Descarcă revista în format PDF - idea

scena
Manifestarea postpoliticului*
Edit András, Hedvig Turai
Manifesta 7, Bienala Europeanæ de Artæ Contemporanæ
Trentino – Tirolul de Sud, Italia, 19 iulie – 2 noiembrie 2008
La Manifesta din anul acesta, multe lucræri s-au ocupat, într-un fel sau altul, de holocaust
(Harun Farocki, Judi Werthein, Roee Rosen, Eyal Sivan, Anna Faroqhi, Teufelsgroup,
Tamy Ben-Tor, Valerie Mréje), respectiv au atins chestiuni mai generale
(identitate, prejudecæfli, identificare, arhivæ, sistematizare), care nu pot fi evitate
atunci cînd se discutæ despre holocaust. Asta e niflel neobiønuit pentru o expoziflie
de artæ contemporanæ internaflionalæ, mai ales dacæ ea se autocaracterizeazæ ca oferind
o øansæ generafliilor celor mai tinere (adicæ tocmai acelora care nu pot avea amintiri
personale despre holocaust).
Aceastæ prezenflæ masivæ are mai multe cauze. Acele segmente ale expozifliei care
se ocupæ de locurile istorice ori de chestiunea memoriei nu pot ocoli faptul fascismului,
respectiv faimoasa îmbinare dintre futurismul italian øi fascism. În toate
locurile expoziflionale vom gæsi ceva despre Mussolini, arhitectura fascistæ, promisiunea
øi speranfla înøelætoare nutritæ faflæ de viitor.
Postpoliticul 1 înseamnæ sfîrøitul politicii înflelese în sens clasic. Cetæflenii polisului nu
au niciun cuvînt de zis în privinfla treburilor cetæflii; ei sînt la cheremul mass-mediei,
al populismului, iar în zilele noastre, al globalizærii. În secolul al XX-lea, am avut deja
ocazia sæ vedem un exemplu extrem al acestei situaflii, øi acesta e motivul pentru
care e important sæ ne întoarcem la holocaust, respectiv la acele tehnici, unele mediatice,
care se ivesc în marginea holocaustului.
Filmul lui Harun Farocki cerceteazæ tocmai acest lucru: felul în care au loc vederea
øi crearea vizibilului, manipularea acestora, efectul lor asupra evenimentelor „reale“.
Într-una din inscripfliile sale, el se întreabæ dacæ deportarea ar fi luat alt curs în caz
cæ se filma mai mult. S-ar fi putut atenua suferinflele prin filmare? Filmul sæu, intitulat
Respite [Rægaz], e proiectat la Fortezza, ca un contrapunct mut øi eficace al instalafliilor
sonore. Øirurile de imagini sînt întrerupte de inscripflii în stilul filmului mut,
comentariile lui Farocki. E vorba de un aøa-numit film gæsit, asemænætor lucrærilor lui
Péter Forgács. Filmul a fost fæcut în lagærul de tranzit Westerbork din Olanda, care
întîrzia livrarea evreilor øi romilor în taberele de muncæ din Germania. Albert Gemmeker,
comandantul SS al lagærului, l-a însærcinat pe Rudolf Breslauer, unul dintre
deflinufli, cu filmarea. Gemmeker voia sæ obflinæ o imagine falsæ, propagandisticæ, pe
cînd Breslauer voia sæ înfæfliøeze viafla de zi cu zi a lagærului de tranzit, în aøa fel încît
MANIFESTATIONS OF THE POST-POLITICAL*
Edit András, Hedvig Turai
Manifesta 7, The European Biennale of Contemporary Art
Trentino – South Tirol, Italy, 19 July – 2 November 2008
At this year’s Manifesta, quite a few of the works deal, directly or
indirectly, with the Holocaust (Harun Farocki, Judi Werthein, Roee
Rosen, Eyal Sivan, Anna Faroqhi, Teufelsgroup, Tamy Ben-Tor, Valerie
Mréje). That is to say, they either directly refer to the Holocaust or
consider more general issues (identity, prejudices, identification,
archive, systematization) that cannot be avoided when it comes to
the Holocaust. This is a bit unusual for an international contemporary
art show, especially one cast as offering a chance to the younger
generation (that is, precisely to those artists who could not have any
direct personal recollection of the Holocaust).
There are several reasons for this notable presence. Those exhibition
segments dealing with historical places or with the issue of memory
can’t overlook the question of fascism, particularly the well-known
conjunction between the Italian futurism and fascism. At every point
in the exhibition one finds something about Mussolini, fascist architecture,
and fascism’s deceptive promise and hope for a glorious future.
The post-political 1 means the end of the political classically understood.
The citizens in the polis don’t have a say anymore in the city
affairs; they stand at the mercy of the media, of populism, and, in
our times, of globalization. In the 20th century, we already had the
chance to see an extreme example of this situation and this is why
it is important for us to return to Holocaust, and within it, to those
media techniques and films that appeared in connection with the
Holocaust.
The film of Harun Farocki analyzes this very fact: how seeing and creating
the visible occur, how they can be manipulated, and what
effect they have on “real“ events. In one of his film’s inter-titles,
he asks the question whether deportation might have taken another
course had there been more filming. Could the suffering have been
attenuated through filming? His film, called Respite, is being shown
at Fortezza, as a mute and efficient counterpoint to the sound installations
in the fortress. The series of images are interrupted by intertitles,
in the manner of silent films, accompanied by the commentaries
* Iniflial articolul a fost publicat în Mûértô, Budapesta, anul XI, nr. 9, septembrie 2008.
EDIT ANDRÁS este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este cercetætor principal la Institutul de Cercetæri
de Istoria Artei al Academiei Maghiare de Øtiinfle. Principalele sale preocupæri vizeazæ tranziflia din cadrul fostului
„bloc“ estic, teorii critice în aplicafliile lor regionale, arta angajatæ social, chestiuni de identitate de gen øi
arta publicæ.
HEDVIG TURAI este doctor în istoria artei øi critic de artæ. E interesatæ în special de problematica holocaustului
în relaflie cu arta contemporanæ, chestiuni ale construcfliei de gen în arta modernæ øi contemporanæ.
* The article was originally published in Mûértô, year 11, no. 9,
September 2008.
EDIT ANDRÁS is a Hungarian art historian and art critic. She is
a senior research fellow at the Research Institute of Art History of the
Hungarian Academy of Sciences. Her main interests are the transition
of the ex-Eastern bloc, critical theories applied onto the region,
socially engaged art practices, gender issues and public art.
HEDVIG TURAI is a Hungarian art historian and art critic. Her main
interests are Holocaust and contemporary art, gender issues in modern
and contemporary art.
129