Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

atunci, lăsând acest preot citirea rugăciunilor, sau, mai bine spus, pierzând fără să vrea
sirul rugăciunilor din pricina suvoiului de la crimi, spune cuvintele următoare tainic în
inima sa cu multă evlavie pentru Hristos:
"Să se facă, o dulcele meu Iisus, aceste smerite lacrimi ale mele în fata Ta ca mirul
femeilor mironosite, pe care acestea l-au vărsat cu lacrimi pe mormântul Tău. Să se facă,
Iisuse al meu, aceste lacrimi ale mele părăsite precum mirul de mare pret cu care Te-a
uns sora lui Lazăr, Maria, care Ti-a sters sfintele Tale picioare cu părul capului ei,
miscată de o dragoste duhovnicească, care s-a aprins ca flacăra înlăuntrui ei, văzându-Te
pe Tine în fata ei, pe Tine, iubire fără de margini si curată. Doamne al meu, aceste
lacrimi, pe care Ti le ofer din inimă în această clipa să se facă primite înaintea Ta precum
banul văduvei, pe care ai fericit-o pentru gestul ei generos, spunând că si-a dat toată viata
ei pentru a cumpăra împărătia Ta. Să se facă, Doamne, aceste sărăcăcioase lacrimi, care
curg fără încetare acum în fata Ta, o baie pentru spălarea tuturor păcatelor mele. Să se
facă, Doamne, aceste sărăcăcioase lacrimi ale mele, care se varsă fierbinti din inimă, bine
primite înaintea Ta ca o tămâie bine mirositoare, precum spune proorocul. Să se facă,
Doamne, aceste preafierbinti lacrimi ale mele, pe care le vărs în clipa aceasta eu, smeritul
rugător al milostivirii Tale, arvună duhovnicească a împărătiei vesnice.
Da, dulcele meu Iisus! îndurărilor Tale celor bogate încredintez smeritul si preasăracul
meu suflet să-l primesti întru bucuria Ta. Mare plângere am către Tine, dulcele meu Iisus,
că nu mă iei cât mai repede acolo unde esti Tu, dorul inimii mele si al doririi mele.
Tu stii prea bine, Doamne, că Te doresc din tot sufletul, Te iubesc din toată inima cu
dragoste curată si nefătarnică. Această iubire pentru Tine s-a făcut în mine ca o flacără de
nesuportat, de care fără încetare arde inima mea, dar niciodată nu este mistuită.
Iarăsi, Doamne al meu, către Tine îndrept ochiul mintii, primind de la Tine toată
mângâierea duhovnicească. Niciodată! Nicodată, Dulcele meu Iisus, Stăpânul meu si
Dumnezeul meu, nu vreau să încetez a mă ruga iubirii Tale bătând la poarta milostivirii
Tale cu suspinele grele ale inimii mele, până, când Te vei îngreuia de mine si mă vei lua
un ceas mai devreme acolo unde esti Tu, lumina mea preadulce. Vai mie Doamne, vai
mie! De câte ori- vai mie! Că s-a îndepărtat de Tine locuinta mea. Dar mă rog Tie,
liberează-mă, Doamne, în acest ceas de legăturile vietii acesteia spre fericirea aceea a
dum nezeiestii Tale Impărătii si nu întârzia de la acestea pe cel care a iubit bunătatea Ta.
Pe cel pe care l-a ars iubirea Ta, Doamne, nu-l vei răcori cu mângâierea Ta? îl vei răcori,
Doamne, si-l vei usura, dacă-l iei pe acesta la Tine, acolo unde esti Tu, mângâierea mea.
Către voi acum, îngeri ceresti, împreună slujitori cu mine, întorc cuvântul meu si vă
întreb nu cu glas mare, ci cu vărsare de lacrimi si cu inimă zdrobită, să-mi spuneti: unde
este iubirea mea cea mare? Unde este, spun, Dumnezeul inimii mele? Pânâ când mă va
părăsi si mă va arde iubirea Lui? Vă mărturisesc acum, îngeri dumnezeiesti, durerea
inimii mele zdrobite, că am hotărât în ceasul acesta să nu dau somn ochilor mei si genelor
mele si nici odihnă tâmplelor mele până când nu-L voi întâlni pe Dumnezeul meu si
Dumnezeul vostru, pe care atât L-a dorit sufletul meu.