Descarcă revista în format PDF - idea

scena
¬ Regîndirea øi împæcarea cu trecutul comunist au fost un excelent exemplu pentru
modul în care proiectele artistice pot fi folosite pentru a lansa discuflii vizînd chestiuni
sociale relevante în discursul public mai larg. Viitoarele voastre proiecte, precum
Broadcasting project, dedicated to Nikola Tesla [Proiect de radiodifuziune dedicat
lui Nikola Tesla], Normalization [Normalizare], Normalization: dedicated to Nikola
Tesla [Normalizare: dedicat lui Nikola Tesla] øi altele, aveau de-a face cu politica
cotidianæ, subliniind caracterul strategiilor culturale dominante în Croaflia anilor ’90.
Ne putefli spune mai multe despre aceste proiecte? Care sînt, în opinia voastræ, funcfliile
specifice practicii curatoriale în raport cu producflia de semnificaflie øi cunoaøtere
care funcflioneazæ în cadrul expozifliilor øi proiectelor?
√ Noi înflelegem expozifliile ca pe o formæ de experienflæ emoflionalæ øi fizicæ unicæ;
cea mai importantæ sarcinæ a funcfliei curatoriale, în acest sens, ar fi crearea contextului,
a spafliului discursiv øi fizic de reflecflie, a unui punct temporal în care toate aceste
procese paralele sæ fie strînse laolaltæ, contestate, intensificate øi îmbunætæflite. Pentru
demersul nostru curatorial, articularea problemelor sociale sensibile are un rol-cheie,
în special în raport cu contextul local. Expoziflia Normalizare: dedicat lui Nikola
Tesla, prezentatæ la Galeria Nova în 2006, într-o manieræ oarecum neimplicatæ, a
servit drept încheiere øi studiu de caz pentru investigaflia noastræ pe termen lung asupra
diferitelor aspecte ale procesului de normalizare cu care ne-am confruntat recent.
Cazul lui Tesla e cu deosebire interesant, întrucît angreneazæ tensiunile existente între
identitatea naflionalæ øi naflionalism øi orientarea pro-UE. Nikola Tesla (1856–1943)
a fost un genial øi controversat om de øtiinflæ; era sîrb din Croaflia øi a murit cetæflean
american. În ultimele decenii, el a fost revendicat øi renegat de cætre croafli, sîrbi,
iugoslavi øi americani. Ambele proiecte pe care i le-am dedicat lui Nikola Tesla au
fost øi o reacflie la faptul cæ în anii ’90, în Croaflia, originile sale sîrbeøti i-au afectat
serios cultul de om de øtiinflæ. Dupæ ce a fost un „erou naflional“ în Iugoslavia, în anii
’90, un întreg deceniu, Tesla a lipsit din discursul public. Însæ în doar cîfliva ani el a
devenit un model al reconcilierii øi al „construirii de punfli“ între nafliuni øi state învecinate,
iar celebra sa afirmaflie: „Sînt mîndru de originea mea sîrbæ øi de patria mea
croatæ“, supralicitatæ în decenii socialiste de fræflie øi unitate, a fost resuscitatæ ca slogan
politic eficient în dorinfla politicæ oportunistæ de a exprima toleranfla etnicæ.
În 2006, cea de-a 150-a aniversare a naøterii lui Nikola Tesla a fost særbætoritæ în
stil mare. Graflie Proiectului de radiodifuziune pe care l-am realizat în 2001, am fost
invitafli la Centrul Cultural Sîrb din Zagreb pentru a organiza o nouæ expoziflie despre
Tesla øi am hotærît sæ facem o expoziflie-arhivæ legatæ de prezenfla lui Tesla în discursul
public cu începere din anii 1950 øi sæ lansæm un apel la un antimonument
dedicat lui Nikola Tesla. Am primit în jur de 50 de propuneri din partea unor artiøti,
jurnaliøti, arhitecfli, oameni de øtiinflæ, designeri, studenfli, filosofi, scriitori etc. øi i-am
cuprins pe tofli în expoziflie, ca parte integrantæ a acesteia. Am mai pregætit øi un material
de arhivæ care a scos în evidenflæ rupturile dramatice din receptarea publicæ a
lui Nikola Tesla øi contextul social øi politic mai larg din ultimii 50 de ani.
¬ Din 2003 conducefli galeria nonprofit numitæ Galerija Nova în Zagreb. Galeria
are o serioasæ tradiflie de avangardæ începînd din anii 1960 øi 1970, iar sub conducerea
voastræ a devenit o platformæ care sprijinæ producflia criticæ localæ øi internaflionalæ.
Proiectele realizate cu unii artiøti din anii ’70, ca Sanja Iveković, Mladen Stilinović,
Goran Trbuljak, par sæ dovedeascæ o lipsæ de implicare instituflionalæ. Care ar fi, din
experienfla voastræ, diferenfla øi discrepanfla dintre activitæflile øi pozifliile curatoriale
instituflionale øi cele independente?
√ N-am asocia niøte diferenfle intrinsece celor douæ poziflii, parflial din cauzæ cæ sîntem
cu toflii „în sistem“ øi „pe piaflæ“. Ne vedem ca o echipæ independentæ care se
autoorganizeazæ, dar øi ca o microinstituflie încercînd sæ creeze un spafliu instituflional
mai sensibil la nevoile efective ale scenei locale. Cînd am inifliat programul Galeriei
an exhibition. From the curatorial point of view one of our main concerns
was how to deal with anniversary of the book of such powerful
ideological and political connotation and we decided to problematize
it in the existing local context. Thus, the Manifesto functioned
as a strong trigger to initiate a public debate on the issues of recent
history and the exhibition in the end questioned wide range of social
issues, focusing on complex relations between art and economy.
The need to question our “communist“ past has been the result
of dominant cultural politics in Croatia in the 90s, whose insufficient
intellectual contextualization disabled any serious reflection of both
immediate communist past and of present “transitional“ moment.
At the time we started to work on the exhibition we were still mostly
in our twenties. Working together was a great and formative experience.
From the beginning we were aware that collaboration enables
us to do things that none of us individually would be able to do: create
and influence new spaces and modalities of art production, thus
challenging the environment of ossified and closed art institutions in
Croatia.
That exhibition established most of the aspects of our future curatorial
approach: collective way of working, close partnership of different
organizations, establishing links between different generations
of artists as well as building the exhibition around social and political
issues which we feel are being swept under the carpet... We did
a modified version, on the occasion of the 153rd anniversary of the
Communist Manifesto, in Kunsthalle Exnergasse in Vienna in 2001.
We are still looking forward to the possible opportunity to do another
Communist Manifesto exhibition on another anniversary.
¬ Rethinking and coming to terms with the communist past was
an excellent example how art projects can be used to introduce discussions
on relevant social issues into broader public discourse.
Your further projects as Broadcasting project, dedicated to Nikola
Tesla, Normalization, Normalization: dedicated to Nikola Tesla and
others, dealt with local daily politics, pointing out the cultural policy
dominant in Croatia during the 90s. Can you tell us something more
about those projects? What are in your opinion the specific roles of
the curatorial practice in relation to the production of meaning and
knowledge at work in the exhibitions and projects?
√ We understand exhibitions as forms of a unique emotional and
physical experience, the main task of a curatorial role in that sense
would be to create the context, discursive and physical space for
reflection, a temporary point in which all these parallel processes
are collected, contested, intensified and enhanced. For our curatorial
work of key importance is articulating sensitive social issues, especially
in relation to the local context. The exhibition Normalization:
dedicated to Nikola Tesla, presented in Gallery Nova in 2006, in
a certain non committed way served as a closure and a case study
of our long – term investigation of different aspects of normalization
processes we have been facing recently. Tesla’s case is particularly
interesting because it interlocks the existing tensions between
national identity and nationalism and pro-EU orientation. Nikola
Tesla (1856–1943) was a controversial genius scientist; he was a Serb
from Croatia who died as American citizen. In the past decades he
has been claimed and disowned by Croats, Serbs, Yugoslavs and
Americans. Both of our projects dedicated to Nikola Tesla were also
a reaction to the fact that during the 90s in Croatia his Serb origins
seriously damaged his cult status as a scientist. After being a “public
hero“ in Yugoslavia, during the 90s, over a whole decade Tesla was
absent from public discourse. However, in just a few years he became
a model of reconciliation and “building of bridges“ between nations
and neighboring states, and his famous saying „I am proud of my
Serbian origin and Croatian motherland“, overused in the socialist
decades of brotherhood and unity, has been resurrected as a useful
daily-politics slogan in politically opportunistic eagerness to express
ethnical tolerance.
In 2006 the 150th anniversary of Nikola Tesla’s birth was celebrated
in grand style. Because of the Broadcasting project we did in 2001,
107