o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Recommendations

Info

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală Locotenentul ridică privirea, surprins: — Bijuterie? — Da. Uitaţi-vă aici. Ofiţerul traversă încăperea. Pielea de pe mâna stângă a lui Tankado purta urme de arsură de soare, cu excepţia unui inel de carne în jurul degetului mic. Becker arătă spre dunga de altă culoare. — Vedeţi că aici nu e ars? Ca şi cum ar fi purtat un inel. Ofiţerul păru surprins. — Un inel? Vocea lui păru brusc perplexă. Omul studie degetul cadavrului, după care se îmbujora. — Doamne, chicoti el. Deci povestea era adevărată? Becker simţi că i se face brusc rău: — Mă scuzaţi? Ofiţerul clătină neîncrezător din cap: — Aş fi menţionat asta... dar am crezut că tipul e nebun. Becker nu zâmbea: — Ce tip? — Tipul care a chemat ambulanţa. Un turist canadian. Tot spunea ceva despre un inel. Bolborosea în cea mai proastă spaniolă pe care am auzit-o. — A zis că domnul Tankado purta un inel? Ofiţerul încuviinţă. Scoase o ţigară Ducado, se uită scurt la semnul „NO FUMAR”, după care şi-o aprinse. — Cred că ar fi trebuit să amintesc de asta, dar individul părea complet sonat. Becker se încruntă. Cuvintele lui Strathmore îi răsunau în urechi. „Vreau tot ce avea Ensei Tankado cu el. Totul. Să nu laşi nimic acolo. Nici măcar o bucată de hârtie.” — Şi unde e acest inel acum? se interesă Becker. Ofiţerul scoase un nor de fum: — E poveste lungă. Instinctul îi spunea lui Becker că vestea era proastă. — Povestiţi-mi, oricum. Capitolul 15 Susan Fletcher şedea la terminalul ei de computer din Node 3. Node 3 era o cameră privată a criptografilor, izolată acustic şi poziţionată chiar la ieşirea din încăperea principală. Un geam special, gros de cinci centimetri şi curbat pe toată lungimea, le oferea criptografilor panorama camerei principale din Crypto, fără ca persoanele de acolo să poată vedea înăuntru. În fundul acestei încăperi vaste se găseau douăsprezece terminale de computer, aşezate în cerc perfect. Aranjamentul inelar încuraja schimbul de opinii între criptografi şi le reamintea că făceau parte dintr-o mare echipă — ca 46
Dan Brown — Fortăreaţa Digitală un fel de Cavaleri ai Mesei Rotunde printre spărgătorii de coduri. Ca o ironie, secretele nu erau permise în interiorul Node 3. Poreclit Ţarcul, Node 3 nu avea nimic din austeritatea restului secţiei. Camera fusese astfel proiectată încât să ofere senzaţia de cămin — covoare groase, sisteme audio de ultimă generaţie, frigider complet dotat, o chicinetă, chiar şi un coş miniatural de baschet. NSA avea filozofia proprie în legătură cu Crypto: nu arunci două miliarde pentru computer de spart coduri fără să îi atragi pe cei mai buni dintre cei buni în jurul lui, ca să-l folosească. Susan se descălţă de pantofii ei Salvatore Ferragamo şi îşi afundă călcâiele în covorul gros. Angajaţii guvernamentali cu salarii mari erau atenţionaţi să se abţină de la a-şi afişa ostentativ semnele averii. Pentru Susan asta nu constituia o problemă — fiindcă ea era fericită cu apartamentul modest, cu Volvo-ul ei şi cu garderoba în stil clasic. Cu pantofii era însă altă poveste. Se aruncase la cei mai buni încă din vremea colegiului. „Nu te poţi avânta spre stele dacă te dor picioarele”, îi spusese odată mătuşa ei. „Iar când îţi atingi ţelul, ai face al naibii de bine să arăţi fantastic!” Susan se întinse cu voluptate, după care se apucă de treabă. Îşi selecta „copoiul” şi se pregăti să îl configureze. Privi adresa de e-mail pe care i-o dăduse Strathmore: „NDAKOTA@ARA.ANON.ORG” O fi avut un cont anonim individul care îşi spunea North Dakota, dar Susan ştia că n-avea să mai rămână anonim multă vreme. Copoiul urma să treacă prin ARA, să fie înaintat către North Dakota, după care avea să transmită înapoi informaţia cu adresa reală de Internet a tipului. Dacă totul mergea bine, North Dakota avea să fie în curând localizat, iar Strathmore căpăta cheia de acces. Mai rămânea în joc doar David. După ce el va găsi copia lui Tankado, ambele chei de acces puteau fi distruse. Mica bombă cu ceas a lui Tankado va deveni inofensivă, ca un exploziv fără detonator. Susan verifică de două ori adresa de pe foaie şi introduse informaţia în câmpul de date corect. Chicoti la gândul că Strathmore întâmpinase dificultăţi când trimisese el însuşi programul-spion. Îl trimisese chiar de două ori, de fiecare dată primind înapoi adresa lui Tankado în loc de cea a lui North Dakota. Fusese o simplă greşeală, în opinia lui Susan. Probabil că Strathmore inversase câmpurile de date, astfel încât copoiul adulmecase un cont eronat. Sfârşi de configurat programul şi îl pregăti de lansare. După care apăsă tasta „Return”. Computerul scoase un sunet. „COPOI TRIMIS” Acum urma jocul aşteptării. Susan expiră profund. Se simţea ruşinată că îl luase pe comandant la rost. Trevor Strathmore era omul cel mai calificat să gestioneze de unul singur această ameninţare. Avea un talent neîntrecut de a obţine ce-i mai bun de la toţi cei care îl provocau. 47
Page 1 and 2: Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 45: Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 97 and 98:
Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216:
Page 217 and 218:
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245 and 246:
Page 247 and 248:
Page 249 and 250:
Page 251 and 252:
Page 253 and 254:
show all

o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?