întreflesute øi politiceøte,
øi afectiv. Sper sæ aræt cæ, pînæ la un punct, o asemenea fuziune
øi confuzie sînt inevitabile.
Toate versiunile strædaniilor socialiste pot fi øi trebuie clasificate în douæ
tipuri principale, primul inaugurat de Rousseau, iar al doilea de Marx.
Vederile celor doi despre subiectul social care trebuie emancipat sînt
opuse, iar asta øi-a pus pecetea pe toate dezvoltærile ulterioare, de la
sofisticate poziflii epistemologice despre limbaj øi conøtiinflæ la atitudini
sociale øi politice faflæ de bogæflie, culturæ, egalitate, sexualitate øi multe
altele. Trebuie spus încæ de la bun început cæ mulfli (de nu chiar cei mai
mulfli) socialiøti care au crezut cu toatæ sinceritatea cæ sînt marxiøti fuseseræ,
de fapt, rousseauiøti. Freud a descris cu elocinflæ rezistenflele la adresa
psihanalizei; rezistenfla intuitivæ faflæ de marxism e la fel de ræspînditæ, iar
* Originalul englez al acestui text a fost publicat pentru prima oaræ ca „Telling the Truth
About Class“, Socialist Register, 2006; el este o versiune redactatæ øi scurtatæ a unui manuscris
mai lung. (N. red.)
G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. A studiat filosofia øi filologia clasicæ la Cluj øi Bucureøti,
iar începînd cu 1972 a lucrat ca redactor al unui sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din funcflia
de redactor la cea de corector, dupæ ce, în 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ
mai publice, pæræseøte în cele din urmæ România. Între 1979 øi 1981 a predat filosofia la Facultatea
de Litere din Budapesta, de unde a fost concediat pentru scrierile sale clandestine øi proteste
împotriva perversitæflii birocratic-totalitare a regimului. Dupæ 1989, a fæcut parte din noul Parlament
maghiar, ca deputat al partidului liberal, pe care-l va pæræsi însæ în 1994, retrægîndu-se
øi din viafla politicæ. Actualmente este profesor la Central European University din Budapesta.
Parcursul filosofico-politic al lui G. M. Tamás e destul de divers. De la poziflii anarhosindicaliste
la mijlocul anilor ’80, a trecut printr-o perioadæ conservatoare, care a durat din 1989 pînæ
la mijlocul anilor ’90, aceasta fiind urmatæ apoi de o revenire færæ echivoc la gîndirea criticæ de
stînga. Azi, G. M. Tamás e unul dintre reprezentanflii cei mai consecvenfli ai acestei gîndiri în
sfera publicæ din Ungaria, el fiind poate cel mai activ intelectual-jurnalist al perioadei de dupæ
1989. Printre scrierile sale se numæræ A szem és a kéz [Ochiul øi mîna] (1983), Idola tribus (1989),
Másvilág [Cealaltæ lume] (1994), A helyzet [Situaflia] (2002).
asta chiar øi printre socialiøti. E afectiv øi intelectual dificil sæ fii marxist,
cæci marxismul se aflæ în ræspær cu indignarea moralæ, principalul motiv
care îi face pe oameni sæ devinæ socialiøti.
Unul dintre cei mai mari istorici ai stîngii, E. P. Thompson, a rezumat tot
ce se poate spune despre clasæ în tradiflia socialismului rousseauist care
se crede marxist. 1 The Making of the English Working Class e recunoscutæ
în mod universal – øi pe drept – ca o operæ de cæpætîi. Frumuseflea sa,
forfla sa moralæ øi eleganfla sa conceptualæ provin din cîteva articole de
credinflæ frapant de stranii: (1) clasa muncitoare e un rival cultural de seamæ
al clasei dominante; (2) Lebenswelt [lumea vieflii] a clasei muncitoare e
socialmente øi moralmente superioaræ faflæ de cea a exploatatorilor ei;
(3) indiferent de rezultatul luptei de clasæ, autonomia øi caracterul separat
al clasei muncitoare sînt o valoare socialæ intrinsecæ; (4) clasa însæøi e
constituitæ printr-o autopoiesis operatæ de cultura ei politicæ disidentæ, inclusiv
reinterpretarea pe care o dæ aceasta din urmæ diverselor tradiflii,
precum øi prin tehnologie, muncæ salariatæ, producflie de mærfuri øi
tot restul. În timp ce Marx øi marxismul vizeazæ abolirea proletariatului,
Thompson urmæreøte apoteoza ori supraviefluirea triumfalæ a acestuia.
Genul de marxism rousseauist practicat
de Thompson a provocat o criticæ bine
argumentatæ din partea lui Perry Anderson,
una care, deøi e pe jumætate uitatæ
astæzi, ræmîne totuøi foarte importantæ.
Chiar dacæ termenii în care discutæ Anderson
sînt diferifli de ai mei, acesta cautæ
sæ arate cæ Thompson s-a înøelat
cînd a crezut cu tærie cæ ar fi fost marxist.
2 Thompson fusese activ într-o suitæ
de miøcæri øi aventuri intelectuale inspirate
de marxism, iar fidelitatea sa faflæ de socialismul radical – în condifliile
secolului al XX-lea – a însemnat loialitate faflæ de moøtenirea revoluflionaræ
a marxismului. Dar Thompson a trebuit sæ ignore elogiul faustic-demonic
al capitalismului din scrierile lui Marx, aøa cæ a trebuit øi sæ se opunæ
„teoriei critice“, iar mai apoi teoriei tout court. 3 Anderson a descris mai
tîrziu în termeni conceptuali 4 aceastæ descompunere a „marxismului occidental“
– care a mutat accentul de pe clasæ pe „popor“; de atunci, diagnosticul
sæu fusese confirmat de evenimente.
Rousseau contra Marx
Principala deosebire dintre Rousseau øi Marx este cæ primul încearcæ sæ
înlocuiascæ societatea (stratificatæ, ierarhicæ, dominatæ) cu poporul (o comunitate
pur egalitaræ øi cultural autosuficientæ, închisæ), în timp ce Marx nu
vrea „sæ înlocuiascæ“ societatea prin anihilarea „dominafliei“ øi a clasei dominante
ca atare, ci crede cæ, în ce-l priveøte, capitalismul (un anumit tip
de societate) ar putea sfîrøi în aøa fel încît una din clasele sale fundamentale,
proletariatul, s-ar aboli pe sine însuøi øi, prin asta, ar aboli, de asemenea,
øi capitalismul. Se subînflelege cæ motivul moral pentru o asemenea
autoabolire e condiflia intolerabilæ, abjectæ a proletariatului. Nu excelenfla
sa – proslævitæ de rousseauiøti –, ci, dimpotrivæ, mizeria sa, alienarea sa
totalæ, face proletariatul sæ vadæ cæ „n-are de pierdut decît lanflurile“ øi
cæ are „o lume de cîøtigat“. În viziunea marxistæ, sensul socialismului –
miøcarea de depæøire, transcendere a capitalismului – e dat nu de
239