Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

pentru totdeauna în inima lui. Frica Domnului să aibă râdăcini în adâncurile fiintei lui.
Iubirea lui Dumnezeu să se sălăsluiască în sufletul lui. Să urască cele rele, să alunge de la
el lucrurile vicioase, să cerceteze cele bune si numai pe acestea să le înfăptuiască. Citirea
cuvintelor sfinte să nu lipsească de la acesta. Poruncile lui Hristos să împărătească
înlăuntrul lui. Precum mănâncă Preacuratul Trup al lui Hristos si bea Preacinstitul Sânge
al lui Hristos cu gura lui, la fel să fie curat la întelepciunea gurii si la întelepciunea
sufletului.
Să gândească bine al cărui slujitor este si pe cine slujeste. Să se teamă de slujirea lui dar
si să se bucure de ea. Să se cutremure cu trupul si să se bucure cu sufletul. Să aibă trupul
supus vointei sufletului si sufletul supus vointei Domnului. Să trăiască nu el în sinele său,
ci să trăiască Hristos în el. "Trăiesc, nu eu, ci în mine trăieste Hristos", spune
dumnezeiescul Pavel. Să trăiască în Hristos si Hristos să trăiască în el. Să nevoiască
trupul său cu diferite lupte, până când vor fi omorâte patimile lui rele, si să strălucească
tainic raza curăteniei lui nestirbite precum fulgerul, precum străluceste înfătisarea si
vederea îngerilor: "Si înfătisarea Lui era ca fulgerul iar îmbrăcămintea Lui albă ca
zăpada", spune Scriptura. Atât să mănânce preotul numai cât îi trebuie ca să trăiască. Să
aibă asa un regim si o vietuire, curată si cu trezvie, încât să nu poată potrivnicul nostru
să-l rănească cu propriul lui trup, adică cu plăcerea trupului, nici atunci când doarme.
Deoarece preotul care si-a omorât trupul său si patimile sale este întotdeauna vrednic să
slujească si totdeauna, slujind, simte si întelege tainic puterea Dumnezeiestii Liturghii.
Inainte de toate, preotul trebuie să aibă o smerenie fără de margini în toate lucrurile sale
si să se gândească la cele pe care le lucrează Harul lui Hristos în el, lucrarea lui Hristos, si
nu strădania lui. De aceea spune: "fără Mine nu puteti face nimic".
De multe ori satana ispiteste din pizmă pe preot în somn cu unele imaginatii, pentru a-l
împiedica în ziua aceea de la Dumnezeiasca Liturghie. Deoarece Liturghia preotului curat
arde foarte mult lucrarea lui satana, de aceea nu-si găseste pace satana până nu-l ispiteste
pe preot. Preotul însă, pentru a birui cu desăvârsire această ispitire a lui satana, să
postească în toată viata lui si nicio dată să nu se dezlege pe sine la mâncare de dulce. Si
nu numai acest lucru să-l facă pentru a-si curăti trupul său de necurătenia trupească pe
care o are în el, ci mai mult, să aibă o neîncetată cercetare a rugăciunii mintii si a inimii
în cugetul si în inima lui. Si precum orologiul bate neîncetat, pentru a ajunge la ora lui în
timpul potrivit si să fie pe plac oamenilor, tot asa să bată neîncetat si rugăciunea în inima
preotului, pentru a plăcea lui Hristos.
Postul preotului, atunci când este fără rugăciunea inimii, nu are atâta valoare ca atunci
când este împreună cu rugăciunea. Deoarece, când postul este însotit si împletit cu
rugăciunea, alungă de la acesta demonii care îl ispitesc în somn, adică îl eliberează de
patimi si-l face nepătimitor. Acest lucru este acela despre care vorbeste Domnul: "Acest
neam de demoni nu iese decât cu rugăciune si cu post". Deoarece, spune-mi, care dintre
oameni nu are acest "neam" de patimi? Si care dintre ei, postind totdeauna si rugându-se
neîncetat, nu se eliberează de acest "neam" de patimi? Acest lucru este evident din vietile
Cuviosilor părinti, care, îndeletnicindu-se cu postul si cu rugăciunea si eliberându-se de
patimi, au bineplăcut lui Dumnezeu. Deoarece postul usucă patimile iar rugăciunea îi
arde pe demoni, care aprind patimile si le întărâtă.