Descarcă revista în format PDF - idea

se regæseøte într-o lume cu totul nouæ, legatæ printr-o minusculæ scurtæturæ digitalæ
de universul paginii web. Conexiunea nu e logicæ, ci, în nemijlocirea ei, ea e mai
curînd poeticæ, sistemul foietajului de asocieri care se naøte astfel e modelat doar
de accidentele fanteziei utilizatorului øi ale mînuirii mouse-ului.
Masa de informaflie care se desfæøoaræ în fafla ochilor noøtri e transformatæ în operæ
de artæ nu doar de flesætura povestirilor, ci øi de un limbaj formal unitar. E limbajul
vizual minimalist construit din elementele de bazæ ale geometriei, un limbaj care
s-a ivit spre sfîrøitul anilor 1920 în Europa, chemat la viaflæ de idealismul reformator
øi de exigenfla de perfecfliune împærtæøite de modernism øi Bauhaus.
Sæ vedem, în fine, povestirea însæøi. Povestitorul, Simon Starling, a studiat la Glasgow;
din anul 2005 a træit la Berlin øi Glasgow, dar a început sæ petreacæ tot mai
mult timp øi la Copenhaga, fiind totodatæ profesor la Stadelschule din Frankfurt. A
primit Premiul Turner în 2005, pentru lucrarea Shedboatshed [Øopron-barcæøopron],
a cærei concepflie indicæ deja metoda compoziflionalæ a expozifliei de faflæ.
În cadrul acestei acfliuni, el demontase o colibæ, iar din piesele astfel obflinute a construit
o barcæ pe care a folosit-o pentru a naviga în jos pe Rin, pînæ la Basel, unde
a reconstruit coliba într-un muzeu. Povestirea spusæ la Budapesta a început, pentru
Starling, la Torino, unde tocmai avea o expoziflie, cînd a dat cumva peste
fotografia de nuntæ a maharajahului indian Jasvant Rao Holkar Bahadur (1908–1961)
øi a descoperit astfel pe cineva care, la rîndul sæu, visa poveøti, dar cu optzeci de
ani în urmæ. Cei care ar cæuta încæ de pe acum bifurcaflii øi adæugiri în aceastæ poveste,
sæ meargæ pe pagina sa de pe Geocities (http://www.geocities.com/naneria/
holkar.html). Putem afla de aici cæ Ráo Hólkár Bahadur, care a fost, pînæ în 1947,
suveranul a 1.325.000 de supuøi în Indore øi cæruia i s-a organizat prima vînætoare
de tigri la vîrsta de unsprezece ani (fiind, de altfel, øi un strælucit trægætor, care la o
competiflie a obflinut maximumul posibil de 78 de puncte), fiind un artist înnæscut,
îi sprijinea cu însufleflire pe artiøtii pe care i-a cunoscut cu ocazia studiilor sale la Oxford,
strong element to penetrate objects and buildings, reflowing freely
from one material to another. Starling makes the buildings fly
in time and space: works which are far away one from another and
people at great distances one from another reunite, surpassing continents
and decades. While watching this exhibition, we feel the
same spiritual joy which is felt by the compulsory internaut while
surfing, when, after pressing buttons completely by accident, a new
page opens up and he consequently finds himself into an altogether
new world, tied to the universe of the web page through a tiny digital
shortcut. The connection is not a logical, but, in its immediateness,
a rather poetical one, as the multilayered system of associations
which occurring this way is only shaped by the accidents happening
in the user’s fantasy and while using the mouse.
The information mass developing before our eyes is being turned
into an artwork not only by the weaving story, but also by a unitary
formal language. It is the minimalist visual language built out of fundamental
elements of geometry, a language occurring in the last
’20s in Europe, which came to life due to the reforming idealism and
the perfection demands shared by modernism and the Bauhaus.
Let us finally consider the story as such. The storyteller, Simon
Starling, has studied in Glasgow; since 2005, he’s been living in Berlin
and Glasgow, but he’s also started to spend increasingly more time
in Copenhagen, while he is also a professor in Frankfurt. He has
received the Turner Prize in 2005, for the work Shedboatshed,
whose conception already reveals the compositional method of the
present exhibition. For that action, he disassembled a hut and used
the pieces thus obtained to build a boat, with which he navigated
down the River Rhine to Basel, where he rebuilt the hut, within
a museum. For Starling, the story told in Budapest started while
exhibiting in Turin, when accidentally he ran over the wedding photograph
of the Indian maharajah Jasvant Ráo Hólkár Bahadur
(1908–1961) and thus found someone who, in his turn, dreamed
about fairytales, only it was eighty years ago. Those already looking
for bifurcations and additions should visit his Geocities web page
98