Descarcă revista în format PDF - idea

Traducerea s-a fæcut dupæ „Kleine Geschichte der
Photographie“, in Gesammelte Schriften, Band
II/1: Aufsätze, Essays, Vorträge, Frankfurt am
Main, Suhrkamp Taschenbuch Wissenschaft,
1991, pp. 368–385, © Suhrkamp Verlag, Frankfurt
am Main, 1977.
“K. Dauthendey and his fiancée, on the 1st of
September 1857“, Sankt-Petersburg, self-portrait
Scurtæ istorie a fotografiei
Walter Benjamin
Negura care pluteøte peste începuturile fotografiei nu e chiar atît de deasæ ca aceea care s-a aøternut peste
începuturile tiparului; e mai perceptibil poate decît în cazul acestuia din urmæ cæ îi venise ceasul descoperirii,
lucru simflit nu de un singur om, ci de mai mulfli; independent unii de ceilalfli, ei au næzuit la acelaøi flel: sæ reflinæ
într-un fel imaginile din camera obscura, cunoscute deja cel puflin de pe vremea lui Leonardo. Cînd, dupæ
strædanii de aproximativ cinci ani, Niépce øi Daguerre au reuøit concomitent acest lucru, statul a preluat afacerea,
profitînd de dificultæflile de patentare a invenfliei în care se împotmoliseræ inventatorii øi, despægubindu-i
pe cei doi, a transformat-o într-o afacere publicæ. S-au creat astfel condifliile pentru o evoluflie necontenit
acceleratæ, care a exclus multæ vreme orice retrospecflie. Aøa se face cæ problemele istorice sau, dacæ vrefli,
chestiunile filosofice care fac inteligibile ascensiunea øi declinul fotografiei au ræmas decenii la rînd neluate în
considerare. Iar faptul cæ astæzi încep sæ-øi facæ loc în conøtiinfla noastræ are un motiv precis. Literatura cea
mai recentæ porneøte de la realitatea frapantæ cæ maxima înflorire a fotografiei – realizærile lui Hill øi Cameron,
Hugo øi Nadar – s-a produs în primul ei deceniu. Or, acesta este tocmai deceniul care a precedat industrializarea
ei. Nu înseamnæ cæ n-au existat øi în prima ei epocæ precupefli de bîlci øi øarlatani care sæ-øi însuøeascæ
noua tehnicæ numai în scopuri pecuniare: au existat, ba chiar în proporflii de masæ. Dar demersul lor se apropia
mai mult de artele de iarmaroc – unde fotografia a ræmas de altfel pînæ în ziua de azi la ea acasæ – decît de
industrie. Fotografia øi-a cucerit domeniul abia la apariflia pozelor tip carte de vizitæ, al cæror prim producætor
a devenit, în mod semnificativ, milionar. N-ar fi de mirare dacæ practicile fotografice – care astæzi îøi întorc
pentru prima datæ privirea înspre acea perioadæ de înflorire preindustrialæ – ar avea o legæturæ subteranæ cu
zdruncinarea industriei capitaliste. 1 Øi totuøi, nu-i deloc uøor sæ utilizæm farmecul primelor poze – care ne
stau la dispoziflie acum în frumoasele publicaflii de fotografie veche apærute recent 2 – în scopul unei adeværate
cercetæri a naturii ei. 3 Încercærile de a stæpîni teoretic acest domeniu sînt absolut rudimentare. Øi oricît de
multe dezbateri pe aceastæ temæ au avut loc în secolul trecut, ele nu s-au eliberat de fapt de schema neruøinat
bufonæ [skurillen Schema] a acelei fifluici øovine numite Leipziger Anzeiger, care credea cæ trebuie sæ se
opunæ, cît mai era timp, diavoleøtii arte franfluzeøti. „Dorinfla de a refline niøte imagini reflectate fugar – se
spune acolo – este nu numai lucru imposibil, aøa cum a reieøit dintr-o temeinicæ cercetare germanæ, dar pînæ
øi faptul în sine de a-fli dori aceasta e o blasfemie. Omul e creat dupæ chipul øi asemænarea lui Dumnezeu,
iar imaginea lui Dumnezeu nu poate fi reflinutæ de nicio maøinærie omeneascæ. Cel mult divinul artist poate
îndræzni, în entuziasmul inspirafliei celeste, sæ redea træsæturile divin-umane, într-un moment de solemnitate
sublimæ, sub imperiul geniului sæu øi færæ ajutorul niciunei maøini.“ Øi iatæ cum apare, greoi øi stîngaci, conceptul
filistin de „artæ“, cæreia orice consideraflie tehnicæ îi este stræinæ øi care simte cæ i-a venit sfîrøitul odatæ cu
apariflia provocatoare a noii tehnici. Færæ sæ-øi dea seama, tocmai cu aceastæ concepflie fetiøistæ despre artæ,
antitehnicæ din principiu, încearcæ de aproape o sutæ de ani teoreticienii fotografiei sæ aibæ o explicaflie, færæ
sæ ajungæ, fireøte, la nici cel mai mic rezultat. Cæci în tot acest timp ei n-au încercat nimic altceva decît sæ obflinæ
acreditarea fotografului tocmai de la instanfla pe care el o ræsturna. Un aer total diferit adie din expozeul cu
care fizicianul Arago s-a prezentat, în calitate de susflinætor al invenfliei lui Daguerre, în ziua de 3 iulie 1839,
în fafla Camerei Deputaflilor. Frumuseflea discursului sæu rezidæ în felul în care gæseøte o legæturæ cu toate aspectele
activitæflii umane. Panorama pe care o schifleazæ este destul de amplæ ca sæ lase sæ aparæ doar în subsidiar
suspecta acreditare a fotografiei de cætre picturæ – care nu lipseøte totuøi nici de aici – øi sæ ne facæ sæ intuim
în primul rînd adeværatele proporflii ale invenfliei. „De cîte ori inventatorii unui nou instrument – spune Arago
– utilizeazæ acest instrument pentru observarea naturii, tot ceea ce speraseræ ei de la acel instrument devine
o bagatelæ în comparaflie cu seria de descoperiri care urmeazæ øi la originea cærora a stat instrumentul lor.“ 4
Discursul sæu cuprinde în linii mari domeniul noii tehnici, de la astrofizicæ pînæ la filologie: alæturi de perspectiva
fotografierii stelelor stæ ideea înregistrærii [fotografice a] unui corpus de hieroglife egiptene.
Fotografiile lui Daguerre erau plæci de argint iodate øi expuse în camera obscuræ, care trebuiau sucite încoace
øi încolo, pînæ cînd, din unghiul potrivit, se putea recunoaøte o firavæ imagine cenuøie. Erau unicate; preflul
mediu al unei astfel de plæci în anul 1839 era de 25 de franci de aur. Nu rareori plæcile erau pæstrate, ca
18