Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

lucrează în sufletul lui tainic Harul lui Hristos, cu atât mai mult plânge inima lui.
Deoarece atunci inima lui este coplesită de lacrimi până când nu le mai poate ascunde.
Atunci începe să plângă cu glas acel fericit preot pentru Hristosul lui Cel preadulce.
Atunci îl poate vedea oricine cum udă cu lacrimile sale vesmintele preotesti. Udă sfânta
Masă cu lacrimile ochilor săi si le sterge cu sfintele acoperăminte, miscat de o adâncă
iubire a inimii, pe care o are pentru Hristos, ca si când le-ar sterge cu vejmintele lui
Hristos Insusi, arătând astfel lui Hristos că doreste din tot sufletul să fie cu El în veacurile
nesfârsite ale veacurilor nesfârsite. Deoarece spune Acestuia din suflet cu un glas tainic
plin de trezvie al inimii: "Până când, Doamne, Doamne, mă lasi în această lume si nu mă
iei cât mai repede, Tu, care esti dulcele meu Iisus?" Udă cu lacrimile sale chiar si însusi
preasfântul Agnet, atund când, plecându-se să se împărtăsească, face semnul crucii cu
multă evlavie peste fata sa cu acesta, adică mai întâi îl sărută dulce cu gura lui, apoi îl
atinge de frunte, de ochiul drept si de ochiul stâng si apoi se împărtăseste.
Uneori, tinând Sfântul Potir pentru a se împărtăsi cu preasfântul precuratul si preacinstitul
Sânge al lui Hristos varsă atâtea lacrimi din ochii lui, încât se poate întâmpla să cadă vreo
picătură în Sfântul Potir din lacrimile care curg suvoi în clipa aceea, dulci-dulci, fierbintifierbinti,
mângâietoare-mângâietoare. In acelasi timp cu curgerea lacrimilor celor multe si
fierbinti, acesta spune lui Hristos blând-blând si curajos-curajos: "Pomeneste-mă,
Doamne, întru Impărătia Ta. Doamne, dacă vrei, primeste sufletul meu în clipa aceasta în
pace în Rai si liberează-mă de această lume desartă. Căci acum, când sufletul meu Te-a
văzut pe Tine, iubirea mea cea fără de margini si preadulce, acum când m-am împărtăsit
cu Domnul si Dumnezeul meu, nu vreau să mai trăiesc nici o clipă fără Tine, lumina mea
preadulce, deoarece Tu esti suflarea mea si viata mea cea preadulce".
In ceasul acela, curatul si nepătatul preot este tainic în întregime lumină curată si lumină
lină. Atunci întelege el însusi lucruri mari, ceresti si de negrăit. Deoarece, uneori se vede
pe sine diferit si se minunează, pentru că se vede fără de trup. Si gândind la ce poate fi
aceasta si cum s-a petrecut această schimbare, varsă din nou râu de lacrimi.
Uneori, iarăsi, se vede pe sine deasupra pământului, înăltat în aer ca de una-două palme,
săvârsind astfel Dumnezeiasca Liturghie ca înger al Domnului. Acest lucru, de îndată ce
îl vede, îl si pierde. Adică doar cât să tragi o dată aer în piept sau cel mult de două ori,
atâta timp stă în această contemplatie acel preot curat si apoi iarăsi îsi vine în fire. Altă
dată se simte pe sine ca nematerial, deoarece îsi simte trupul mult mai usor. Altă dată,
împărtăsindu-se, devine tot o bucurie, tot o veselie, usor cu trupul si liber cu duhul, cu
multă îndrăzneală, preabun, fără nici o răutate, plin de sfintenie si de desfătare
duhovnicească.
Când se împărtăseste cu vrednicie preotul vrednic cu Preacuratele Taine ale lui Hristos,
se întipăreste înlăuntrul lui numele lui Hristos si se răneste inima lui de miezul dulce al
iubirii dumnezeiesti, de aceea doreste si este însetat să-si verse sângele său, dacă se iveste
prilej potrivit, din iubirea aceasta a lui pentru Domnul si Dumnezeul lui.
"Paharul mântuirii voi lua si numele Domnului voi chema", a spus proorocul.