o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală
membru Sys-Sec se găsea mereu la datorie în Crypto... mai ales sâmbăta, când
nu era nici un criptograf prin preajmă.
Deschise imediat monitorul şi se întoarse spre tabla cu mesaje de pe perete.
— Cine e de gardă? întrebă el cu voce tare, trecând în revistă lista cu nume.
Conform programului, un tânăr boboc pe nume Seidenberg ar fi trebuit să
intre în schimb dublu la miezul nopţii trecute. Chartrukian privi împrejur prin
laboratorul pustiu şi se încruntă.
— Unde mama naibii e individul?
Privind monitorul cum prinde viaţă, Chartrukian se întrebă dacă
Strathmore avea habar că laboratorul Sys-Sec era nepăzit. Pe drum observase
draperiile trase în biroul comandantului, ceea ce însemna că şeful era acolo —
un lucru aproape banal pentru o zi de sâmbătă. Deşi le cerea criptografilor să
îşi ia liber sâmbetele, Strathmore părea să muncească 365 de zile pe an.
Chartrukian avea o singură certitudine — dacă Strathmore descoperea că
laboratorul Sys-Sec era nepăzit, bobocul absent avea să-şi piardă slujba. Privi
spre telefon, întrebându-se dacă era bine să-l sune pe tânărul tehnician şi să îl
avertizeze de pericol. Oamenii din Sys-Sec se supuneau regulii nescrise de a
avea grijă unul de altul. În interiorul Crypto, cei din Sys-Sec erau cetăţeni de
mâna a doua, permanent la cuţite cu stăpânii moşiei. Nu era nici un secret că
criptografii erau cei care stăpâneau peste acest cuib de mai multe miliarde de
dolari. Cei de la Sys-Sec erau toleraţi numai pentru că aveau grijă ca jucăriile
patronilor să meargă ca unse.
Chartrukian luă o decizie. Puse mâna pe telefon. Numai că nu apucă să
ducă receptorul la ureche. Se opri din acţiune brusc, cu ochii fixaţi pe
monitorul care se trezise la viaţă. Ca într-un film derulat cu încetinitorul, aşeză
receptorul jos şi se holbă cu gura căscată la ecran.
În cele opt luni de Sys-Sec, Phil Chartrukian nu văzuse niciodată monitorul
de control al TRANSLTR afişând altceva decât un zero dublu în câmpul orelor.
Astăzi era altfel.
„TIMP SCURS: 15.17.21”
— Cincisprezece ore şi şaptesprezece minute? izbucni el, aproape înecânduse.
Imposibil!
Reporni ecranul, rugându-se ca acesta să nu se fi setat corect. Numai că,
odată revenit la viaţă, monitorul arătă acelaşi lucru.
Chartrukian simţi un fior pe şira spinării. Tehnicienii Sys-Sec din Crypto
aveau o singură responsabilitate: să-l ţină „curat” pe TRANSLTR — adică să-l
ferească de viruşi.
Chartrukian ştia că un rulaj de cincisprezece ore putea însemna un singur
lucru — infecţie. Un fişier bolnav intrase în TRANSLTR şi acum corupea toate
procesele interne. Într-o clipă, instrucţia primită îşi făcu simţită prezenţa; nu
mai conta că laboratorul Sys-Sec rămăsese nepăzit sau că monitoarele fuseseră
stinse. Chartrukian se concentră asupra problemei de fond — TRANSLTR.
Apelă imediat jurnalul tuturor fişierelor care intraseră în TRANSLTR în ultimele
patruzeci şi opt de ore. Începu să treacă lista în revistă.
32