Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

întâmplă lucruri contrare acestora, atunci când vedenia ta este de la diavol. Cum se
întâmplă aceasta, ascultă.
Dumnezeu este atotbun, iubitor de oameni, milostiv, milosârd, îndelung răbdător, curat si
iubire curată. Asa fiind, doreste să fii si tu asemenea Lui în toate aceste calităti. Adică,
doreste să devii si tu bun, iubitor de oameni, milostiv, milosârd, îndelung răbdător,
îngăduitor, curat fată de tine si cu iubire curată fată de semenul tău. Iar diavolul este în
întregime răutate si viclenie, si fiind asa, doreste să-l urmezi în răutatea si în viclenia lui.
După ce ti s-a arătat vedenia, iubite frate, dacă vezi în sinele tău că se bucură sufletul tău
de calitătile acestea ale lui Dumnezeu, inima ta este cuprinsă de evlavie contemplând
aceste calităti ale lui Dumnezeu, si în întregime esti cuprins de o liniste nemărginită,
cunoscând astfel că vedenia este de la Dumnezeu, si fiind de la Dumnezeu se veseleste
sufletul tău de aceste calităti ale lui Dumnezeu si îti vine dor ceresc ca să urmezi după
putintă pe Dumnezeul Cel ceresc si Tatăl în calitătile Lui. Deoarece atunci, doresti să faci
ceea ce bucură pe Dumnezeul si pe părintele tău.
Iar dacă, după ce ti s-a arătat vedenia, nu se bucură sufletul tău de calitătile lui Dumnezeu
si nici nu este cuprinsă inima ta de evlavie în fata acestor calităti ale lui Dumnezeu, nici
nu-ti vine dorintă aprinsă duhovnicească să urmezi după putintă pe Dumnezeul Cel ceresc
si Tatăl în calitătile Lui, să cunosti că vedenia ta este de la diavoli. Atunci când vedenia ta
este de la rătăcire, dacă cercetezi cu multă atentie adâncurile stării tale sufletesti si
trupesti, vei vedea că întru ascuns, foarte tainic, cu multă acoperire, înclină spre însusirile
diavolului si spre voia lui, toată dorinta diavolului rătâcirii fiind de a te aduce, putin câte
putin, fără să simti, la voia lui. Si precum un om, care îti toarnă apă, pe sub paie, nu simti
când curge apa si udă paiele, la fel se întâmplă si cu tine, umilule, dacă nu esti cu multă
luare aminte.
Tot asa, iubite frate, să încerci cu multă exactitate, prin rugăciunea ta tainică, orice fel de
gând care-ti vine din partea dreaptă ca de la Dumnezeu, si care nu stii dacă este cu
adevărat de la Dumnezeu sau de la diavol. Deoarece si atunci, dacă este un gând din
dreapta de la Dumnezeu, cu cât îl încerci mai mult cu durerea rugăciunii inimii, cu atât
acesta străluceste mai mult înlăuntrul tău ca un mărgăritar. Si cu cât îl arzi cu si mai
îndelungată si mai profundă rugăciune, pe care o faci către Hristos din adâncul fiintei
tale, pentru a-l îndepărta de la tine, cu atât mai mult acesta este luminat de rugăciune si
străluceste în inima ta, precum aurul curat, atunci când este trecut prin foc si bătut cu
ciocanul, cu atât mai mult străluceste. Iar dacă acest gând venit din dreapta este de la
demoni, de îndată ce vei voi să-l arzi cu rugăciunea inimii zdrobite va dispare din tine cu
desăvârsire. Iar dacă nu va dispărea din tine cu desăvârsire, va slăbi totusi puterea lui, si
astfel, putin câte putin, se va pierde cu totul. De aceea si Cuviosii părinti, când erau
luptati de gândul din dreapta, îl încercau cu sfânta rugăciune, care, dacă gândul era de la
Dumnezeu, îi întărea si mai mult, iar dacă era de la demoni, îl făcea să dispară dintr-o
dată. Sau, în fine, dacă acest gând din dreapta venea tie la un demon si nu dispărea dintr-o
dată, putin câte putin era alungat din inimă de această sfântă rugăciune a inimii.
Asadar, iubite frate, când te rogi neîncetat cu această rugăciune a inimii si a trezviei, în