o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Recommendations

Info

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală Susan căscă gura de uimire. Conceptul de clartext rotativ fusese avansat prima dată în 1987, într-un articol dintr-o revistă obscură, de un matematician ungur, Josef Harne. Deoarece computerele bazate pe metoda forţei brute spărgeau coduri prin analiza clartextului pentru a găsi tipare de cuvinte identificabile, Harne propusese un algoritm care, pe lângă procedura de criptare, rotea în corpul algoritmului un clartext decriptat în funcţie de o constantă de timp. Teoretic, această rotaţie perpetuă ar fi asigurat faptul că acel computer care era pus să decodifice nu ar fi localizat niciodată tipare identificabile de cuvinte şi deci nu şi-ar fâ dat seama că a găsit cheia potrivită. Conceptul semăna cu ideea de colonizare a planetei Marte — de înţeles la nivel intelectual, dar aflată actualmente cu mult peste posibilităţile umane. — De unde aţi scos aşa ceva? Comandantul îi răspunse cu voce înceată: — Un programator din sectorul public l-a scris. — Ce? Susan se prăbuşi la loc pe scaun. Jos avem cei mai buni programatori din lume! Cu toţii, lucrând împreună, n-am ajuns niciodată măcar pe aproape de a scrie o funcţie de clartext rotativ. Vreţi să-mi spuneţi că cine ştie ce derbedeu cu un PC şi-a dat seama cum trebuie făcut? Strathmore coborî glasul, încercând s-o calmeze: — Eu nu l-aş numi derbedeu pe tipul ăsta. Susan încetase să mai asculte. Era convinsă că alta era explicaţia: o eroare internă. Un virus. Orice părea mai credibil decât un cod impenetrabil. Strathmore o privi fix: — Algoritmul a fost scris de una dintre cele mai strălucite minţi criptografice ale lumii, din toate timpurile. Susan avea mai multe îndoieli ca niciodată; cele mai strălucite minţi criptografice din lume se aflau în departamentul ei, aşa că ar fi auzit cu siguranţă despre un astfel de algoritm. — Cine? ceru ea să afle. — Sunt convins că poţi ghici. Un tip care nu prea iubeşte NSA. — Asta îngustează căutarea! zise ea cu sarcasm. — A lucrat la proiectul TRANSLTR. A încălcat regulile. Aproape că a creat haos în serviciile secrete. L-am deportat. Susan amuţi, după care se făcu albă: — Oh, Dumnezeule... Strathmore încuviinţă: — S-a lăudat tot anul cu lucrul la un algoritm care să reziste forţei brute. — D-dar, îngăimă Susan. Am crezut că joacă la cacealma. Chiar a făcut-o? — Da. Cel mai avansat scriitor de coduri impenetrabile. Susan păstră un moment lung de tăcere: — Dar... asta înseamnă... Strathmore o privi drept în ochi: — Da. Ensei Tankado tocmai a transformat TRANSLTR în ladă de gunoi. 22
Dan Brown — Fortăreaţa Digitală Capitolul 6 Chiar dacă nu trăise pe propria piele cel de-Al Doilea Război Mondial, Ensei Tankado studiase totul despre el — mai ales despre punctul lui culminant, explozia atomică în urma căreia pieriseră 100 000 dintre concetăţenii săi. Hiroshima, ora 8.15 dimineaţa, 6 august 1945 — un act intenţionat de distrugere. O manifestare inutilă de putere din partea unei ţări care învinsese deja în război. Tankado acceptase toate acestea. Nu putea accepta însă faptul că bomba îi furase posibilitatea de a-şi cunoaşte mama. Ea murise la naşterea lui, în urma complicaţiilor produse de iradierea la care fusese supusă cu atâţia ani înainte. În 1945, înainte de naşterea lui Ensei, mama lui se dusese, la fel ca mulţi prieteni ai ei, la Hiroshima pentru a se oferi voluntară în centrele pentru arşi. Acolo devenise hibakusha — o persoană iradiată. Nouăsprezece ani mai târziu, la treizeci şi şase de ani, îşi dăduse seama că avea să moară în timp ce aştepta în sala de naşteri, cu o hemoragie internă. Ce n-avea să afle niciodată era că moartea o scutise de oroarea supremă — unicul ei fiu se născuse diform. Nici tatăl lui Ensei nu îşi văzuse fiul. Şocat de pierderea soţiei şi ruşinat de apariţia unui copil despre care surorile medicale îi spuseseră că e un nounăscut imperfect, care probabil n-avea să supravieţuiască peste noapte, bărbatul se făcuse nevăzut din spital şi nu se mai întorsese vreodată. Ca atare, Ensei Tankado a fost dus la orfelinat. În fiecare noapte, tânărul Tankado se holba la degetele lui răsucite, ţinându-şi în braţe păpuşa-fetiş, şi îşi jura că se va răzbuna — răzbunare împotriva ţării care îi furase mama şi îl determinase pe tatăl lui să îl abandoneze de ruşine. Ce nu ştia el era faptul că destinul avea să îşi spună cuvântul. În luna februarie a celui de-al doisprezecelea an de viaţă al lui Ensei, un fabricant de computere din Tokio sunase la familia lui adoptivă şi întrebase dacă băiatul handicapat putea lua parte la o testare de grup pentru o nouă tastatură pe care firma o proiectase pentru copiii cu handicap. Familia îşi dăduse acordul. Lui Ensei i se păruse imediat că ştie cum să umble cu computerul, deşi nu văzuse aşa ceva în viaţa lui. Computerul îi deschidea lumi pe care el nu şi le imaginase vreodată. În scurt timp, unealta devenise viaţa lui. Pe măsură ce crescuse, începuse să dea lecţii, să câştige bani şi astfel, în cele din urmă, dobândise o bursă la Universitatea Doshisha. Peste puţin timp, Ensei Tankado deveni faimos în Tokio cu porecla fugusha kisai — geniul infirm. Ajunse într-un târziu să citească despre Pearl Harbor şi despre crimele de război japoneze. Ura lui faţă de America începu să se estompeze. Ensei deveni un budist devotat. Uitase de jurământul lui din copilărie de a se răzbuna; iertarea era singura cale către iluminare. La douăzeci de ani, Ensei Tankado ajunsese un fel de figură de cult subteran printre programatori. IBM i-a oferit un permis de muncă şi un post în Texas. Tankado nu ratase ocazia. Trei ani mai târziu plecase deja de la IBM, trăia în New York şi scria aplicaţii software de unul singur. Era în fruntea 23
Page 1 and 2: Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 21: Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 73 and 74:
Dan Brown — Fortăreaţa Digital
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216:
Page 217 and 218:
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245 and 246:
Page 247 and 248:
Page 249 and 250:
Page 251 and 252:
Page 253 and 254:
show all

o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?