You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
arhiva<br />
de-limbaj a lui Dumnezeu este Cuvîntul. Orice limbaj omenesc 23 este numai un reflex al Cuvîntului în nume.<br />
Numele ræmîne la fel de departe de Cuvînt precum cunoaøterea de creaflie. În comparaflie cu nelimitarea<br />
absolutæ, nemærginitæ øi creatoare a cuvîntului divin, nelimitarea oricærui limbaj omenesc 24 ræmîne mereu<br />
de naturæ mærginitæ øi analiticæ.<br />
Imaginea cea mai profundæ a acestui cuvînt divin øi punctul în care limbajul uman participæ cel mai intens<br />
la nelimitarea divinæ a cuvîntului pur, punctul în care el nu poate deveni nici cuvînt finit, nici cunoaøtere este:<br />
numele omului. Teoria numelui propriu este teoria despre granifla între limbajul finit øi cel infinit. Dintre<br />
toate fæpturile [Wesen], omul este singurul care îøi numeøte el însuøi seamænul, aøa cum e singurul cæruia<br />
Dumnezeu nu i-a dat nume. E poate îndræznefl, dar deloc imposibil sæ citæm în acest context versetul 2,<br />
20, øi anume partea a doua: omul a numit toate fæpturile, „dar pentru om nu s-a gæsit ajutor pe potriva<br />
lui“. 25 Aøa cum, de altfel, Adam, de îndatæ ce-øi capætæ femeia, o numeøte (femeie în capitolul al doilea 26 ,<br />
Eva în al treilea 27 ). Dîndu-le un nume, pærinflii îøi consacræ copiii lui Dumnezeu; numelui pe care-l dau acestora<br />
nu-i corespunde – în sens metafizic, nu etimologic – nicio cunoaøtere, de vreme ce este dat unor<br />
nou-næscufli. Pentru un spirit riguros, niciun om n-ar trebui de altfel sæ corespundæ numelui sæu (etimologic<br />
vorbind), pentru cæ numele propriu este cuvîntul lui Dumnezeu în sunete omeneøti. Cu el i se atestæ<br />
fiecærui om facerea sa de cætre Dumnezeu øi, în acest sens, numele e creator el însuøi, aøa cum e exprimat<br />
asta de înflelepciunea mitologicæ în concepflia (întîlnitæ nu rareori) cæ numele omului i-ar fi destinul. Numele<br />
propriu este comunitatea omului cu cuvîntul creator al lui Dumnezeu. (Nu e singura, cæci omul cunoaøte<br />
øi o altæ comunitate de limbaj cu cuvîntul lui Dumnezeu.) Prin cuvînt, omul este legat de limbajul lucrurilor.<br />
Cuvîntul omenesc este numele lucrurilor. Ceea ce exclude perspectiva corespunzætoare vederii burgheze<br />
despre limbaj, în care cuvîntul s-ar afla într-un raport întîmplætor cu lucrul [desemnat, Sache], ar fi doar un<br />
semn pentru lucruri (sau cunoaøterea lor) stabilit printr-o convenflie oarecare. Limba(jul) nu furnizeazæ niciodatæ<br />
semne goale [bloße Zeichen]. Însæ respingerea teoriei burgheze a limbajului printr-una misticæ ar fi tot<br />
o neînflelegere. Potrivit acesteia din urmæ, cuvîntul este pur øi simplu esenfla lucrului [enunflat/desemnat,<br />
das Wesen der Sache]. Ceea ce e incorect, pentru cæ lucrul acesta în sine [die Sache an sich] n-are niciun<br />
cuvînt; creat de cuvîntul lui Dumnezeu, el e cunoscut, în numele sæu, conform cuvîntului omenesc. Aceastæ<br />
cunoaøtere a lucrului nu este însæ creaflie spontanæ, ea nu survine prin limbaj în mod absolut nemærginit<br />
øi nesfîrøit precum lucrurile; ci numele pe care omul îl dæ lucrului [spus] depinde de felul cum i se comunicæ<br />
acestea lui. În nume, cuvîntul lui Dumnezeu n-a ræmas creator, el a devenit, în parte, receptor, fiind øi<br />
acela care concepe [în sînul sæu] limbajul. 28 Aceastæ concepflie e orientatæ spre limbajul însuøi al lucrurilor 29 ,<br />
din care, în schimb, în magia mutæ a naturii, radiazæ silenflios cuvîntul lui Dumnezeu.<br />
Pentru concepflie øi deopotrivæ pentru spontaneitate, aøa cum se aflæ ele în aceastæ legæturæ unicæ doar în<br />
domeniul limbajului, limbajul îøi are propriul cuvînt, iar acest cuvînt stæ øi pentru primirea în nume a ceea<br />
ce e lipsit de nume. Este traducerea limbajului lucrurilor în acela omenesc. E necesar ca bazele conceptului<br />
de traducere sæ fie aøezate în stratul cel mai adînc al teoriei limbajului, cæci bætaia lui e mult prea vastæ<br />
øi prea puternicæ pentru ca el sæ poatæ fi tratat într-un fel oarecare, ulterior, aøa cum uneori s-a crezut. Semnificaflia<br />
sa deplinæ e dobînditæ doar cînd sesizæm cæ orice limbaj superior (cu excepflia cuvîntului divin) poate<br />
fi considerat drept traducerea tuturor celorlalte. Traductibilitatea reciprocæ a limbajelor e implicatæ de tot<br />
ceea ce a fost pomenit mai sus în privinfla raportului dintre limbaje ca unul al mediilor cu densitate diferitæ.<br />
Traducerea este trans-ducerea [Überführung] unui limbaj în celælalt printr-un continuum de transformæri.<br />
Traducerea e stræbatere de continuumuri de transformæri, nu de zone abstracte de echivalenfle øi similitudini.<br />
Traducerea limbajului lucrurilor în acela omenesc nu este numai traducere a mufleniei în [ceva] sonor, este<br />
øi traducerea a ceea ce n-are nume în nume. Este, prin urmare, traducerea unui limbaj imperfect într-unul<br />
mai desævîrøit; ea nu poate face altceva aici decît sæ adauge ceva, øi anume cunoaøtere. Obiectivitatea acestei<br />
traduceri este însæ garantatæ în Dumnezeu. Cæci Dumnezeu a creat lucrurile, cuvîntul creator în ele e germenul<br />
numelui prin care se cunoaøte, aøa precum øi Dumnezeu la urmæ, dupæ ce crease fiecare lucru, l-a<br />
numit. Dar aceastæ numire este, evident, doar expresia identitæflii în Dumnezeu a cuvîntului creator øi a cuvîntului<br />
cunoscætor, nu øi soluflia anticipatæ a sarcinii prescrise expres de cætre Dumnezeu omului însuøi: aceea<br />
de a da nume lucrurilor. Iar omul o îndeplineøte concepînd 30 limbajul mut øi anonim al lucrurilor øi transpunîndu-l<br />
în nume, ræspicat. Ea nu s-ar putea îndeplini dacæ limba denominantæ a omului øi anonimatul lucrului<br />
nu s-ar înrudi în Dumnezeu, dacæ n-ar fi purces din acelaøi cuvînt creator, devenit în lucruri comunicare<br />
9