Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Această încercare duhovnicească pe care trebuie să o aplici vedeniilor pe care le ai
trebuie să se facă astfel: dacă în ziua în care ai avut o astfel de vedenie te afli în stare
duhovnicească bună si în mare odihnă din partea patimilor tale, iar cugetul tău, de
asemenea, este linistit, netulburat de valurile potrivnice care totdeauna obisnuiesc sa-l
tulbure, iar inima ta se găseste si aceasta în stare de netulburare si în ziua aceea este
cuprinsă de evlavie cu multă usurintă la orice cuvânt duhovnicesc, sau este cuprinsă de
evlavie când în cugetul tău apare vedenia respectivă; dacă se întâmplă toate acestea si
vezi că fiinta ta se află într-o astfel de stare, să cunosti că vedenia care ti se arată este de
la Dumnezeu si să nu ai nici o îndoială în privinta aceasta. Iar dacă nimic din toate
acestea nu ti se întâmplă după arătarea vedeniei, care se arată ca fiind de la Dumnezeu si
din această cauză ai îndoială si te gândesti ca nu cumva să fie de la demoni, atunci, spun,
iubite frate, încearc-o în felul următor.
Adună toată atentia mintii tale în adâncul inimii tale si roagă-te de acolo în chip tainic,
spunând această rugăciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă".
Altceva să nu spui, nici să nu lasi mintea să gândească, nici să cerceteze si nici să se
întrebe în legătură cu ceea ce a văzut în vedenie. Iar dacă cugetul tău se duce singur la
vedenia pe care ai văzut-o, îndepărtează-l fără întârziere si alipeste-l de rugăciunea inimii,
pentru ca rugăciunea ta să fie curată în fata lui Dumnezeu. Si dacă te rogi în felul acesta
destul timp cu evlavie netărmurită fată de Dumnezeu si cu smerenie, dacă vedenia este de
la Dumnezeu, vei simti în inima ta o tresărire duhovnicească cu lacrimi duhovnicesti, fără
ca tu să vrei să-ti amintesti de vedenia care ti s-a arătat. In acelasi timp cu această dulce,
negrăită, duhovnicească si dumnezeiască tresăltare a inimii si cu aceste lacrimi dulci si
duhovnicesti, vei simti că se linisteste, că se îmblânzeste, că îsi află pacea si odihna toate
miscările tale sufletesti si trupesti. In acelasi timp cu această stare de liniste se aprinde în
ziua aceea înlâuntrul tau si flacăra cea mare a iubirii Domnului tău, din care coplesit de
această flacără, scoti în ziua aceea (pentru ca dintr-o dată se aprind de dragoste pentru
Domnul toate maruntaiele tale), si glas către Dumnezeu, repezindu-te catre Acesta,
precum se reped câinii care si-au pierdut stapanul. In clipa aceea vei spune, vărsând
lacrimi, lui Dumnezeu, cu glas plâns si plin de evlavie: "Unde esti, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, si nu ma iei un ceas mai devreme acolo unde esti Tu, iubirea mea cea
preadulce? Nu Ti-e milă de mine, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, că ard măruntaiele
mele ca o flacară aprinsă de dorul nestins al iubirii Tale, care s-a aprins înlăuntrul meu ca
un cuptor încins? Nidodată niciodata, Dumnezeul meu, să nu stingi din inima mea aceasta
flacără aprinsă, atâta timp cât sunt departe de Tine, in valea plângerii a acestei lumi,
Drumetului însetat Doamne, câtă usurare în suflet îi provoacă amintirea izvorului răcoros,
atunci când acesta îi lipseste! Dar nu numai usurare, ci îi aprinde si mai mult setea. Tot
asa si acum, Doamne, nu numai suferintă îi provoacă sufletului meu amintirea Ta si a
arătărilor Tale, care era atât de insetat după Tine, ci un dor si mai mare se aprinde
inlăuntrul meu, când Tu, dulcele meu Iisus, nu mă iei acolo unde esti Tu, izvorul cel
răcoros care astâmpără setea sufletului.
Ce se întâmplă cu fiul iubitor de tată si de mamă, de frati si de surori si iubitor de tară
atunci când se află departe, printre străini, si primeste o scrisoare de la părintii lui dragi
sau de la rudele lui? Doamne, nu udă oare cu lacrimile sale scrisoarea, citind-o? Nu se