Descarcă revista în format PDF - idea

verso: subiectul în istoria lui
la care poate exista limbaj. Dar dacæ, despre acesta, neputîndu-se de
fapt vorbi în ordinea unui metalimbaj, de vreme ce metalimbaj nu existæ,
Freud încearcæ totuøi, în pofida a toate, sæ „zicæ“ în privinfla lui ceva,
trecînd pe-altundeva – atunci ce ne ræmîne de urmat e cea de-a treia
pistæ.
20. Ea trimite deci (cf. supra, 15) la Totem øi tabu øi, mai precis, la ospæfl
(la încorporare, prin urmare).
Dar aceasta nu poate constitui, pentru noi, o pistæ directæ. Totem øi tabu
trebuie degajat de ceea ce, în el, se împotmoleøte, între mærturisirea
insuficientei explicaflii a totemismului øi montajul arhefilic al uciderii tatælui.
Cartea aceasta nu poate fi deci reluatæ decît dincolo de Massenpsychologie,
pornind de la ultima sa repunere în joc, aøadar plecînd de la
Moise. Moise este condiflia de lecturæ a întregii analize a culturii. Cu titlu
de justificare provizorie, sæ evidenfliem simplu urmætoarele: în fiecare
dintre cele douæ repetæri ale istoriei hoardei pe care le confline Moise
se strecoaræ o perturbare uøoaræ, dar decisivæ. Prima constæ în menfliunea
unui raport privilegiat faflæ de mama celui mai tînær fiu, ceea ce face
succesiunea tatælui „mai uøuratæ“ pentru cel din urmæ (aceastæ menfliune
reia parflial, øi sub un alt unghi, un motiv deja prezent în apendicele B
al Massenpsychologie, asupra cæruia vom reveni); a doua, în aceastæ formulare
a lui Freud: „autoritatea tiranicæ a unui mascul mai vîrstnic, care
redusese la neputinflæ tineri bærbafli, dintre care unii erau fiii sæi…“ 31 : deci
nu erau cu toflii, iar raportul filial nu este exclusiv. Moise, ultimæ „aplicare“
øi repetare a temelor care focalizeazæ analiza culturii, ar putea, aøadar,
oferi foarte bine o remaniere a acestor teme. 32
21. Cu toate acestea, Moise, prin modul lui de compoziflie, prin circumstanflele
lui – 1938, nazismul, exilul – øi prin însæøi întreprinderea sa, adunæ
în privinfla lui o asemenea complexitate de determinaflii, încît nu e cu
putinflæ ca el sæ fie abordat direct øi cu naivitate. De aceea, avem nevoie,
cît se poate de schematic øi aici, sæ indicæm cel puflin douæ anchete,
cele mai necesare ca prealabile la lectura cærflii:
1º o anchetæ asupra caracterului autobiografic al acestei cærfli. 33 Desigur,
conceptul de autobiografie, niciodatæ simplu, în oricare circumstanfle,
este aici øi mai puflin ca-n altæ parte. El færæ-ndoialæ cæ implicæ, simultan,
autobiografia, autoanaliza, iar øi una, øi cealaltæ – sau una în cealaltæ –
conform unei relaflii multiple cu omul Freud, cu psihanaliza øi cu raportul
pe care una øi cealaltæ îl întreflin cu literatura, øi cu filosofia.
Ca sæ nu depliem aici aceastæ problematicæ, o vom strînge în jurul unei
axe: corespondenfla lui Freud cu Arnold Zweig îngæduie sæ reperæm felul
cum Moise se elaboreazæ în opoziflie cu proiectul lui Zweig al unui roman
asupra lui Nietzsche. Rivalitatea Freud-Zweig acoperæ rivalitatea Freud-
Nietzsche, cæreia-i cunoaøtem, de altfel (dar va trebui revenit la ea), rolul
pe care-l poate juca în istoria fondatorului psihanalizei. Miza lui Moise
este deci aceea a unei rivalitæfli teoretice, vasæzicæ aceastæ carte are ca
mizæ identificarea lui Freud însuøi, una indisociabil „umanæ“ øi „teoreticæ“.
(Nietzsche de altminteri nu întruchipeazæ decît vîrful acestui proces de
identificare, el mai împærflind aceastæ situaflie, pînæ la un punct, cu
Shakespeare. Procesul însuøi trece printr-o reflea complexæ de figuri pe
care le distribuie, simultan, interesele teoretice ale lui Freud, raportul
lui cu operele literare ale lui Zweig øi ale lui Thomas Mann, øi-n fine propria
sa viaflæ. Ar trebui reconstituitæ aceastæ narafliune care amestecæ Roma
[centrul idolatriei], pe Winckelmann convertitul, generalul semit Hanibal,
Napoleon, Egiptul, Iosif [fiul lui Iacob, ca øi Freud] øi pe tatæl lui Freud,
adicæ, se øtie, tatæl evreu umilit. Dar o povestire nu se rezumæ: o vom
povesti în altæ parte.)
Rezultatul acestei prime anchete ar fi urmætorul: cu Moise (cartea), Freud
se identificæ, identificîndu-l pe Moise (figura; figuræ istoricæ, indisociabilæ
în plus de cea artisticæ, sculptatæ de Michelangelo) ca adevær al „supraomului“
lui Nietzsche. Ceea ce Nietzsche anunfla ca urmînd sæ vinæ Freud
atribuie originii 34 – øi nu originii primitive a omenirii, ci originii ei adulte:
la inaugurarea unei istorii, nu a unei preistorii. Aceastæ inaugurare e, indiscernabil,
la un loc iudaicæ øi psihanaliticæ. Prin psihanalizæ, iudaismul spune
adeværul culturii – adeværul ei nonroman, nonfilosofic øi poate cæ øi nonpolitic.
Acesta este, pentru Freud cel puflin, „adeværul“ lui Moise: psihanaliza
opereazæ-n el ceea ce filosofia n-a putut sæ opereze. Acolo deci
trece ea la limita sa proprie. „Adeværul“ acestei treceri e de examinat.
2º o anchetæ asupra procedurii psihanalitice a elaborærii lui Moise.
Fiindcæ rivalitatea externæ se dubleazæ
printr-o rivalitate internæ analizei:
Cum se øtie, Freud exploateazæ tacit în
Moise o muncæ a lui K. Abraham. 35 Exploatarea,
disimularea ei øi raporturile
cel puflin ambivalente cu Abraham care
au precedat-o – nici asta nu se lasæ rezumat.
E în schimb posibil sæ semnalæm
iute tezele reluate de Freud de la Abraham
(dupæ moartea acestuia) øi modificærile
pe care el li le imprimæ. Freud
refline de fapt, practic, toatæ reconstituirea egiptologicæ a discipolului/rivalului
sæu, adicæ reconstituirea monoteismului lui Ikhnaton. Însæ refuzæ
sæ înfleleagæ acest personaj ca pe un paranoiac delirant: altfel spus, inifliatorul
monoteismului mozaic (tezæ care øi ea e de la Abraham, dar asupra
cæreia Freud face sæ poarte tot accentul) se sustrage schemei psihanalitice
generale a religiei. Nu este deci vorba, poate, pur øi simplu, cu Moise,
de religie.
De altminteri, în Moise, Freud înfruntæ silenflios textul lui Reik publicat
în 1919 în Ritualul (culegere pe care o prefaflase el însuøi). Aceastæ înfruntare
øi toatæ problematica lui „a pæstra/a respinge“ pe care o implicæ
sînt ceva mult mai complex decît în cazul precedent. Vom refline urmætoarele:
Freud pæstreazæ din Reik ceea ce am putea numi „mærcile originare“
ale lui Moise, øi anume: repetarea sau reactivarea, în istoria
mozaicæ, a uciderii originare; asignarea iudaismului ca religie a tatælui (mai
ales prin opoziflie cu creøtinismul, religie a fiului); determinarea aceluiaøi
iudaism ca întemeiat pe culpabilitate; øi, în sfîrøit, dedublarea lui Moise,
dar inversat faflæ de Reik, øi îngæduind distingerea a douæ întemeieri ale
religiei tatælui: una primitivæ, idolatricæ øi sacrificialæ, apoi resurgenfla ei,
peste o perioadæ de latenflæ, în veritabilul monoteism, care asumæ într-un
fel nonsacrificial adeværul evenimentului inaugural.
Felul în care Freud trateazæ acest ultim „rest“ din Reik indicæ øi direcflia
generalæ a respingerilor lui. Freud îi reproøeazæ pe tæcute lui Reik faptul
de a trata istoria lui Moise ca pe un mit de origine. Acest reproø implicæ
229