Descarcă revista în format PDF - idea

+ (presences of art)
Despre arta contemporanæ.
O discuflie actualizatæ
Remo Guidieri
Întrebare ¬ În cærflile pe care le-afli publicat se amestecæ tot timpul consideraflii
antropologice cu unele estetice. Cum afli trecut, în ce væ priveøte, de
la antropologie la esteticæ? Ce articulaflie vedefli între aceste douæ domenii?
Ræspuns √ În anii ’70, næpædifli cum eram de semiologism øi structuralism
în toate cele, interesul pentru antropologie era împærflit între cele douæ,
cel mai adesea în mod naiv øi, la fel de naiv, depindea încæ de tiermondismul,
deopotrivæ real øi pur „afectiv“, al acestei perioade a „decolonizærii“.
Pentru unii, era un fel de a prelungi o inocenflæ sau de a-øi cosmetiza imaginea.
Sæ spunem cæ antropologia ajuta øi la a-fli inventa, færæ mare cheltuialæ,
o pozæ de militantism pentru exotic, evitînd confruntarea cu scadenflele
vremii. Adæugafli la asta scientismul ca alibi, pe care Lévi-Strauss, într-un
interviu apærut treizeci de ani mai tîrziu, în 1994, trebuia sæ-l execute, fie
øi tardiv, declarînd cæ „øtiinflele umane nu sînt øtiinfle, ci cel mult, în cazul
cel mai bun, imposturi elegante“. Astæzi, scientismul, din ce în ce mai puflin
practicat de altfel, nu mai e decît o frunzæ de viflæ menitæ sæ mascheze conformismul
øi vidul. Însæ la vremea aceea angajarea era scientistæ. Sæ spunem
cæ era o bunæ investiflie pentru cine voia sæ intoneze færæ prea mari
riscuri ritornela „øtiu, de bunæ seamæ, dar totuøi…“ Cu unele dificultæfli,
o fæcui øi eu. Era perioada mea „moderatæ“. Însæ era la mijloc øi o curiozitate
pentru diferenflæ øi paradoxurile sale pentru intelect. A nu te preocupa
de antropologie însemna sæ refuzi a înflelege lumea. Ca mulfli alfli
tineri, m-am dedicat ei, aøadar, preocupîndu-mæ în mod deosebit de studiul
riturilor, a cæror experienflæ speram s-o pot face pentru a-i încerca restituirea.
Voiam mai ales sæ înfleleg raportul pe care îl întreflinem cu un lucru
într-un context dat øi, în acelaøi timp, acela care ne leagæ de el dincolo de
condifliile obiønuite ale manifestærii sale. Ce deosebire existæ între vederea
unui animal familiar – acelaøi atunci cînd e capturat øi sacrificat? Dar cînd
e „împodobit“? Øi, din nou, acelaøi oare cînd e „reprezentat“ printr-o efigie?
Ce diferenflæ existæ între a spune øi a aræta, între a descrie øi a monta o
scenæ, între a comunica prin cuvinte øi a exhiba lucruri? Tacitul din limbæ
face cît acela al lucrurilor? Sæ existe douæ thetici, øi nu doar un singur
Urgrund?
M-am afundat atunci într-o experienflæ specific fenomenologicæ, hrænitæ
în mod „sælbatic“ – cæci nu sînt filosof – de lecturi din Husserl øi de dileme
stîrnite de contextul nelimitat fenomenal, acela chiar al „atenfliei“ etnografice,
ON CONTEMPORARY ART: AN UPDATED DISCUSSION
Remo Guidieri
Question ¬ In your books, anthropology and aesthetics keep occurring. How did
you shift from anthropology to aesthetics and how these two fields are related?
Answer √ In the 70s, semioticism (sémiologisme) and structuralism invading
over almost everything, the interest in anthropology was split, mostly naive
between the two and, naively as well, was depending on a tiermondisme (a leftist
empathy towards the Third World’s emancipation), genuine or merely “affective”
during a such a “de-colonization” period.
Perhaps it was a manner to lengthen a kind of innocence and embellish one’s
image. Anthropology made-up, with little expenses, a pose (not a real commitment)
of militancy to boost up one’s taste for exoticism, avoiding the confrontation
with a belated price due to the times and promoting alibis, which was
at that time an encompassing scientism, which Lévi-Strauss in an interview thirty
years later (1994) executed by stating that “human sciences are not sciences,
but at most and for the best elegant pretenses”. Still today such scientism,
ambiguously employed, survives as a screen masking conformity and void.
But at that time the engagement was “scientific”; let’s say a good cover for the
make-believe’s aria “I know, of course, but nevertheless...” (“je sais bien mais
quand même…”) in favour of this proclamed positivism.
In spite of some difficulties I did it myself, too. It was my “moderate” epoch.
I felt concerned for the cultural difference and its paradoxes and enigmas challenging
the mind. At that time, to keep away from the noblest “human science”,
anthropology, meant to fail to acknowledge the late-modern world, our worldin-progress.
Like other young people, I committed myself especially to the study
of ritual. I expected to be able to scrutinize such experiences and to attempt
some restitutions, to grasp the ties between things into a given context related
to some trivial – but apparently uncommons to us – conditions and
manifestations. What is the difference, for instance, between seeing a familiar
animal captured and sacrificed, then the same as being “adorned” or
“represented” by an effigy? More crudely: what is the difference between saying
and showing, describing and setting up a scene, expressing through words and
exhibiting things? Are the tacit language aspects equals to rough, silent, things?
Are there two thetics or just one common Urgrund named Mind?
Prima parte a textului (interviul, care a fost din capul locului unul scris) a apærut sub titlul „De la
fin de la «mimésis» à l’esthétisation du monde“ [De la sfîrøitul lui mimesis la estetizarea lumii] în
revista Krisis, Paris, nr. 19 (noiembrie), 1996, pp. 94–104 (numær tematic Art/Non-art?). Addenda
a fost conceputæ anume pentru prezenta publicare. La cererea expresæ a autorului, numele
proprii au fost înlocuite cu formulele generice Întrebare øi Ræspuns. (Mulflumiri øi revistei Krisis.)
REMO GUIDIERI s-a næscut la Torino (Italia). Format ca americanist sub îndrumarea lui C. Lévi-Strauss.
Misiuni etnografice în Melanezia øi Polinezia (1969–1974). A predat antropologie øi esteticæ pînæ în
2007 la Universitatea Paris X. Din 1989, profesor la Irwin School of Architecture, Cooper Union,
New York. Autor, între altele, al cærflii L’abondance des pauvres. Six aperçus critiques sur l’anthropologie,
Paris, Seuil, 1984 (recent tradusæ în româneøte: Abundenfla særacilor. Øase priviri critice asupra antropologiei,
Cluj, Idea, 2008). Ultima publicaflie: Piège et outils [Capcanæ øi unelte], Paris, 2008.
The first part of the text (a written interview) was issued under the title “De la fin de la
«mimésis» à l’esthétisation du monde” [“From the end of mimesis to the aesthetization
of the world”], in Krisis, Paris, 19, November 1996, pp. 94–104. The addenda was
written for the present publication. The names have been replaced by “Question” and
“Answer”.
REMO GUIDIERI was born in Turin (Italy). Formed as an Americanist under the supervision
of C. Lévi-Strauss. Ethnographical missions in Melanesia and Polynesia
(1969–1974). He taught anthropology and aesthetics until 2007 at the Paris X University.
Since 1989 he’s been a professor at Irwin School of Architecture, Cooper Union,
New York. Last publication: Piège et outils, Paris, 2008.
207