strategia de imagine a actorului politic – modelul tristadial - Ekphrasis

STRATEGIA DE IMAGINE A ACTORULUI POLITIC –
MODELUL TRISTADIAL
Flaviu Călin RUS
Abstract
This article describes the whole way in witch a PR counselor is able to create
image for a political actor. Also the article is showing us all instruments
of creating image in electoral campaigns. The second part of the article
present a new model of PR strategy used in electoral campaigns named
the three stadium model.
Flaviu Călin RUS
lect.univ.dr.,
Departamentul de Comunicare
şi Relaţii Publice,
Facultatea de Ştiinţe Politice,
Administrative şi ale Comunicării,
Universitatea “Babeş-Bolyai”,
Cluj-Napoca
Normele standard de comunicare şi PR
politic consideră că există două tipuri
mari de strategii de imagine:
1. strategii de tip discursiv, care pun
accentul în special pe discursul
candidatului;
2. strategii de tip marketing, care pun
accentul pe imaginea candidatului
văzută ca un tot unitar.
Din punctul nostru de vedere, strategiile
care pun accentul în special pe discursul
candidatului aparţin mai mult trecutului,
iar cele care pot da naştere la „trend-uri”
puternice în favoarea candidatului sunt de
tip marketing, deoarece mentalul colectiv
actual este suprasaturat de discursuri şi
reacţionează mult mai bine la imagine. Pe
de altă parte, discursurile sunt mai greu
de urmărit, pe când imaginea spune mai
mult decât o mie de cuvinte. Strategiile
27

integrate de tip marketing şi PR politic
folosesc şi discursul ca element al
imaginii actorului politic, dar pun mai
mult accentul pe parametrul vizual,
dinamico-acţional de imagine.
Pentru a avea o colaborare cât mai bună
cu actorul politic care urmează a fi
consiliat, acesta trebuie în primul rând
foarte bine cunoscut, folosind metodele
şi instrumentele socio-psihologice. Analiza
socio-psihologică este necesară
pentru determinarea anumitor constante
de comportament, de personalitate şi de
imagine ale candidaţilor, care ne vor
ajuta la crearea profilurilor de imagine
ale acestora. Analiza macro, de imagine
şi conţinut a actorului politic va fi atât
cantitativă cât şi calitativă şi se va focaliza
pe trei direcţii mari care descriu: părţile
puternice, cele slabe, precum şi cele
neutrale ale candidatului.
Un interes deosebit trebuie acordat
punctelor slabe, deoarece acestea vor
fi atacate şi amplificate pe imagine de
către adversari. Consilierul PR trebuie
să gândească astfel strategia de imagine
încât să anihileze sau să minimizeze
cât mai mult rolul punctelor slabe ale
candidatului, şi să le amplifice cât mai
mult pe cele puternice.
Un al doilea element necesar realizării
profilului de imagine al candidatului
este reprezentat de cunoaşterea realităţii
social-politice din care acesta face parte.
Acest aspect e reliefat cel mai bine de
rezultatele sondajelor de opinie.
Analiza datelor statistice (sondaj preliminar pentru proiectare)
Se recomandă ca ultimul sondaj de opinie,
înaintea formării profilului de imagine,
să fie realizat în precampania electorală,
înainte cu şase luni de începerea campaniei
propriu-zise. Un element foarte important
al sondării opinie publice este „eşantionul
reprezentativ”. Cu cât eşantionarea e mai
bună, cu atât rezultatele sondajului vor
reflecta mai bine realitatea. Sondajul se
realizează pe baza unui chestionar care
trebuie să cuprindă întrebări referitoare
la următoarele teme:
1. activitatea actorului politic consiliat,
atât în ceea ce priveşte studiile acestuia,
cât şi în ceea ce priveşte eventuala
funcţie politică ocupată anterior;
2. probleme ale populaţiei dintr-o
anumită zonă;
3. gradul de implicare a demnitarilor în
rezolvarea acestor probleme;
4. încrederea localnicilor în: biserică,
armată, poliţie şi alte instituţii ale
statului;
5. încrederea localnicilor în anumite
personalităţi publice locale, zonale şi
naţionale;
6. doleanţe ale populaţiei;
7. obiceiuri şi tradiţii;
8. mentalitate;
9. norme şi valori sociale;
10. trei informaţii negative despre candidaţi;
11. trei informaţii pozitive despre candidaţi;
12. care ar fi cele mai importante 5 calităţi
în viziunea electorilor, pe care ar
trebui să le aibă candidaţii aspiranţi
la o funcţie sau demnitate publică;
13. intenţia de vot în cazul partidelor;
14. intenţia de vot în cazul candidaţilor.
Rezultatele sondajului de opinie trebuie
bine analizate, iar concluziile care vor
sta la baza viitorului proiect de imagine,
trebuie să empatizeze cât mai bine cu
realitatea. Aceste concluzii reprezintă
28

adevărate „idei forţă” ale proiectului de
imagine al actorului politic şi de aceea,
trebuie foarte clar formulate şi aranjate
în mod logic, pentru a se putea lucra
cât mai bine cu ele. Cu două luni de
zile înainte de începerea campaniei
electorale toate partidele interesate vor
avea deja un candidat desemnat la o
anumită funcţie sau demnitate publică.
În sistemul politic românesc, în cazul
campaniilor parlamentare, vom avea
candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi
Senat, în cazul prezidenţialelor, candidaţi
la preşedinţia statului, iar în cazul
campaniilor locale, vom avea candidaţi
la funcţia de primar, consilier local şi
consilier judeţean. Indiferent despre ce
campanie este vorba, consilierul PR va
trebui să adune informaţii prin tot felul
de surse despre fiecare candidat şi să
realizeze un profil psihologic al acestora.
Baza de date a consilierului PR trebuie
să conţină atât profilul candidatului
propriu, cât şi profilurile psihologice ale
tuturor contracandidaţilor acestuia. Se va
acorda o atenţie mai mare celor doi sau
trei contracandidaţi mai puternici şi, în
special, celui care conform presupunerilor
consilierului PR, atât în ceea ce priveşte
prezidenţialele cât şi alegerile locale, are
cele mai mari şanse să ajungă în turul
doi de scrutin.
Cunoscând modul de comportament
atât al candidatului propriu, cât şi al
contracandidaţilor acestuia, consilierul
PR va putea construi o strategie de
imagine, prin intermediu căreia, actorul
politic consiliat să cumuleze cât mai multe
din voturile electoratului. Evenimentele
cuprinse în strategie trebuie să amplifice
imaginea pozitivă a propriului candidat
şi să micşoreze imaginea pozitivă a
contracandidaţilor sau să mărească
imaginea negativă a acestora. Acest lucru
va putea fi realizat în mod indirect prin
reacţiile sau comportamentul actorilor
politici în diferite situaţii. Din punctul
nostru de vedere, metoda indirectă de
amplificarea sau diminuare a imaginii
actorilor politici e mult mai eficientă,
decât atacurile directe sau campaniile
negative, care în 99% din cazuri nu pot
forma majorităţi, în ceea ce priveşte
preferinţele electoratului. Metoda cea mai
bună rămâne cea a discursului pozitiv,
în care actorii politici sunt prezentaţi
prin contrast conform următoarei matrici:
actorul politic e mai bun decât
contracandidaţii săi deoarece...; şi în
nici un caz nu se foloseşte schema:
contracandidaţii sunt mai răi sau mai
slabi decât propriul candidat deoarece...
Valoarea candidatului propriu va rezulta
din prezentarea acestuia doar prin
„pattern-uri” pozitive de imagine şi
discurs.
Conceptul de bază al strategiei de imagine
Din analiza sondajelor de opinie şi
a profilurilor tuturor candidaţilor
se vor desprinde anumite constante
caracteristice fiecărui candidat în
parte. Consilierul PR trebuie să aibă
capacitatea premonitivă, de a determina
cu o aproximaţie cât mai mare din ce
zonă a realului se vor alege conceptele
de bază ale tuturor contracandidaţilor, în
special ale celor mai importanţi, şi care
ar putea fi conceptele de bază în jurul
cărora, se vor forma viitoarele strategii de
imagine ale acestora. Conceptul de bază
este elementul fundamental al viitoarei
strategii de imagine. Dacă acesta e mai
bine ales decât la ceilalţi contracandidaţi,
29

pe parcursul campaniei electorale imaginea
actorului politic va creşte constant.
În jurul sintagmei „concept mai bun” se
poate naşte o polemică, în măsură să dea
naştere multor întrebări. Din punctul
nostru de vedere „concept mai bun”
înseamnă:
1. un concept care să fie pe pacul
electoratului;
2. un concept care să-l reprezinte pe
actorul politic consiliat;
3. un concept care să-i atragă pe nehotărâţi;
4. un concept care să se diferenţieze
specific de conceptele contracandidaţilor;
5. un concept dinamic;
6. un concept simplu şi inteligibil;
7. un concept care să nu poată fi atacat
de contracandidaţi.
Un concept care să întrunească toate
caracteristicile mai sus amintite nu e
uşor de găsit şi credem că parametrul cel
mai greu de satisfăcut e cel cu numărul
7. Conceptul strategiei poate fi ales
în funcţie de cele trei dimensiuni de
analiză a realului individului: cognitivă,
de personalitate şi afectiv-emoţională.
În acest sens considerăm componenta
afectiv-emoţională extrem de importantă.
Conceptul poate rezulta şi din combinarea
a două sau a tuturor dimensiunilor
menţionate anterior.
Structura departamentului de imagine
Componentele departamentului de
imagine, care trebuie să fie operaţio-nal
pe timpul campaniei electorale, sunt
următoarele:
1. Compartiment de consiliere;
2. Compartiment de monitorizare;
3. Compartiment de cercetare şi documentare;
4. Compartiment de diversiune;
5. Compartiment de legătură cu massmedia;
6. Compartiment de specialişti din diferite
domenii;
7. Departament de analiză sociologică;
8. Departament de interconectare;
9. Departament financiar;
10. Departament cuprinzând persoane
pentru diferite activităţi;
11. Departament audio-video;
12. Compartimentul membrilor de partid.
Concomitent cu departamentul de imagine,
pe parcursul campaniei electorale
trebuie să funcţioneze şi un nucleu
operaţional de campanie, care, conform
normelor standard, trebuie să aibă
următoarea componenţă:
1. directorul de campanie;
2. directorul tehnic de campanie;
3. consilier juridic;
4. responsabil cu resursele financiare.
Toate activităţile desfăşurate în timpul
campanie electorale trebuie coordonate
dintr-un singur punct, iar acesta de cele
mai multe ori e reprezentat de sediul
partidelor sau alianţelor politice.
Programul standard de campanie
Acest program trebuie să respecte toate
strategiile şi regulile de comunicare şi PR
politic. Programul strategie se desfăşoară
în baza unui plan şi al unui proiect care
trebuie să conţină mai multe elemente.
30

Proiectul strategiei de PR – caracteristici generale
Proiectul se realizează în jurul conceptului
general şi trebuie să ţină seama de toate
informaţiile, pe care consilierul PR le-a
strâns de la cât mai multe surse folosind
mijloacele socio-psihologice . Din punctul
nostru de vedere, proiectul strategiei
de imagine a actorului politic trebuie
să se concentreze pe următoarele idei
principale:
1. Focalizarea pe campanie de tip
marketing şi PR politic;
2. Promovarea de discurs în care să se ţină
cont în special de dimensiunea afectiv-emoţională
a mentalului colectiv,
cu folosirea din plin a elementelor de
comunicare paralingvistică (tonul
vocii, timbrul, frecvenţa cuvintelor pe
minut, pauze etc.)
3. Dispersia de informaţii să se facă prin
mijloace proprii şi prin mass-media.
Am ales prima dată mijloacele proprii,
deoarece în special în campaniile
electorale locale, acest lucru e
posibil. Campania „door to door” se
poate realiza, iar controlul dispersiei
informaţionale e în totalitate la
îndemâna consilierului PR. În ceea
ce priveşte mass-media, tot pentru a
menţine controlul, recomandăm mai
degrabă materialele audio, sau audiovideo
prefabricate. Evident că nu se
vor elimina în totalitate confruntările
televizate sau radiodifuzate, dar
participarea în astfel de emisiuni e
obligatorie doar dacă în urma difuzării
acestora candidatul propriu are de
câştigat în ceea ce priveşte imaginea
sa. În caz contrar confruntările directe
trebuie evitate cu multă eleganţă.
4. Considerăm că una dintre cele mai
bune metode de creştere a imaginii
e cea progresivă, de la săptămână
la săptămână, cu două puncte
culminante: primul în finalul turului
1, şi dacă mai e cazul în finalul turului
2. Oricum strategia trebuie astfel
gândită ca şi cum, candidatul ar trebui
să câştige alegerile din primul tur de
scrutin.
5. Campania de imagine trebuie să
menţină un standard de forţă pe tot
parcursul ei (forţă blândă), să aibă un
ritm constant de creştere de la o etapă la
alta şi să folosească cu preponderenţă
discursul pozitiv (dacă se poate evitaţi
total discursul negativ).
6. Preluarea conducerii campaniei.
Candidatul consiliat trebuie să „dea
tonul” pe tot parcursul campaniei,
poziţionându-se astfel printr-o tehnică
subliminală „în fruntea” grupului de
candidaţi şi dominând astfel întreaga
campanie.
7. Determinarea principalilor contracandidaţi
să intre într-o schemă de
campanie în care noi să conducem
„ostilităţile”.
8. În cazul unui candidat puternic
recomandăm cât mai puţine apariţii
alături de contracandidaţii cei mai
importanţi şi cât mai multe alături de
cei mai puţin semnificativi. În felul
acesta scădem potenţialul electoral al
principalilor contracandidaţi. În cazul
în care avem un candidat mai puţin
puternic, recomandăm cât mai multe
apariţii alături de candidaţii puternici,
tocmai pentru a atrage atenţia asupra
acestuia.
9. Mesajele electorale trebuie realizate
conform „pattern-ului”, informareconvingere.
Oricât de cunoscut ar fi
un candidat acesta trebuie prezentat
publicului, ca şi cum nu ar fi cunoscut,
pentru a nu scăpa din vedere grupuri
sau indivizi neinteresaţi de domeniu
31

politic, care poate aud chiar în
campanie pentru prima dată de
candidatul consiliat.
10.Promovarea imaginii actorului politic
trebuie realizată astfel încât percepţia
publicului despre acesta, de la caz la caz,
să fie în concordanţă cu următoarele
cuvinte cheie: continuitate, siguranţă,
echilibru, bun profesionist, om bun la
suflet, dinamic, înţelegător, răbdător,
modest, dar nu foarte modest, puternic
ca personalitate dar o personalitate
blândă – constructivă nu una agresivă
– distructivă.
11. Folosirea de slogane, sintagme şi
discursuri în conformitate cu realităţile
mentalului colectiv.
Instrumente necesare pentru strategia de imagine
În PR-ul politic consilierul PR va putea
să folosească toate instrumentele şi
mijloacele clasice de PR în vederea
obţinerii imaginii actorului politic.
Cele mai importante dintre acestea ar fi
următoarele:
1. banere;
2. afişe;
3. fluturaşi;
4. insigne;
5. tricouri;
6. şepci;
7. fanioane;
8. calendare;
9. pungi;
10. mape;
11. pixuri;
12. baloane;
13. fanioane;
14. chibrituri;
15. brelocuri;
16. brichete;
17. infomobil;
18. caravană;
19. odorizante pentru maşini sau apartamente;
20. abţibild-uri
21. piramide de informare;
22. internet-pagină web.
Pe toate instrumentele mai înainte
menţionate trebuie să apară cel puţin un
element de identitate a actorului politic
cum ar fi: sigla partidului din care face
parte actorul politic, sloganul partidului
sau al actorului politic, fotografia
actorului politic, culorile partidului sau
ale alianţei politice etc.
Există şi alte instrumente de creare de
imagine cum ar fi:
1. discurs direcţionat;
2. birou de informare non-stop, prevăzut
cu telefon pus la dispoziţia cetăţeanului;
3. scrisori deschise către cititori;
4. scrisori trimise acasă la fiecare
cetăţean, cu posibilitate de răspuns
gratuit la o anumită problemă;
5. sprijin din partea unor personalităţi
publice;
6. sponsorizări;
7. participare la conferinţe;
8. participare la comemorări sau evenimente
cu caracter istoric;
9. participare la manifestări în cadrul
sărbătorilor tradiţionale;
10. participarea la slujbe religioase;
11. participare la deschiderea sau închiderea
anului şcolar;
12. inaugurare de noi clădiri;
13. vizite la azilurile de bătrâni, scoli
speciale şi case de copii;
14. participare la întreceri sportive de
mare anvergură;
15. oferirea de diplome şi de premii;
32

16. folosirea de spot-uri luminoase;
17. conferinţe şi comunicate de presă;
18. vizite în zone industriale;
19. participare la spectacole şi miting-uri
electorale;
20. sondaj direcţionat;
21. spot-uri audio;
22. spott-uri audio-video;
23. întâlniri directe cu oamenii;
24. familia.
Etapizarea strategiei-modelul tristadial de PR politic
Strategiile clasice de comunicare politică
se bazează pe un plan de acţiune realizat
în baza unui model. Recomandările
specialiştilor în acest sens se referă numai
la modele mono sau bistadiale. Aceste
modele promovează una, maximum două
ipostaze ale actorului politic consiliat,
pentru sedimentarea mai uşoară a
mesajelor şi imaginilor actorilor politici
la nivelul mentalului colectiv.
Din punctul nostru de vedere, aceste
modele aparţin trecutului şi datorită
evoluţiei individului uman întru
comunicare, amplificându-i-se astfel
dorinţa absorbţiei de informaţie cât mai
variată, considerăm că modelele viitorului
vor fi cele multistadiale. În acest sens în
cadrul viziunii noastre asupra PR-ului
politic am propus un model tristadial,
care poate cuprinde trei sau mai multe
ipostaze ale actorului politic. Denumirea
de model tristadial este dată de împărţirea
campaniei electorale în trei etape distincte.
Campania electorală durează conform
legii o lună de zile nu numai în România
ci şi în alte state democratice. Vom avea
astfel aproximativ 30 de zile de campanie
electorală. Conform modelului tristadial,
campania electorală va fi împărţită în
trei faze, fiecare fază derulându-se pe o
perioadă de 10 zile. Fiecare fază poate
cuprinde una, două, sau maximum trei
ipostaze ale actorului politic. Cele trei
faze decurg una din cealaltă în cadrul
aceluiaşi tot unitar de imagine. Ipostazele
actorului politic, trebuie să fie legate una
de cealaltă atât în interiorul aceleiaşi faze,
cât şi între faze, astfel încât ipostazele
primei faze să pregătească ipostazele
celei de-a doua, iar ipostazele acesteia
să pregătească ipostazele celei de-a treia
faze. Faza a doua poate fi considerată
ca o fază de trecere şi de amplificare de
imagine între faza întâi şi faza a treia.
Toate cele trei faze trebuie să formeze un
tot unitar, de asemenea toate ipostazele
vor fi parte integrantă a aceluiaşi tot
unitar, prin care consilierul PR creează,
menţine şi amplifică imaginea actorului
politic.
Prin acest model consilierul PR trebuie să
reuşească să creeze o identitate actorului
politic consiliat. Identitatea actorului
politic va fi realizată în principal de
modul de prezentare şi de numărul
de ipostaze, prin care consilierul PR îi
promovează acestuia imaginea, precum
şi de modalităţile de percepţie a acestor
ipostaze ale fiecărui individ în parte.
Dezideratul fundamental pe care trebuie
să-l realizeze consilierul PR prin cele
„n” ipostaze prezentate, este acela de
a realiza un tot unitar de imagine al
actorului politic, şi de asemenea de a crea
în mentalul individual şi cel colectiv o
identitate proprie şi o imagine unitară a
aceluiaşi actor politic consiliat.
Strategiile de PR politic trebuie derulate
în baza a două tipuri de planuri: un plan
care să conţină etapele mari (planul la
nivel macro) şi unul care să conţină toate
33

elementele de amănunt (planul la nivel
micro).
Modelul tristadial de PR politic este
capabil să producă un efect important, mai
ales în modul în care electoratul percepe
un anumit actor politic şi anume, lărgirea
spectrului cunoaşterii actorului politic
în limite controlate de către consilierul
PR. Modelul monostadial şi cel bistadial
promovează o imagine sau maxim două
imagini ale actorului politic, ceea ce poate
conduce şi la dezumanizarea acestuia
astfel încât, percepţia actorului politic
să devină doar percepţia unei imagini.
Din punct de vedere socio-psihologic,
individul uman se prezintă în multe
ipostaze în cadrul unui grup şi toate
aceste ipostaze formează totul unitar,
sub umbrela căruia e perceput acesta
de către ceilalţi membri ai grupului. Din
această cauză modelul monostadial şi cel
bistadial nu sunt suficient de ample şi pot
conduce chiar la monotonie perceptivă.
Din punctul nostru de vedere, modelul
tristadial care cuprinde până la nouă
ipostaze ale actorului politic oferă
unui spectator o viziune mult mai
amplă şi mai dinamică asupra celui
care candidează pentru ocuparea unei
funcţii sau demnităţi publice. Măiestria
unui consilier PR constă în aceea că,
el trebuie să realizeze un tot unitar de
imagine folosind mai multe ipostaze ale
actorului politic consiliat.
Modelul tristadial prezintă şi un alt
mare avantaj. Prin diferitele ipostaze
prezentate alegătorului poate contribui
şi la identificarea acţională a acestuia
cu un anumit actor politic. De exemplu
prezentând o imagine a unui actor politic
cumpărând ceva din piaţă un potenţial
votant se poate gândi în felul următor:
„candidatul X e ca mine chiar cumpăra
produse din aceeaşi piaţă ca şi mine....”
Prin prezentarea mai multor ipostaze ale
actorului politic îl apropiem pe acesta
de electorat, îl umanizăm până la limita
în care electoratul îl va percepe ca fiind
aparţinător lui, îl va percepe ca pe un
membru provenit din rândurile sale. În
momentul în care electoratul recunoaşte
într-un anumit candidat un membru
al său, popularitatea lui şi încrederea
în acesta cresc foarte mult. Crescând
popularitatea şi încrederea creşte şi
intenţia de vot. Referitor la modelul
tristadial, credem că acesta are capacitatea
de a creşte intenţia de vot a electoratului
în raport cu un anumit candidat.
Prin modelul tristadial şi în general
printr-un model „n” stadial cu mai multe
ipostaze se respectă şi nonrepetitivitatea
strategiilor în două campanii electorale
succesive, datorită schimbării realităţii în
cei patru ani care trec de la o campanie
la alta. Practic consilierul PR nu trebuie
să se gândească foarte mult, să nu repete
ceea ce a făcut cu patru ani în urmă,
deoarece realitatea însăşi schimbă totul
unitar de imagine. Aceasta nu înseamnă
că el nu mai trebuie să fie creativ. Cu cât
e mai creativ şi cu cât va reuşi să aducă
noi elemente de imagine în totul unitar
de percepere a actorului politic de către
electorat, cu atât şansa ca scorul electoral
al celui consiliat să crească e mai mare.
Imagine actorului politic în cadrul
modelului tristadial va fi compusă din:
ipostaze în afişele electorale, din spot-uri
audio şi audio-video, din discursuri, din
articole în presă însoţite de fotografii, din
slogane, din toate materialele publicitare
şi din toate acţiunile desfăşurate de acesta
în campania electorală.
34

Tehnica de promovare de imagine pe care
o propunem prin modelul tristadial este
următoarea:
1. În prima fază are loc o prezentare a
candidatului mai mult sub forma
unei informări obiective şi neutre.
Imaginea creată prin această fază
trebuie să conţină un adevăr, care să
nu poată fi contestat de către nici un
contracandidat. De exemplu, dacă se
cunoaşte că actorul politic pe care-l
consiliem e un om bun (cumsecade)
şi această idee e sedimentată la nivelul
mentalului colectiv, „pattern-ul”
trebuie să conţină această apreciere
„om bun”. Oricine va ataca acest
„pattern” va fi sancţionat de populaţie,
dacă opinia publică consideră că
respectivul actor politic chiar e
un om bun. În această primă fază
se promovează adevăruri general
valabile despre candidat, lăsând
practic alegătorului posibilitatea să-şi
formeze o opinie despre actorul politic
şi nebombardându-l de la început cu
mesaje direcţionate foarte puternice.
În această fază are loc o manipulare
foarte fină a electoratului, pe care
consilierul PR, prin strategia sa, îl
determină să-şi îndrepte atenţia spre
actorul politic consiliat. Dacă actorul
politic are prima şansă şi conduce
în sondajele de opinie cu un scor
confortabil, se poate induce încă de
la începutul campaniei, că acesta
reprezintă singura variantă credibilă
pentru respectiva funcţie şi acest
„trend” trebuie să se menţină pe tot
parcursul acesteia.
2. Faza doua care se desfăşoară între
a unsprezecea şi a douăzecea zi,
este reprezentată de diferenţierea
specifică a actorului politic de ceilalţi
candidaţi. În această fază alegătorul
trebuie să înţeleagă că „acesta, dintre
toţi, e omul cel mai potrivit pentru
funcţia X.” Acest deziderat se poate
realiza printr-o imagine nouă, inedită
a actorului politic, care poate să nu
aibă nici o legătură cu activitatea
politică, sau cu campania electorală.
Imaginea fazei a doua trebuie să aibă
capacitatea de a rupe „trend-urile”
clasice de percepţie. Cea mai mare
parte a alegătorilor trebuie convinşi
în această a doua fază.
3. Faza a treia începe din a douăzecişiuna
zi şi se încheie cu primul tur de scrutin.
În cadrul fazei a treia consilierul PR
va promova o imagine care să aibă
capacitatea de a sedimenta şi întări
convingerea formată în faza a doua.
Convingerea conduce şi la efectul
contagiunii, care se manifestă la
nivelul maselor în felul următor: un
„nucleu dur” în care convingerile sunt
foarte puternice, va încerca să atragă
şi alţi membri ai societăţii înspre
acele convingeri şi astfel numărul de
potenţiali votanţi ai actorului politic
va creşte. Pentru ca nucleul dur săi
poată convinge şi pe alţii, este
nevoie ca acesta să aibă argumente.
Deci consilierul PR trebuie să ofere
argumente. Acest lucru se poate
realiza foarte uşor promovând în
principal calităţile profesionale ale
actorului politic. Astfel nucleul dur
îşi poate sprijini atitudinile „pro”
referitoare la actorul politic preferat
pe aceste argumente. De multe ori
în campania electorală este folosit
următorul „pattern” între doi oameni
cu drept de vot:
„ – de ce să-l votez pe X....
– votează-l pentru că... „ şi se înşiră
toate calităţile date în special de
imaginea fazei trei.
35

Tot în faza a treia se fac pregătirile
pentru turul doi de scrutin, chiar dacă
sondajele îl indică pe actorul politic
consiliat ca fiind câştigător detaşat cu
peste 50% din sufragii încă din turul
unu de scrutin.
În concluzie dorim să menţionăm faptul
că, prin analiza campaniilor electorale
din România, Europa şi S.U.A considerăm
că se poate desprinde o idee foarte bine
conturată referitoare la managementul
electoral şi anume: cu cât organizarea e
mai eficientă, cu cât strategia de imagine
e mai bună (e realizată la parametri
calitativi superiori), cu atât şansele
ca scorul electoral al actorului politic
consiliat să fie mai bun, sunt mai mari.
Bibliografie
Gamson, William (1992), Talking Politics, Cambridge, Cambridge University Press
Huntington, Samuel (1994), Viaţa politică americană, Bucureşti, Humanitas
Schwartz, Gheorghe (2001), Politica şi Presa, Iaşi,Institutul European
Thoveron, Gabriel (1996), Comunicarea politică azi, Bucureşti, Antet
36