Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
3. De exemplu, P. Kaufmann, „Pour une position historique du problème de la pulsion
de mort“ [Pentru o punere din punct de vedere istoric a problemei pulsiunii de
moarte], in Matière et pulsion de mort [Materie øi pulsiune de moarte], colectiv,
[Paris,] 10/18, 1975; J. Florence, L’identification dans la théorie freudienne [Identificarea
în teoria freudianæ], Bruxelles, Publications des Facultés Universitaires Saint-Louis, 1978.
4. Ca regulæ ad hoc: de fiecare datæ, acoladele marcheazæ întregirile aparflinînd traducætorului.
Datoritæ frecventei utilizæri de cætre autori a parantezelor, respectiv a parantezelor
în paranteze (marcate aici prin paranteze drepte), s-a adoptat aceastæ regulæ
pentru a fi evitate orice confuzii în privinfla sursei ori vocii intervenfliilor, fie ele øi minore
(explicitæri sau rotunjiri ale sensului la traducere). Pe de altæ parte, aøa cum cititorul
e obiønuit deja cu uzanfla noastræ, atunci cînd, sporadic, e utilæ restituirea expresiei
din textul original, ea figureazæ între croøete – în italice, respectiv cu normale (drepte),
cînd în original sînt italice. (N. red.)
5. E traducerea propusæ, recent, în româneøte (cf. ediflia de Opere ale lui Freud de la Editura
Trei), pentru lucrarea din 1923, Das Ich und das Es, înlocuind-o pe aceea mai veche
de „Eul øi Sinele“ (cf. Dincolo de principiul plæcerii, op. cit., 1992, pp. 95–157). (În echivalarea
francezæ, inclusiv aceea citatæ aici, lucrarea figureazæ drept Le moi et le ça). E de
remarcat însæ cæ nici în ediflia completæ uzul terminologic pentru das Es nu este unificat
sau consecvent de la un volum la altul; de exemplu, în vol. 10, în ocurenfle apropiate
ale unei aceleiaøi unitæfli textuale, se întîlnesc ambele variante de redare în
românæ (cf. pp. 518–521, urmarea din 1933 a prelegerilor de introducere în psihanalizæ
din 1916–1917, Prelegerea 31). Dacæ redarea prin „Se-ul“ a nofliunii psihanalitice
a lui das Es are unele avantaje faflæ de traducerea prin „Sinele“ (evitarea stridenflei conotafliei
reflexive, care produce contrasens logic øi psihanalitic patent), ea ræmîne
totuøi, practic, un expedient – nu o soluflie. („Se“, în românæ, ræmîne un pronume reflexiv,
cel mult unul nehotærît, care doar în unele funcfliuni ale sale indicæ valoarea
impersonalæ sau personal-generalizatoare a acfliunii: „se lumineazæ“, „se zice“, „se face“
etc. În niciun caz nu poate funcfliona ca un pronume personal neutru, cum este cazul
în germanæ, sau ca pronume demonstrativ, tot neutru, ca în francezul ça [= „asta“],
apt, aøadar, sæ numeascæ – sæ semnifice, nu doar sæ denoteze prin „parafrazæ“ ori protezæ
conceptualæ – natura inexorabil „substantivæ“, de „lucru“, pentru conøtiinflæ, øi încæ
unul cu totul altul, stræin, ireductibil øi implacabil altfel, al instanflei inconøtientului potrivit
celei de-a doua topici freudiene, aøa cum vocabula aleasæ de Freud face efectiv.)
Din unele puncte de vedere, terminologia „de rezervæ“, în latinæ, ego, supraego, respectiv
(sau fie øi numai) id (beneficiind, de altfel, din cîte øtiu, de autorizarea lui Freud
însuøi) pare mai avantajoasæ pentru limbile ale cæror resurse lexicale nu le echipeazæ
pentru a putea construi pentru acesta din urmæ un semnificant riguros øi literalmente
paralel numelui conceptual voit de Freud ca index just, în ordinea gîndirii, pentru ceea
ce, fiind cel mai „intim“, într-un sens eminent, este în acelaøi timp øi cel mai stræin de
forma categorialæ øi de evidenfla de sine autoreferenflialæ, nemijlocit (auto)reflexivæ caracteristicæ,
dintotdeauna, unui subiect, i.e. conøtiinflei lui de sine inevitabil supradeterminate
(sau infradeterminate) egologic. Reflexivitatea impersonalæ de ordinul lui „se“ nu
are nimic de-a face aici, ba chiar e derutantæ din punct de vedere categorial-ontologic:
realitatea a ce este inconøtientul nici nu „se întîmplæ“ (ca un proces obiectiv-natural),
nici nu „mæ“ depersonalizeazæ ori „desubiectiveazæ“ în sensul værsærii (inevitabil
fuzionale) în anonimatul unui tipar materialmente colectiv de comportament (aøa ceva,
freudian, tocmai cæ e problematic), ba dimpotrivæ. Este în joc rigoarea unei exigenfle
teoretice nu doar hermeneutice (solicitînd astfel inclusiv traducerea), ci øi descriptivøtiinflifice
(dacæ e sæ creditæm serios psihanaliza), exigenflæ atestatæ, între altele, tocmai
de chestiunea identificærii øi de implicafliile ei decisive pentru posibilitatea de a gîndi
psihanalitic øi, în genere, teoretic chestiunea formafliunilor colective… (N. tr.)
6. În traducerea româneascæ existentæ (ediflia Trei, vol. 16, 2007), aici figureazæ „captivaseræ“.
Îndatæ mai jos, autorii, care lucreazæ, evident, cu traducerile franceze ale textului
freudian, vor (re)marca „fascinaflia“ ca atare. Este genul de considerente materiale
pentru care mi-a fost imposibil sæ recurg, pentru redarea citatelor, la versiunile româneøti
existente. Atunci cînd versiunile franceze, respectiv cele româneøti s-au dovedit apropiate,
am adaptat traducerea traducerii franceze în sensul apropierii maxime de cea
româneascæ, în limitele constrîngerilor de genul celei menflionate; acolo unde acest
procedeu a fost complet impracticabil (cîteodatæ datoritæ ilizibilitæflii, pur øi simplu, a expresiei
în româneøte a fragmentului de prelevat din context), am fost nevoit sæ restitui alura
a ceea ce spune traducerea francezæ, indicînd totuøi în notæ, ori de cîte ori mi s-a pærut
util pentru cititorul român, locus-ul în ediflia româneascæ. (N. tr.)
7. Este vorba de Das Unbehagen in der Kultur, tradusæ (de Roxana Melnicu) în ediflia
românæ deja menflionatæ de Opere de la Trei, în acelaøi volum 4, drept „Disconfort
în culturæ“ (în francezæ, cel puflin aici, titlul e citat ca Malaise dans la civilisation). Ea a
mai fost tradusæ în româneøte în ediflia de Opere începutæ de Leonard Gavriliu la Editura
Øtiinflificæ, øi din pæcate întreruptæ dupæ doar 4 volume, sub titlul „Angoasæ în
civilizaflie“ (cf. Sigmund Freud, Opere, vol. I, Bucureøti, Ed. Øtiinflificæ, 1991, trad., cuvînt
introductiv øi note de dr. Leonard Gavriliu, pp. 289–364). Pe lîngæ faptul cæ, iaræøi,
în ediflia de la Trei, traducerea în prima variantæ menflionatæ nu este menflinutæ consecvent
de la un volum la altul (atunci cînd alte texte freudiene sau referinfle date de
traducætori evocæ aceastæ lucrare), Leonard Gavriliu are dreptate sæ-l critice pe Vasile
Dem. Zamfirescu în ce priveøte contrasensul (sau cel puflin echivocul) redærii lui Kultur
prin „culturæ“, iar nu prin „civilizaflie“, în sensul, aici antropologic, într-adevær, al cuvîntului
(cf. Sigmund Freud, Autobiografie, traducere, cuvînt introductiv, douæ capitole
adiflionale øi note de dr. Leonard Gavriliu, Bucureøti, Ed. Øtiinflificæ, 1993, pp.
116–117, nota 8; critica lui Gavriliu nu se raporteazæ, evident, la traducerea textului
din ediflia concurentæ, apærutæ ulterior). Chit cæ distincflia „culturæ“/„civilizaflie“ e astæzi
filosofic anacronicæ (în primul rînd datoritæ perimærii complete a ce s-a chemat odatæ
„filosofia culturii“), vocabula germanæ Kultur asta spune (cu atît mai mult în epoca lui
Freud – iar în textul traducerii Roxanei Melnicu echivocul antrenat de decizia prea
apæsatæ în favoarea lui „culturæ“, în sensul teoretic modern, se ræzbunæ incontestabil,
cel puflin de cîteva ori…). Pe de altæ parte, dacæ, pentru Unbehagen, „angoasæ“
e o suprainterpretare (la rîndul ei improprie, producætoare de confuzii în raport cu
ceea ce are a denota categoria psihologic-psihiatricæ riguroasæ a angoasei), „disconfort“
e, simultan, vag (lax, lipsit de rigoare) øi
prea puflin (palid, placid, anodin) pentru natura
principialæ a ce vrea Freud sæ spunæ – sæ
arate – prin studiul lui. De ce sæ fi dedicat el
explorærii acestei chestiuni o lucrare anume,
øi încæ una de importanfla acesteia, dacæ ar fi
vorba de un simplu „disconfort“, øi nu de-o
veritabilæ aporie?... O echivalare mai fericitæ
ar (putea) fi „Civilizaflia øi neajunsurile ei“ (dar
ea nu redæ decît sensul generic al titlului
freudian, „ideea“ lui, øi nu-l traduce). Cum nu
avem, în fond, a tranøa aici pe fond, prefer
propria mea versiune (færæ a-i mai apæra øi
conceptual, teoretic øi filologic, pretenflia cæ, dupæ mine, e cea justæ; dacæ aceastæ apærare
s-ar face, ea s-ar organiza, ca principalæ linie de rezistenflæ, în jurul chestiunii
antirousseauismului consecvent al lui Freud în problema culturii). (N. tr.)
8. Cf. supra, nota 5. (N. tr.)
9. Dupæ aceastæ modulare sau declinare, pe diverse registre teoretice (øi, deopotrivæ, niveluri
în acestea) ale nofliunii alteritæflii, cititorului îi va fi devenit sensibilæ, cred, distincflia conceptualæ
fixatæ în opoziflia terminologicæ „altul“/„celælalt“ în vederea decantærii tematice
a problemei lui celælalt, ca vector privilegiat al acestei lecturi freudiene (în francezæ, contrastul
convocat e cel dintre pronumele nehotærîte autre, respectiv autrui). Conservarea
ei limpede în toate ocurenflele a impus uneori uøoare depærtæri de la norma
exprimærii curente (în speflæ prin substantivarea pronumelui demonstrativ „celælalt“, astfel
încît sæ fie imposibilæ confuzia cu oricare formæ a pronumelui „altul“). (N. tr.)
10. Ceea ce nu descalificæ acest tip de întreprindere, mai ales atunci cînd, în loc sæ strîngæ
psihanaliza în jurul unei identitæfli, ea îi lasæ joc în raport cu ea însæøi. Aøa, de exemplu,
M. Manoni, La théorie comme fiction [Teoria ca ficfliune], [Paris,] Seuil, 1979.
11. V. S. Freud, Opere, vol. 4, Bucureøti, Trei, 2000, p. 190, 191. (Traducerea existentæ,
în loc de „remuøcare“, vorbeøte de „cæinflæ“; urmærind textul pînæ pe pagina urmætoare,
192, se poate înflelege, eventual, ce a contribuit la aceastæ alegere lexicalæ: citarea
– ca ilustrare literaræ, alegoricæ – de cætre Freud a strofei din Goethe, în care evocarea
lui Schuld [vinæ, culpæ] øi a lui Reue [cæinflæ, remuøcare] are, firesc în cazul poetului,
rezonanfle creøtine. Contrasensul e totuøi enorm. Sub toate aspectele, dar în
primul rînd sub cel teoretic, psihanalitic.) (N. tr.)
12. Ibid., p. 428. (N. tr.)
13. Ibid., p. 423 (N. tr.)
14. Adicæ Der Witz und seine Beziehung zum Unbewußten („Cuvîntul de spirit øi relaflia
lui cu inconøtientul“, vezi Sigmund Freud, Opere, Bucureøti, Ed. Trei, vol. 8). (N. tr.)
233