o_19jj0i9v91e53ida1hn8js21b2ia.pdf

Dan Brown — Fortăreaţa Digitală
Urcând pe scara ierarhică, Trevor Strathmore devenise faimos pentru analizele
lui convingătoare în situaţii complexe. Părea a dispune de o abilitate
neîntrecută de a vedea dincolo de complexele morale care învăluiau dificilele
decizii ale NSA şi de a acţiona fără remuşcări în interesul binelui general.
Nimeni nu se îndoia că Strathmore îşi iubea ţara. Pentru colegii săi era un
patriot şi un vizionar... un om de bun-simţ într-un univers al minciunilor.
După sosirea lui Susan la NSA, Strathmore urcase ca un proiectil de la
poziţia de şef al dezvoltării la Crypto la comandant-adjunct al întregii NSA.
Acum, un singur om îl depăşea în grad: directorul Leland Fontaine, miticul
stăpân absolut al Palatului Şaradelor — omul niciodată văzut, uneori auzit şi
întotdeauna temut. El şi Strathmore se vedeau rar faţă în faţă, iar când se
întâlneau parcă izbucnea un război al titanilor. Fontaine era un uriaş între
uriaşi, dar lui Strathmore nu părea să-i pese. Îşi susţinea ideile şi părerile în
faţa directorului cu toată reţinerea unui boxer calculat. Nici măcar preşedintele
Statelor Unite nu cuteza să îl înfrunte pe Fontaine în felul în care o făcea
Strathmore. Pentru asta era nevoie de o serioasă imunitate politică sau, în
cazul lui Strathmore, de o enormă doză de indiferenţă politică.
Susan ajunse în capul scărilor. Chiar înainte de a ciocăni, broasca
electronică a uşii bâzâi. Uşa se deschise, şi comandantul îi făcu semn să intre.
— Mersi că ai venit, Susan. Rămân dator.
— Nici o problemă, zise ea zâmbind şi aşezându-se vizavi de biroul lui.
Strathmore era un lungan plin de muşchi, ale cărui trăsături fine îi
ascundeau eficienţa de robot şi perfecţionismul. Ochii lui cenuşii indicau de
obicei încredere şi discreţie născute din experienţă, însă astăzi ei păreau
tulburi şi neliniştiţi.
— Păreţi epuizat, îi zise Susan.
— Am avut şi clipe mai bune.
„Se vede” gândi ea.
Susan nu îl văzuse niciodată pe Strathmore arătând aşa de rău. Părul lui
încărunţit, care începea să se rărească, era zburlit, iar fruntea îi lucea de
broboane de sudoare, chiar dacă în cameră era răcoare de la aerul condiţionat.
Părea că dormise îmbrăcat în costum. Şedea în spatele unui birou modern, care
dispunea de două tastaturi îngropate şi de un monitor de computer la un
capăt. Biroul era înţesat de liste imprimate de calculator, semănând cu fuselajul
unei nave extraterestre înfipt în mijlocul încăperii.
— O săptămână grea? se interesă Susan.
Strathmore înălţă din umeri:
— Ca de obicei. EFF mă toacă tot timpul cu drepturile civile legate de
intimitate.
Susan chicoti. EFF, sau Electronics Frontier Foundation 4 , era o coaliţie
mondială de utilizatori de computer care înfiinţaseră o asemenea formă de
unire a eforturilor pentru a sprijini libertatea cuvântului în medii on-line şi
pentru a-i educa pe alţii în privinţa realităţilor şi pericolelor universului
electronic. Coaliţia făcea constant lobby împotriva a ceea ce ea numea
4 Federaţia pentru Frontieră Electronică (n.tr.).
18