Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Spune-ti, vă rog, îngeri ceresti, spuneti-mi. Unde să fie oare dulcele meu Iisus, pe care L-
am dorit din adâncul inimii mele din ceasul în care, în chip nespus, am gustat din
bunătatea Lui? Până când se ascunde de mine si nu-i este milă de mine milostivirii Sale?
El, pentru această iubire, plecând cerurile, S-a pogorât pe pâmânt întrupându-Se din
Pururea Fecioara si dumnezeiasca Mireasă Maria, iar acum ce se întâmplă de nu mi se
arată?
Unde este, Iisuse al meu, Iisuse al meu preadulce? Unde esti? Ajunge că nu Te văd pe
Tine, care totdeauna mă vezi. Să se dezlege, Doamne al meu, Doamne, acoperământul
sufletului meu, pentru ca să Te vadă sufletul meu nu ca în oglindă, în vedenie, în
contemplare si în extaz, ci vădit, fată către fată, si căzând în sfintele si dumnezeiestile
Tale brate să nu mă satur niciodată sărutânduTe dulce pe Tine, preadulcele meu Iisus si
Dumnezeul meu. Deoarece, numai atunci m-i se va astâmpăra setea nestinsă a iubirii
Tale.
Nu-mi dai nici un fel de răspuns, dulcele meu Iisus? Te întreb: de ce ai venit pe pământ?
Ce ai căutat în această lume mult îndurerată? Nu-mi spui, Doamne, Tu, adevărata
întelepciune a Tatălui, ce vrea să însemne spusa aceea a cântării de la înăltare, care zice:
"Pe umeri, Hristoase, ai ridicat firea cea rătăcită, ducându-o la Dumnezeu si Tatăl"?
Ridică-mă, deci, si pe mine, Doamne, din viata aceasta si du-mă de îndată înaintea
Dumnezeului meu si a Impărătiei Tale dumnezeiesti, ca proprietate a Ta, pe care ai
răscumpărat-o cu cinstitul Tău Sânge. Deoarece, Doamne, rob al Tău sunt eu, desi
nevrednic, dar totusi rob al Tău si fiu al roabei Tale si al mostenirii Tale. Unul din turma
Ta sunt si eu, Doamne, pentru care ai pătimit atât de mult, Tu, dulcele meu Iisus,
Stăpânul meu. Si pe mine m-ai izbăvit din robia vesnică a mortii celei amare, viată
vesnică dăruindu-mi pentru milele Tale cele bogate.
Atâta timp, Doamne, cât nu mă iei cu Tine pentru a mă sătura de Tine, precum doresc,
strâmtorare mare are sufletul meu pentru despărtirea de Tine. De ce, Doamne, Tu, Cel
care cercetezi măruntaiele mele si cunosti dorul meu si iubirea inimii mele, pe care le am
pentru Tine, de ce mă tii departe de împărătia Ta? Vie, Doamne, vie Impărătia Ta, acumacum
si pentru mine. Pentru că am ars, am ars în întregime înlăuntrul meu din iubire
pentru Tine si din dorul doririi Tale. Ce înseamnă aceasta, Doamne, ca unui om înfometat
să-i arate cineva o pâine caldă si bine mirositoare si să nu-i dea să mănânce din ea? îl
satură cumva cu acest gest pe care îl facă? Cum să mă satur de Tine, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, numai arătând putin sufletului meu Harul Tău si iarăsi ascuzându-l? Ca
aceasta nu este pentru mine, Doamne, mai mare arsită si mai mare flacără? Am cunoscut,
Doamne, am cunoscut si am înteles prea bine că Tu esti sufletului meu săturarea fără de
sat a tuturor bunătătilor duhovnicesti, de la cea mai mică si putină arătare a Harului Tău
cel sfânt, pe care din când în când mi-l arăti si mie, smeritului Tău rob, atunci când
binevoiesti.
Dar, acum, Doamne, după ce am cunoscut cum esti, de ce mă lipsesti si nu-mi dai pentru
totdeauna, vesnic, pururea ceea ce am cunoscut, mutându-mă acolo unde esti Tu,
Dumnezeul inimii mele, săturarea fără de sat a tuturor bunătătilor duhovnicesti si
negrăite?