Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

vedea slava lui Dumnezeu. Nu poate nici să guste în inima sa Harul si mângâierea
Sfântului Duh (ceea ce spun acum stiu numai acei robi ai lui Dumnezeu care au gustat
acest duhovnicesc Har si această mângâiere în sufletele lor). Si când cineva nu va gusta în
fapt, într-un anume fel si în realitate, în sufletul lui Harul si bucuria lui Dumnezeu, acela
nu poate nici să se concentreze în inima sa din iubire si din râvnă pentru Dumnezeu si,
prin urmare, nu poate nici să se elibereze de pofta si de râvna pe care le are inima sa
pentru cele pământesti.
Deoarece ceea ce gustă inima omului, aceea si doreste, si la ceea ce lucrează, lucrului
aceluia îi este si roabă. "Tot cel ce face păcatul este rob păcatului". Cine este rob al
păcatului, acela are cugetul lui foarte departe de vederea lui Dumnezeu. La fel, are si
inima lui lipsită de mângâierea Duhului Sfânt, cu care sunt mângâiati oamenii virtuosi.
Această mângâiere a Sfântului Duh este arvună a împărătiei Ceresti. Cu această arvună ne
cheamă Hristos, ca printr-o chemare, la acele bunătăti "pe care ochiul nu le-a văzut si
urechea nu le-a auzit si la inima omului nu au ajuns", pe care le-a pregătit mai înainte de
facerea lumii pentru prietenii Săi. Deoarece, precum acel om care este chemat la bucuria
nuntii cu o chemare, văzând chemarea, îsi aminteste de bucuria nuntii si asteaptă cu
nerăbdare să vină ziua nuntii, pentru a se bucura si pentru a gusta din bucuria nuntii,
precum se zice. A spus Domnul parabola aceasta: "Asemenea este împărătia Cerurilor
unui împărat care a făcut nuntă fiului său", adică Cerescul Dumnezeu si Tată a trimis la
noi pe Unul născut si nepretuitul Său Fiu, pentru a ne chema în împărătia Lui, care
rămâne vesnică. "Impărătia Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, este împărătia tuturor
veacurilor, si stăpânirea Ta este din neam în neam".
Ne-a chemat, asadar, Hristos în împărătia Lui. Dar cum ne-a chemat? Numai cu cuvântul
simplu, sau si prin altceva? Să nu fie să ne fi chemat numai cu cuvântul simplu!
Deoarece, dacă un om al acestui veac, atunci când cheamă pe cineva la nuntă si la bucuria
fiului său, îi trimite chemare cu dar, cu cât mai mult Hristos, Cel care S-a coborât din
ceruri ("nimeni, spune, nu va urca la cer, decât Cel care a coborât din cer"), Fiul
singurului Ceresc si Preaînalt Impărat, nu ne cheamă oare în împărătia Lui cu chemare si
cu dar de cinste? Adică trimitându-ne vreun semn ceresc, nematerial, duhovnicesc, si
negrăit? Deoarece, dacă ne-ar chema numai cu cuvântul, fără nici un semn ceresc si
duhovnicesc, cum s-ar încredinta cineva că ceea ce ne făgăduieste ne va si da în împărătia
Sa cerească, dacă Il vom urma, sunt asa cum ne spune?
Acest semn îl vrei, o, ascultătorule, si doresti să-ntelegi ce fel de semn este? Ascultă! si
după ce asculti, cere-l de la Hristos să ti-l dea, deoarece Hristos Insusi spune: "Cereti si vi
se va da". Inima ta va întelege atunci putin din cele ce ochiul nu a văzut, urechea nu a
auzit si mintea nu a gândit.
Acest semn ceresc, pe care ni-l arată numai nouă, celor credinciosi (precum steaua
cerească a arătat numai împăratilor persani pe împăratul Ceresc născut pe pământ pentru
mântuirea noastră), semn ceresc si duhovnicesc, spun, care ne arată si ne face să
întelegem bunătătile cele viitoare pe care ni le făgăduieste Hristos în Impărătia Sa, nu
este altceva decât Harul Sfântului Duh, care, dacă atinge inima omului, atât de mult o
îndulceste, atât de mult o mângâie, atât de mult o înstiintează despre bunătătile ce va să