Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

aprind oare în ziua aceea măruntaiele lui, văzând în scrisoare numele dragi si preadulci
ale părintilor sau ale fratilor lui? Nu oftează din adâncul sufletului lui amintindu-si de
rudele sale? Nu strigă cât poate înlăuntrul său, închipuindu-si pe prietenii săi si tara lui?
Si dacă, Doamne, aceasta se întâmplă cu omul trupesc, cu cât mai mult se va întâmpla
omului duhovnicesc, când Tu, Dumnezeul si Tatăl nostru ceresc ne cercetezi în
sărăcăciosul si vrednicul de milă exil al nostru, cu harul dumnezeiestilor Tale arătări,
vedenii si vederi, ca si cu niste scrisori adevărate? Deoarece, Doamne, o dată ce harul
acestor dumnezeiesti arătări îsi vor lăsa pecetea lor în chip de neînteles în inima vreunui
credincios rob al Tău, Harul Tău dumnezeiesc face ca inima aceea să se aprindă de focul
iubirii Tale si să fiarbă din pricina lacrimilor fierbinti, dorind să întălnească priviriie Tale
tămăduitoare, când în chip deosebit, în ziua aceea, ochii mintii privesc spre Tine,
Dumnezeule preadulce si Tată ceresc.
Dar, Doamne, Doamne, caută din cer, din sfântul locas al nespusei slavei Tale si priveste
la fata smeritei mele inimi, cum, rănită fiind de preadulcea, mie, săgeată a iubirii Tale
dumnezeiesti si duhovnicesti, s-a topit precum lumânarea de ceară la apropierea de
căldură, din pricina prea multei sfinte evlavii din clipa în care i s-a arătat vederea Ta
dumnezeiască si i s-a dat această vedenie dumnezeiască precum o scrisoare cerească, care
fiind desfăcută si citită de cugetul meu, smeritul meu suflet s-a lipit de îndată de Tine.
Deoarece era însetat de Tine precum era însetat si sufletul blândului David, sfântul Tău
prooroc. Deoarece acest dumnezeiesc David, proorocul Tău, Doamne, al cărui suflet era
atât de însetat de Tine din pricina dumnezeiestilor Tale arătări, vedenii si descoperiri, pe
care i le-ai arătat de-a lungul timpului, în diferite împrejurări, nu a mai putut niciodată,
atât cât a trăit în această lume, să-si astâmpere setea de Tine, înainte de a veni la Tine,
înainte de a bea din apa răcoroasă si odihnitoare de suflet a dulcei împărtăsiri si împreună
petreceri cu Tine. De aceea, năpustindu-se ca un pui de leu din adâncul sufletului său,
cerea să Te vadă fată către fată pe Tine, Stăpânul si Dumnezeul lui, spunând, Doamne:
"Precum doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine
Dumnezeule. însetat este sufletul meu de Dumnezeu Cel puternic, Cel viu. Când voi
putea să văd fata Dumnezeului meu?"
La fel cu acesta, Doamne, pătimind si sărăcăciosul meu suflet, suferă de setea de Tine,
care, precum văd, putin căte putin ajunge să cuprindă toate cele dinlăuntru ale mele si nu
mă părăseste până când nu vine acea binecuvântată clipă a plecării mele din această lume
si înainte de a veni la Tine, preadulcele meu Stăpân si Dumnezeu.
Dacă mă iubesti, Doamne (lucru de care sunt sigur că asa este), să se întâmple acest lucru
cu mine mai repede, pentru ca si sufletul meu să-si astâmpere setea mai curând. Amin.
Asa să fie. Asa să fie.
De la aceste semne, asadar, si de la multe altele asemenea lor sau apropiate de acestea,
întelegi, iubite frate, si esti înstiintat că de la Dumnezeu a fost vedenia ta. Iar dacă nu ti se
întâmplă nimic din toate acestea, după ce te-ai rugat mult pentru aceasta lui Dumnezeu
din adâncul inimii tale si ai adus în fata bunătâtii Domnului toate cererile tale si toată
smerenia ta, să cunosti atunci că vedenia ta a fost din partea demonilor, deoarece la
vedeniile demonilor nu se petrece nimic din ceea ce am spus mai sus. Mai mult chiar, se