Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ... Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

12.03.2015 Views

De aceea spune Domnul: "Bine, slugă bună si credincioasă; peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău", adică atunci când cineva lucrează fără odihnă si cu dragoste toate poruncile Domnului si inima lui nu se semeteste din pricina virtutilor pe care le reuseste datorită Harului Domnului, ci mai curând se smeresre, atunci Domnul slavei face să se arate o rază a slavei Sale dumnezeiesti în inima robului credincios, ca cea pe care a arătat-o pe Muntele Tabor ucenicilor Săi. Dacă această rază a slavei Sale dumnezeiesti este văzută tainic de sufletul slujitorului credincios si gustată nespus de inima sa, se bucură peste măsură sufletul lui de slava aceea a Domnului, tresaltă si dăntuieste dinlăuntru si inima lui. Deoarece "a intrat întru bucuria Domnului ei", înseamnă, ca si când ar zice mai vădit Domnul slavei astfel: "Deoarece tu, o, sluga mea bună si credincioasă, lucrezi neobosit si cu dragoste lucrarea poruncilor mele, iată, si Eu te învrednicesc să vezi slava Mea si să contempli mai clar (asa cum Eu stiu) fata Mea cea nevăzută, fata Mea cea necuprinsă cu gândul, fata Mea pe care cel ce se învredniceste prin Harul Meu să o vadă se va bucura inima lui si se va veseli sufletul lui la vederea fetei Mele de nenumărate ori mai mult decât sar bucura dacă ar avea toate bunătătile lumii acesteia. rugăciune foarte trezvitoare de suflet Dar Doamne, Doamne! Dulcele meu Iisus Hristos, Impăratul slavei, iată, plecând genunchiul sufletului meu nelegiuit si al trupului meu pângărit, mă rog împărătiei Tale si de multe ori si fierbinte cer bunătătii Tale celei negrăite, descoperă-mi si mie, netrebnicului robului Tău si smeritului rugător, fata Ta cea dumnezeiască, fata Ta cea frumoasă, fata Ta cea veselă, fata Ta cea curată si mai presus decât orice curătenie, pentru ca să o văd si eu, cel din urmă rob al tău, atât cât poate slăbiciunea mea să o vadă. Deoarece, Doamne al slavei, dacă mă voi învrednici de Harul Tău să o văd, se va îndulci întru ea cugetul meu si se va veseli întru ea gândul meu ("Se va veseli întru el gândul meu, iar eu mă voi veseli întru Domnul" spunea proorocul). Si când, Doamne al slavei, preadulce Hristoase al meu, îmi vei descoperi si-mi vei arăta fata Ta preaslăvită si înveselitoare, atunci mă voi bucura minunat la arătarea Ta dumnezeiască, deoarece, văzând eu fata Ta preaslăvită, mă voi sătura în chip tainic de Harul slavei Tale dumnezeiesti, precum spune iarăsi proorocul Tău: "Mă voi sătura văzând slava Ta". Dacă însă, Doamne al mângâierii, nu-mi vei arăta Tu slava preaslăvitei Tale fete, cum este cu putintă pentru mine să mă veselesc duhovniceste si să Te iubesc asa cum trebuie să Te iubesc pe Tine, Dumnezeul meu? si dacă nu mă voi învrednici de Harul Tău să Te iubesc pe Tine, Dumnezeul meu, asa cum se cuvine, cum este cu putintă să rămân eu întru Tine si Tu să rămâi întru mine? Da! Doamne al puterilor, arată-mi mie, Te rog, slava Ta, pentru a o vedea, deoarece se topeste sufletul meu de dorul de a fi în curtile Tale, ale preadulceului meu Domn si Dumnezeu. Deoarece, Doamne, eu, cel mai nevrednic decât viermii si mai păcătos decât cei mai păcătosi, dacă mă voi învrednici de bunătatea Ta să Te văd în chip arătat cu ochii sufletului meu (asa cum stii Tu) pe Tine Domnul si Dumnezeul meu Cel viu, se va bucura inima mea de îndată si trupul meu deopotrivă la această vedere si arătare dumnezeiască ("Inima mea, spune, si trupul meu se vor veseli de Dumnezeul meu, Cel viu").

Această bucurie, cu care se vor bucura inima mea si trupul meu când mă voi învrednici să Te văd, va fi minu nată si de necuprins cu gândul. Deoarece, Domnul meu, Domnul slavei, în clipa aceea în care vei binevoi să Te văd, cred că, trupul meu îsi va pierde mult din greutatea lui si va deveni usor ca ceva netrupesc. Deoarece atâta usurare simte de la această nespusă bucurie si desfătare duhovnicească, pe care o primeste la arătarea Ta, încât i se pare că nu mai are asupra sa nici un fel de greutate. Atunci, întâmplându-se aceasta, se bucură peste măsură de prezenta Ta dumnezeiască si atât de mult doreste să se bucure, încât din pricina bucuriei acesteia fără de margini ar vrea să dăntuiască în chip tainic, asa cum dântuiesc tai nic muntii si dealurile văzând străina si de neînteles iconomie a întrupării Tale. "Muntii, spune, au tresăltat precum berbecii, si dealurile precum mieii oilor" la vede rea dulce a preaslăvitei Tale fete. Iarăsi, Doamne, dacă Tu mă vei învrednici să Te văd, primesc astfel o încredintare si o instiintare că Tu mă iubesti si că eu mă aflu în chip nevăzut sub acoperământul aripilor Tale, ale Atottiitorului Domnului si Dumnezeului meu. Apoi, având această înstiintare, doresc să-Ti slujesc cu multă dragoste, din toată inima mea si din tot cugetul meu, fiind aprins în duhul meu de focul Sfântului Tău Duh. Mai mult, având în fata ochilor mei dumnezeiasca Ta arătare, doresc să pun urcus în inima mea, hotărândumă eu, în sinele meu, să păzesc nestricate poruncile Tale, după cum ne-ai poruncit: "Tie îti poruncesc să păzesti' poruncile Mele foarte", desi port acest trup al meu de tărână si mă aflu în tulburările văii plângerii a acestui veac. Aceasta, Domnul meu, Doamne, doresc să reusesc eu, cel din urma tuturor, cu Harul Tău; "Căci Harul Meu - ai spus, Doamne - în slăbiciune se desăvârseste". Deoarece doresc să fiu întărit de cercetarea Ta dumnezeiască, ce mă va întări în păzirea poruncilor Tale. Si, Doamne, când Te voi odihni cu păzirea poruncilor Tale, atunci voi vedea întru nădejde în chip nevăzut, dar ca si văzut, în minte, dar ca si vădit, cu ochiul tainic al sufletului meu, o mână nevăzută si mai albă decât zăpada binecuvântândumă în chipul crucii din slava Ta nevăzută si înfricosătoare. Atunci, Tu, Hristoase al meu, Dumnezeul meu Atoatetiitor si Domnul meu, vei întinde mâna Ta dumnezeiască cea nevăzută din locasul Tău cel sfânt si mă vei binecuvânta cu iubire părintească si cu bunătate duhovnicească. Acea binecuvântare a bunătătii Tale va trece nevăzut în sufletul meu din preacurata si dumnezeiasca Ta mână preaîmbelsugată si cu prisosintă. Binecuvântarea aceea a bunătătii Tale, necuprinsă cu mintea, dar înteleasă, din dumnezeiasca Ta mână care mă închină pe mine, se va revărsa nevăzut asupra sufletului meu atât de linistit-linistit, precum cade zăpada din înăltimea cerului, atunci când nu suflă deloc vântul. Dar zăpada, desi cade lin-lin, este totusi foarte rece, în timp ce binecuvântarea care se revarsă din mâna Ta cea sfântă în sufletul meu în felul acesta nu este rece precum zăpada, ci albă sau chiar mai albă decât zăpada ("Si mai alb decât zăpada mă voi albi", spune Scriptura) si preamângâietoare, preaîmbucurătoare si preaîncălzitoare de suflet. Deci, asa fiind, va spori dragostea, va încălzi si va întări sufletul meu mai mult si mai mult în slujirea Ta si în împlinirea voii Tale preasfinte. De aceea, după aceasta, doresc să trec de la o putere duhovnicească la altă putere duhovnicească; "Vor merge, din putere în putere", zice psalmistul. Deoarece, Doamne al slavei, faptele acelea si virtutile acelea care, înainte de a gusta din

De aceea spune Domnul: "Bine, slugă bună si credincioasă; peste putine ai fost<br />

credincios, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău", adică atunci când<br />

cineva lucrează fără odihnă si cu dragoste toate poruncile Domnului si inima lui nu se<br />

semeteste din pricina virtutilor pe care le reuseste datorită Harului Domnului, ci mai<br />

curând se smeresre, atunci Domnul slavei face să se arate o rază a slavei Sale<br />

dumnezeiesti în inima robului credincios, ca cea pe care a arătat-o pe Muntele Tabor<br />

ucenicilor Săi. Dacă această rază a slavei Sale dumnezeiesti este văzută tainic de sufletul<br />

slujitorului credincios si gustată nespus de inima sa, se bucură peste măsură sufletul lui<br />

de slava aceea a Domnului, tresaltă si dăntuieste dinlăuntru si inima lui. Deoarece "a<br />

intrat întru bucuria Domnului ei", înseamnă, ca si când ar zice mai vădit Domnul slavei<br />

astfel: "Deoarece tu, o, sluga mea bună si credincioasă, lucrezi neobosit si cu dragoste<br />

lucrarea poruncilor mele, iată, si Eu te învrednicesc să vezi slava Mea si să contempli mai<br />

clar (asa cum Eu stiu) fata Mea cea nevăzută, fata Mea cea necuprinsă cu gândul, fata<br />

Mea pe care cel ce se învredniceste prin Harul Meu să o vadă se va bucura inima lui si se<br />

va veseli sufletul lui la vederea fetei Mele de nenumărate ori mai mult decât sar bucura<br />

dacă ar avea toate bunătătile lumii acesteia.<br />

rugăciune foarte trezvitoare de suflet<br />

Dar Doamne, Doamne! Dulcele meu Iisus Hristos, Impăratul slavei, iată, plecând<br />

genunchiul sufletului meu nelegiuit si al trupului meu pângărit, mă rog împărătiei Tale si<br />

de multe ori si fierbinte cer bunătătii Tale celei negrăite, descoperă-mi si mie,<br />

netrebnicului robului Tău si smeritului rugător, fata Ta cea dumnezeiască, fata Ta cea<br />

frumoasă, fata Ta cea veselă, fata Ta cea curată si mai presus decât orice curătenie, pentru<br />

ca să o văd si eu, cel din urmă rob al tău, atât cât poate slăbiciunea mea să o vadă.<br />

Deoarece, Doamne al slavei, dacă mă voi învrednici de Harul Tău să o văd, se va îndulci<br />

întru ea cugetul meu si se va veseli întru ea gândul meu ("Se va veseli întru el gândul<br />

meu, iar eu mă voi veseli întru Domnul" spunea proorocul). Si când, Doamne al slavei,<br />

preadulce Hristoase al meu, îmi vei descoperi si-mi vei arăta fata Ta preaslăvită si<br />

înveselitoare, atunci mă voi bucura minunat la arătarea Ta dumnezeiască, deoarece,<br />

văzând eu fata Ta preaslăvită, mă voi sătura în chip tainic de Harul slavei Tale<br />

dumnezeiesti, precum spune iarăsi proorocul Tău: "Mă voi sătura văzând slava Ta". Dacă<br />

însă, Doamne al mângâierii, nu-mi vei arăta Tu slava preaslăvitei Tale fete, cum este cu<br />

putintă pentru mine să mă veselesc duhovniceste si să Te iubesc asa cum trebuie să Te<br />

iubesc pe Tine, Dumnezeul meu? si dacă nu mă voi învrednici de Harul Tău să Te iubesc<br />

pe Tine, Dumnezeul meu, asa cum se cuvine, cum este cu putintă să rămân eu întru Tine<br />

si Tu să rămâi întru mine?<br />

Da! Doamne al puterilor, arată-mi mie, Te rog, slava Ta, pentru a o vedea, deoarece se<br />

topeste sufletul meu de dorul de a fi în curtile Tale, ale preadulceului meu Domn si<br />

Dumnezeu. Deoarece, Doamne, eu, cel mai nevrednic decât viermii si mai păcătos decât<br />

cei mai păcătosi, dacă mă voi învrednici de bunătatea Ta să Te văd în chip arătat cu ochii<br />

sufletului meu (asa cum stii Tu) pe Tine Domnul si Dumnezeul meu Cel viu, se va bucura<br />

inima mea de îndată si trupul meu deopotrivă la această vedere si arătare dumnezeiască<br />

("Inima mea, spune, si trupul meu se vor veseli de Dumnezeul meu, Cel viu").

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!