Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

adică Preacuratul Trup al lui Hristos, este încă în gura ta; ochii tăi varsă ca un suvoi
lacrimi fierbinti; mâinile tale sterg cu buretele Sfântul Disc; limba ta si cugetul tău se
roagă si spun: "Spală, Iubitorule de oameni, păcatele, fărădelegile si greselile robilor Tăi
care s-au pomenit aici" (cutare si cutare). De aceea, asadar, te rog, slujitorule al Celui
Preaînalt, să pomenesti atunci si pentru mine un cuvânt Hristosului tău si să versi si
pentru mine o lacrimă, pentru sufletul meu deznădăjduit, pentru că altă putere au
lacrimile tale curate, pe care le versi în ceasul acela pe Sfânta Masă, si altă putere au
lacrimile mele, cele sărace si lipsite de curaj. Deoarece lacrimile pe care le varsă
păcătosul pentru păcatele sale sunt ca lacrimile desfrânatei, ale vamesului sau ale
celorlalti păcătosi, care s-au salvat cu mare silire prin acestea. In timp ce lacrimile pe care
le varsă preotul drept si vrednic si nepătat la Dumnezeiasca Liturghie din iubire pentru
Hristos sunt mult mai cinstite si mult mai bineprimite de Hristos Insusi, ca si când ar fi
lacrimile Preaslăvitei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei si Pururea Fecioarei
Maria, pe care le-a vărsat la răstignirea lui Hristos.
"Dar Tu, Doamne Iisuse Hristoase, dorul, iubirea, dulceata si îndulcirea nespusă a tuturor
celor care Te iubesc din tot sufletul lor, înduplecat de lacrimile acestora, curăteste-ne si
pe noi de toată fărădelegea si de tot păcatul si mai albă decât zăpada albeste sufletul
nostru murdar Amin."
Preotul curat si slujitorul vrednic al Domnului, uneori, când poartă vesmintele preotesti si
slujeste, se vede pe sine, în extaz fiind, ca o flacără de foc. Simtind acest ex taz, inima lui
este cuprinsă de îndată de trezvie, si, astfel, până la sfârsitul Dumnezeiestii Liturghii, se
adânceste în această trezvie, precum a spus cândva un preot, întrebat fiind după
Dumnezeiasca Liturghie de ce a fost cuprins de atâta evlavie la Vohodul mare,în timpul
Heruvicului, întorcându-se cu Sfintele în Altar: "Când mi-am făcut semnul crucii, am
ridicat Sfântul Disc la frunte, tinându-l cu mâna stângă si am spus: "S-a suit Dumnezeu în
glas de cântare, Domnul în glas de trâmbită", atunci mi-a atins inima ceva care a făcut-o
să tresalte înlăuntrul ei cu o nespusă bucurie duhovnicească. Făcându-mi apoi iarăsi
semnul crucii cu mâna dreaptă, am luat si Sfântul Potir în dreapta mea si, sărutându-l, am
zis: "Puternic; Sfinte Dumnezeule", când am spus "Dumnezeule", iarăsi a tresăltat
dăntuind în chip de negrăit inima mea de bucurie, de aceea a fost si cuprinsă de trezvie
duhovnicească. Intorcându-mă să ies pentru a face Vohodul cu sfintele daruri, am privit
înaintea mea cu frică dar si cu bucurie. si, în timp ce eram cuprins de atentie nemărgintă
înlăuntrul meu, privind astfel în fata mea, iată, mă văd pe mine însumi numai foc; adică
mi s-a părut că sunt de la picioare până la cap numai de foc, mult înrosit, precum se vâd
în timpul noptii cărbunii aprinsi. Tot atunci m-am văzut pe mine iarăsi ca o flacără de foc,
adică nu numai că eram în întregime precum cărbunii aprinsi sau numai ca o flacără, ci
eram în acelasi timp si foc curat, precum cărbunii aprinsi si flacără de foc arzând. Adică
eram si flacără de foc, pe care o vedeam iesind din mine si înăltându-se drept în sus,
deasupra capului meu ca la un cot, în mijlocul căreia vedeam că tin Sfântul Disc. Văzând
aceasta, mă minunam; nu stiam că lucrul acela este un extaz, ci mi se părea că este o
realitate văzută, de aceea mă aflam cuprins de mirare multă si mă minunam. si cum
vedeam eu aceasta, iată, mi-am venit în fire si, iarăsi, mă gândeam ce să fi fost aceasta ce
tocmai văzusem. In timp ce mă gândeam, am înteles că aceasta este ceea ce spune sfântul
prooroc: "Cel care face pe îngerii Săi duhuri si pe slujitorii Săi pară de foc", adică atunci