Descarcă revista în format PDF - idea

îmbujorare – øi aceea a descompunerii personalitæflii în anumite elemente primordiale. Øi iatæ-ne conduøi
din nou la legætura dintre patæ øi vinovæflie. Semnul apare însæ nu rareori drept ceva distinctiv la o anumitæ
persoanæ, iar contrastul acesta dintre semn øi patæ pare sæ flinæ de ordinea metafizicæ. Cît despre sfera petei
în general (i.e. mediul petei în genere), tot ce poate fi aflat în privinfla ei va fi spus din perspectiva picturii.
Dar, dupæ cum am mai spus, tot ce e valabil pentru pata absolutæ este de o importanflæ majoræ pentru mediul
petei în general.
b) Pictura. Tabloul nu are fond. Iar o culoare nu se depune niciodatæ peste o alta: cel mult apare în mediul
celeilalte. Deseori însæ nu putem distinge nici mæcar asta, aøa încît, principial vorbind, existæ picturi la
care n-am putea distinge defel dacæ o culoare fline de stratul cel mai de jos sau, dimpotrivæ, de cel mai de
la suprafaflæ. Dar chestiunea însæøi nu are niciun sens. Cæci în picturæ nu existæ nici fondul, nici linia graficæ.
Delimitarea reciprocæ a suprafeflelor de culoare (compoziflia) într-un tablou de Rafael nu se bazeazæ pe
linia graficæ. Aceastæ confuzie provine în parte din valorizarea esteticæ a unui fapt pur tehnic, anume cæ pictorii
îøi compun pe calea desenului [zeichnerisch] tablourile înainte de a le picta. Dar natura unei astfel de
compoziflii nu are nimic de-a face cu grafica. Singurul caz în care linia øi culoarea se aflæ laolaltæ este tabloul
în peniflæ [i.e. laviul, n. red.], unde contururile trasate de peniflæ sînt vizibile, iar culoarea e aplicatæ transparent.
Aici fondul se conservæ, chiar dacæ este colorat.
Mediul picturii se defineøte ca o patæ în sens restrîns; cæci pictura este un mediu, o asemenea patæ ce nu
cunoaøte nici fond, nici linie graficæ. Problema întruchipærii picturale [Gebilde] i se pune numai aceluia care
a înfleles natura petei în sens restrîns øi care trebuie sæ fie cu atît mai uimit cæ regæseøte în tablou o compoziflie
ce nu se poate reduce la graficæ. Or, faptul cæ existenfla unei astfel de compoziflii nu este o aparenflæ, cæ,
de pildæ, privitorul unui tablou de Rafael nu descoperæ din întîmplare sau din greøealæ configuraflii de oameni,
pomi, animale în patæ, are urmætoarea explicaflie: dacæ pictura ar fi numai patæ, atunci ar fi cu totul imposibil,
tocmai de aceea, sæ fie numitæ. Astfel cæ problema propriu-zisæ a picturii rezidæ în principiul cæ tabloul
[Bild] este într-adevær patæ øi cæ, invers, pata în sens restrîns existæ numai în tablou, cæ, mai mult, tabloul,
întrucît e patæ, nu existæ decît în imaginea picturalæ [Bild] a acelei pete, dar cu toate astea, pe de altæ parte,
tocmai prin aceea cæ este numit, tabloul se aflæ raportat la ceva ce nu este el însuøi, adicæ la ceva care nu
este patæ. Aceastæ raportare la ceva dupæ care tabloul e numit, la ceva ce transcende pata, e efectuatæ de
compoziflie. Care, la rîndul ei, este pætrunderea unei puteri superioare în mediul petei, putere care, menflinîndu-øi
aici neutralitatea, adicæ færæ sæ fractureze prin vreun grafism pata, îøi gæseøte locul în ea færæ efracflie,
tocmai fiindcæ, deøi infinit superioaræ petei, nu îi e potrivnicæ, ci înruditæ. Puterea aceasta este cuvîntul limbii,
care, invizibil ca atare în mediul limbajului pictural, pogoaræ, autorevelator, numai în compoziflie. Imaginea
pictatæ [das Bild] primeøte numele compozifliei. Acestea fiind spuse, se înflelege de la sine cæ pata øi
compoziflia sînt elementele oricærui tablou care are pretenflie la un nume. Pe de altæ parte, un tablou care
n-ar avea-o ar înceta sæ mai fie tablou, intrînd cu totul în mediul petei în general, lucru despre care nu încape
nicio reprezentare.
Marile epoci ale picturii se deosebesc în funcflie de compoziflie øi mediu: care cuvînt øi în ce patæ îøi face
el apariflia. Fireøte cæ, fiind vorba aici despre patæ øi cuvînt, nu ne referim la posibilitatea unor combinaflii
oarecare. Ne-am putea imagina foarte bine cæ în picturile unui Rafael, de pildæ, numele este cel care a pætruns
preponderent în patæ, pe cînd în ale pictorului din ziua de azi pætrunde cuvîntul-care-judecæ [das richtende
Wort]. Compoziflia, adicæ numirea, este decisivæ pentru recunoaøterea legæturii dintre tablou øi cuvînt; dar,
în general, locul metafizic al unei øcoli de picturæ øi al unei picturi [singulare] trebuie definit în funcflie de
tipul de patæ øi de cuvînt øi presupune astfel mæcar o diferenfliere cultivatæ a tipurilor de pete øi de cuvinte,
ale cærei începuturi însæ nu se væd încæ.
c) Pata în spafliu. Sfera petei apare øi în configuraflii spafliale 4 , la fel cum semnul, într-o anumitæ funcflie a liniei,
are færæ îndoialæ semnificaflie arhitectonicæ (deci øi spaflialæ). Astfel de pete în spafliu au o legæturæ, deja
evidentæ prin semnificaflie 5 , cu sfera petei, dar în ce fel numai o cercetare mai precisæ o poate stabili. Ele
apar mai ales ca morminte, ca monumente funerare, dar dintre ele, fireøte, nu sînt pete în sens strict decît
întruchipærile care n-au cæpætat o configuraflie arhitectonicæ sau plasticæ.
Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu
16