Descarcă revista în format PDF - idea

scena
e copiatæ milimetru cu milimetru într-un alt bloc. De parcæ piatra masivæ ar fi fost
copipastatæ dintr-un colfl al sælii în celælalt.
Sentimentul de deplinætate pe care îl dæ trinitatea nu ne salutæ doar din laptopul deschis
øi aøezat pe muchie, ci øi din clædirea triunghiularæ instalatæ în centrul sælii de
expoziflie. Elegant, logica lui Starling s-a transformat pentru prima oaræ în operæ de
artæ tocmai acolo unde øi-a gæsit punctul de pornire al inspirafliei sale, în locul unde
„a prins capætul firului“ – la Torino. În acest oraø øi-a gæsit un ambient expoziflional
demn de opera sa, Fetta di Polenta, Casa de Mæmæligæ din Torino, construitæ de
Alessandro Antonelli pe via Giulia di Barolo, în 1840, în urmæ cu o sutæ de ani de
la terminarea palatului comandat de maharajah. Clædirea cu øapte etaje, care astæzi
gæzduieøte galeria lui Franco Noero, a devenit celebræ prin faptul cæ arhitectul a proiectat-o
pe un teren minuscul a cærui læflime maximæ e de 3,60 m. Chiar de n-am fi
væzut locul acesta, http://travel.yahoo.com/p-travelguide-2885215-palazzo_
fetta_di_polenta_turin-i ne informeazæ cæ dacæ mergem în sus pe stradæ, dintr-un
anumit unghi, corpul triunghiular al palatului devine aproape invizibil, pur øi simplu
dispare din fafla ochilor noøtri.
Sub acest chip s-a întors spiritualitatea maharajahului în Europa; povestea care impregneazæ
galeria italianæ continuæ din punctul acesta. Efectul ei e atît de puternic, încît
atunci cînd, doi ani mai tîrziu, Starling îøi expune opera la Muzeul Ludwig, el teleporteazæ
la Budapesta, împreunæ cu lucrarea, øi scena expozifliei. Cel de-al cincilea
etaj construit e aproape umbra, apariflia idealæ a originalului. Datoritæ luminii artificiale
a reflectoarelor aøezate în afaræ, structura geamurilor øi a balcoanelor e proiectatæ
pe perefli, completînd geometria fotografiilor expuse în interiorul machetei.
Planuri de timp se proiecteazæ unele peste altele: macheta din 2008 a unei clædiri
din 1860 dæ loc fotografiilor unui palat construit în 1933.
Pe parcursul unei asemenea cælætorii în spafliu øi în timp, nu ne mai miræ nici faptul
cæ povestea nu s-a næscut nici din conøtientul lui Starling, în timp ce se uita la niøte
poze în Torino, øi nici mæcar din mintea tînærului maharajah din 1929. În realitate,
Ráo Hólkár Bahadur avea doar 13 ani, cînd o tînæræ fatæ, împreunæ cu iubitul ei care
fusese regizor de film, a scris o poveste similaræ în Germania, în 1920, cu titlul Tigrul
din Eschnapur – Mormîntul hindus. În scenariul imaginat de Thea von Harbou, scriitoare
øi actriflæ, øi de Fritz Lang, invitat de maharajahul din Eschnapur, un arhitect
european soseøte în India, unde va da peste diverse încurcæturi. Filmul a fost pus
pe marele ecran în trei versiuni diferite, Joe May în 1921, Richard Eichberg în 1938
øi, în cele din urmæ, Fritz Lang în 1959. Starling a instalat toate cele trei filme la Muzeul
Ludwig.
Cînd fusese turnat filmul lui Lang, acesta de mult nu mai era soflul lui von Harbou.
S-au despærflit în 1933 øi, conform Wikipedia, motivele principale ale divorflului au
fost simpatia pentru Hitler a pærflii feminine øi intrarea ei în partidul nazist (http://en.
wikipedia.org/wiki/Thea_von_Harbou). Acesta a fost anul în care, pe celælalt continent,
Muthesius øi Leitner fotografiaseræ palatul indian, aflat încæ în integralitatea frumuseflii
sale; iar Lang s-a mutat la Paris fiindcæ unul dintre filmele sale a fost interzis
de naziøti. Tot în acest an s-a închis øi Bauhaus, iar Joe May emigrase în America
împreunæ cu soflia sa. Eichberg a aøteptat pînæ în ultima clipæ, 1938, cînd a decis cæ
se va refugia în Elveflia. E un loc comun cæ ideile se sparg de contingenflele realitæflii.
Øi acela cæ existæ vremuri care sînt favorabile ideilor øi unele favorabile færîmiflærii lor
în bucæfli. Nazismul a pus capæt nu doar viselor, øcolilor de artæ øi cæsætoriilor, dar
printre milioanele de victime ale sale s-a numærat øi celebrul instalator. Heinz n-a
apucat frumoasa vîrstæ de 101 ani la care a decedat sora lui. Fratele cæzuse la 38
de ani, apærîndu-l pe Hitler pe frontul rusesc, aflæm de pe pagina web http://www.
fancast.com/people/Leni-Riefenstahl/218135/biography. Imaginea cea mai surprinzætoare
pe care o putem gæsi pe net (http://www.ushmm.org /wlc/ media_ ph.
a writer and an actress, and Fritz Lang, a European architect is invited
by the Eschnapur maharajah to India where he gets into all sorts
of trouble. The movie reached the screen in three different versions,
Joe May’s, in 1921, Richard Eichberg’s, in 1938, and Fritz Lang’s,
in 1959. Starling installed all three movies at the Ludwig Museum.
When Lang’s movie was shot, he was no longer von Harbou’s husband
for a long time. They broke up in 1933 and, according to
Wikipedia, the main reasons for the divorce have been her sympathy
for Hitler and her entering the Nazi party (http://en.wikipedia.org/
wiki/Thea_von_Harbou). It was the year when, on the other continent,
Muthesius and Leitner had photographed the Indian palace, still
in the fullness of its beauty, and Lang moved to Paris, because one
of his movies had been banned by the Nazis. The same year Bauhaus
closed, and Joe May immigrated to America with his wife. Eichberg
waited until the last moment, in 1938, when he decided to find
refuge in Switzerland. It’s a common place that ideas break when
encountering the contingencies of reality. And that some are times
favorable to ideas and times favorable to their breaking apart.
Nazism not only ended dreams, art schools and marriages; among
its victims there was the famous plumber. Heinz never reached the
respectable age of 101, his sister had when she died. Her brother
had fallen at 38, defending Hitler on the Russian front, as we find out
on the web page http://www.fancast.com/people/Leni-Riefenstahl/
218135/biography. The most surprising image we can find on the
net (http://www.ushmm.org/wlc/media_ph.php?lang=en&ModuleId
=10007410&MediaId=6351&print=y), tracing the story, is a photograph
taken by Leni Riefenstahl and which today is held in custody
by the United States Holocaust Memorial Museum. It shows Heinz
Riefenstahl respectfully standing in front of the Führer, who smiles
at him. The maharajah was kneeled down not by the fire set to the
world, but by something else. First, the premature death of his wife
changed his spirits and made him lose interest in art. Perhaps this is
the reason why his other grand project, “The Deliverance Temple”,
was never built. This grandiose project, reuniting all cultures and
time, would have unified the Hindu spirituality, the modernist idealism
and the purified spirituality, which transcends time, of Brancusi’s
sculptures. The idea of this sanctuary can only exist in our consciousness
today only as a perfect building which couldn’t cope with its
materialization. If ever built, it would certainly start a small religious
reform.
Brancusi had made several aquarelles and sketches of the project,
many of them being borrowed to the exhibition we are talking about
by the Pompidou Center in Paris. Among the projects never to be
accomplished, there is the idyllic picture of the reigning couple,
taken by Man Ray, who didn’t suspect at all the ruin about to take
place. Only an idea never accomplished may avoid the destiny of the
palace: after its owner’s death, he became the headquarters of the
of the Commissioner, Customs & Central Excise. Its spaces were
crammed by documents piling up and a great deal of the fancy furniture
ended up in an auction. Starling has documented this spiritual
erosion through a photo series: in 2007, he went there to see what
has been left of the remarkable work seventy years after its building.
As for the destination of Brancusi’s birds, we find it out in a 2003
issue of the Indian Express magazine (http://iecolumnists.expressindia.
com/print.php?content_id=17002). According to this website, two of
them reached an Australian museum and the third one has disappeared
– Romanian diplomats are trying to trace it in India.
Translated by Alex Moldovan
103