Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Această bucurie, cu care se vor bucura inima mea si trupul meu când mă voi învrednici să
Te văd, va fi minu nată si de necuprins cu gândul. Deoarece, Domnul meu, Domnul
slavei, în clipa aceea în care vei binevoi să Te văd, cred că, trupul meu îsi va pierde mult
din greutatea lui si va deveni usor ca ceva netrupesc. Deoarece atâta usurare simte de la
această nespusă bucurie si desfătare duhovnicească, pe care o primeste la arătarea Ta,
încât i se pare că nu mai are asupra sa nici un fel de greutate. Atunci, întâmplându-se
aceasta, se bucură peste măsură de prezenta Ta dumnezeiască si atât de mult doreste să se
bucure, încât din pricina bucuriei acesteia fără de margini ar vrea să dăntuiască în chip
tainic, asa cum dântuiesc tai nic muntii si dealurile văzând străina si de neînteles
iconomie a întrupării Tale. "Muntii, spune, au tresăltat precum berbecii, si dealurile
precum mieii oilor" la vede rea dulce a preaslăvitei Tale fete.
Iarăsi, Doamne, dacă Tu mă vei învrednici să Te văd, primesc astfel o încredintare si o
instiintare că Tu mă iubesti si că eu mă aflu în chip nevăzut sub acoperământul aripilor
Tale, ale Atottiitorului Domnului si Dumnezeului meu. Apoi, având această înstiintare,
doresc să-Ti slujesc cu multă dragoste, din toată inima mea si din tot cugetul meu, fiind
aprins în duhul meu de focul Sfântului Tău Duh. Mai mult, având în fata ochilor mei
dumnezeiasca Ta arătare, doresc să pun urcus în inima mea, hotărândumă eu, în sinele
meu, să păzesc nestricate poruncile Tale, după cum ne-ai poruncit: "Tie îti poruncesc să
păzesti' poruncile Mele foarte", desi port acest trup al meu de tărână si mă aflu în
tulburările văii plângerii a acestui veac. Aceasta, Domnul meu, Doamne, doresc să
reusesc eu, cel din urma tuturor, cu Harul Tău; "Căci Harul Meu - ai spus, Doamne - în
slăbiciune se desăvârseste". Deoarece doresc să fiu întărit de cercetarea Ta dumnezeiască,
ce mă va întări în păzirea poruncilor Tale. Si, Doamne, când Te voi odihni cu păzirea
poruncilor Tale, atunci voi vedea întru nădejde în chip nevăzut, dar ca si văzut, în minte,
dar ca si vădit, cu ochiul tainic al sufletului meu, o mână nevăzută si mai albă decât
zăpada binecuvântândumă în chipul crucii din slava Ta nevăzută si înfricosătoare. Atunci,
Tu, Hristoase al meu, Dumnezeul meu Atoatetiitor si Domnul meu, vei întinde mâna Ta
dumnezeiască cea nevăzută din locasul Tău cel sfânt si mă vei binecuvânta cu iubire
părintească si cu bunătate duhovnicească. Acea binecuvântare a bunătătii Tale va trece
nevăzut în sufletul meu din preacurata si dumnezeiasca Ta mână preaîmbelsugată si cu
prisosintă.
Binecuvântarea aceea a bunătătii Tale, necuprinsă cu mintea, dar înteleasă, din
dumnezeiasca Ta mână care mă închină pe mine, se va revărsa nevăzut asupra sufletului
meu atât de linistit-linistit, precum cade zăpada din înăltimea cerului, atunci când nu suflă
deloc vântul. Dar zăpada, desi cade lin-lin, este totusi foarte rece, în timp ce
binecuvântarea care se revarsă din mâna Ta cea sfântă în sufletul meu în felul acesta nu
este rece precum zăpada, ci albă sau chiar mai albă decât zăpada ("Si mai alb decât
zăpada mă voi albi", spune Scriptura) si preamângâietoare, preaîmbucurătoare si
preaîncălzitoare de suflet. Deci, asa fiind, va spori dragostea, va încălzi si va întări
sufletul meu mai mult si mai mult în slujirea Ta si în împlinirea voii Tale preasfinte. De
aceea, după aceasta, doresc să trec de la o putere duhovnicească la altă putere
duhovnicească; "Vor merge, din putere în putere", zice psalmistul.
Deoarece, Doamne al slavei, faptele acelea si virtutile acelea care, înainte de a gusta din