o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală
— E un fişier din afară.
Susan aşteptă lovitura de graţie, dar ea nu veni.
— Un fişier din afară? Glumiţi, nu-i aşa?
— Aş vrea eu. L-am pus să ruleze azi-noapte pe la unsprezece şi jumătate.
N-a fost încă spart.
Susan căscă gura. Se uită la ceas şi înapoi la Strathmore:
— Şi încă rulează? De peste cincisprezece ore?
Comandantul se aplecă în faţă şi roti monitorul spre Susan.
Ecranul era negru, cu excepţia unei mici casete galbene de text ce clipea în
mijloc.
„TIMP SCURS: 15.09.33
AŞTEPTÂND CHEIA:_________”
Susan se holbă uluită. Se părea că TRANSLTR lucra la un cod de peste
cincisprezece ore. Ştia că procesoarele computerului parcurgeau treizeci de
milioane de chei pe secundă — o sută de miliarde pe oră. Dacă TRANSLTR
procesa încă, însemna că acea cheie era enormă — lungă de peste zece miliarde
de digiţi. Era nebunie curată.
— E imposibil! declară ea. Aţi verificat posibilele erori? Poate că TRANSLTR
a dat un rateu şi...
— Verificarea a dovedit că nu e nici o eroare.
— Dar cheia parolată trebuie să fie uriaşă!
Strathmore clătină din cap.
— Algoritm comercial standard. Bănuiesc că e o cheie de şaizeci şi patru de
biţi.
Împietrită, Susan privi pe fereastră, spre TRANSLTR. Din experienţă ştia că
maşina localiza o cheie de şaizeci şi patru de biţi în maximum zece minute.
— Trebuie să existe o explicaţie.
Strathmore încuviinţă:
— Există. Dar nu-ţi va plăcea.
Susan păru neliniştită.
— Are TRANSLTR vreo defecţiune?
— TRANSLTR merge perfect.
— Am prins vreun virus?
Strathmore clătină din cap:
— Nici un virus. Ascultă-mă cu atenţie.
Susan rămăsese fără grai. TRANSLTR nu dăduse niciodată peste un cod pe
care să nu-l spargă în mai puţin de o oră. De obicei, imprimanta lui Strathmore
scuipa clartextul în decurs de câteva minute. Susan se uită la imprimanta de
viteză din spatele biroului. Era goală.
— Susan, rosti încetişor Strathmore. O să-ţi fie greu să accepţi la început,
dar ascultă-mă cu atenţie un minut. Îşi muşcă buza. Codul ăsta la care
lucrează TRANSLTR e unic. Nu seamănă cu nimic din ce-am văzut înainte.
Comandantul făcu o pauză, ca şi cum i-ar fi fost greu să rostească cuvintele.
Codul ăsta e impenetrabil.
20