o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală
să scoată vreo pietricică înfiptă în talpă. După ce repetă procedura pentru a
doua oară, se dădu înapoi şi pufni nemulţumit.
— Probleme? se interesă locotenentul.
— Mda, recunoscu Becker. Ne lipseşte ceva.
Capitolul 13
Tokugen Numataka şedea în biroul elegant de la mansardă şi privea cerul
de deasupra capitalei nipone. Angajaţii şi competitorii îl numeau akuta same —
rechinul ucigaş. Timp de trei decenii îşi depăşise concurenţa japoneză mituind
mai mult, licitând mai sus şi plătind mai multă publicitate; acum se pregătea
să devină un gigant al pieţei mondiale.
Era pe punctul de a încheia cea mai mare afacere a vieţii lui — o afacere
care avea să transforme Corporaţia Numatech într-un Microsoft al viitorului.
Sângele îi fierbea de la şuvoiul de adrenalină. Afacerile însemnau război — iar
războiul era incitant.
Acum ştia care e adevărul, deşi cu trei zile în urmă, când primise apelul,
fusese suspicios. Era binecuvântat de myouri — zeiţa norocului. Zeii îl aleseseră
pe el.
— Am o copie a cheii de acces în Fortăreaţa Digitală, zisese vocea cu accent
american. Vreţi s-o cumpăraţi?
Numataka aproape că izbucnise în râs. Ştia că era o capcană. Corporaţia
Numatech licitase cu generozitate pentru noul algoritm al lui Ensei Tankado,
iar acum unul dintre competitorii ei se ţinea de şotii, încercând să afle cât
licitase el.
— Aveţi cheia de acces? se prefăcuse el interesat.
— Da. Mă numesc North Dakota.
Numataka îşi înăbuşise un hohot de râs. Toată lumea ştia de North Dakota.
Tankado povestise presei despre partenerul lui secret. Acest partener
reprezenta o mutare înţeleaptă din partea lui Tankado. Chiar şi în Japonia,
practicile în afaceri nu mai aveau nimic în comun cu onoarea. Ensei Tankado
nu se bucura de siguranţă. Era de ajuns o mutare greşită din partea unei firme
prea lacome şi cheia de acces avea să fie dată publicităţii. Toate firmele de
software din lume aveau să sufere.
Numataka trăsese adânc din trabucul Umami şi se prefăcuse că intră în
amărâta de şaradă a celui care îl sunase.
— Deci vă vindeţi cheia de acces? Interesant. Ce zice Ensei Tankado despre
asta?
— N-am nici o datorie faţă de domnul Tankado. A fost o prostie să se
încreadă în mine. Cheia de acces valorează de sute de ori mai mult decât mă
plăteşte el ca să i-o păstrez.
— Îmi pare rău, zisese Numataka. Cheia dumneavoastră de acces n-are nici
o valoare pentru mine de una singură. După ce va afla ce aţi făcut, Tankado va
publica copia lui şi piaţa va fi inundată.
— Veţi primi ambele chei de acces, rostise vocea. Pe cea a domnului
44