Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

de slava lui Hristos, după cum zice dumnezeiescul prooroc David: "Mă voi sătura văzând
slava Ta". Nici nu vor mai înseta acolo, asa cum însetau aici pentru a-si nevoi trupul. Nici
nu se vor mai arde acolo de flacăra necazurilor si a ispitelor, asa cum se ardeau aici de
necazuri si ispite precum aurul în foc, pentru a arăta dragostea pe care o au pentru
Hristos. Deoarece Hristos, Păstorul cel bun al oilor, acolo, în împărătia Lui, îi va păstori
si-i va conduce în Rai în livezi pururea înflorite si bine mirositoare, în care curg râuri
fermecătoare si izvoarele răcoritoare ale apelor nesecate ale vietii vesnice. Deoarece
spune iarăsi ucenicul iubit, Ioan, în Apocalipsa sa: "Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai
înseta, nici nu vor mai cădea peste ei razele soarelui, nici altceva dogoritor, pentru că
Mielul cel din mijloc de pe tron îi va păstori si-i va duce pe ei la izvoare de apă vie, si le
va sterge orice lacrimă de pe fata lor". Să ne dea si nouă Dumnezeu în această viată
strâmtorare mare în inima noastră si lacrimi multe ochilor nostri, pentru ca să ni le steargă
acolo, în împărătia Lui, si să se bucure inima noastră de bucuria cea adevărată si vesnică,
de care să ne învrednicim în Hristos Dumnezeul nostru, căruia se cuvine slava si puterea
în vecii vecilor. Amin.
Cuvântul al patrusprezecelea
Despre cum cugetul care s-a curătit prin rugăciunea mintii neîncetat lucrată în
inimă, maica lacrimilor, întelege diferitele gânduri care intră în suflet, deosebind
care sunt de la Dumnezeu si care sunt de la demoni; încă si despre plâns.
Binecuvintează, părinte!
De îndată ce coboară în suflet Harul lui Dumnezeu, si doreste să sălăsluiască în acel
suflet, cugetul curat si treaz simte în clipa aceea si în orice clipă ca a venit si a sălăsluit în
el Harul lui Dumnezeu. Iar cugetul îsi are scaunul si tronul său în mijlocul fruntii, în cel
mai înalt loc al trupului omului, ca pe niste metereze înalte de unde vede totul si în toate
părtile. Si simte totodată si fără întârziere că se apropie de suflet si dă de stire mintii
omului să ia aminte si să se încredinteze dacă de la Dumnezeu este ceea ce a intrat în
cetate - adică în suflet - sau de la diavoli.
Această lucrare si cugetare a mintii si a cugetului se cheamă deosebire, si această
deosebire este adevărată, deoarece mintea si cugetul judecă si cercetează împreună cu
cugetare exactă si înaltă diferitele lucrări pe care le săvârsesc în simturile sufletului si
trupului gândurile si provocările cele care au intrat în suflet, trecând de paza cugetului si
a mintii. Această judecată, care se face de cuget si de minte, este dreaptă si bună.
Deoarece spune: "Sunt mai buni doi decât unul". De aceea gândurile bune si folositoare
sunt lăsate să intre liber în suflet, în timp ce gândurile rele si înselătoare sunt îndepărtate
cu luptă.
Când cugetul îsi află sănătatea deplină, adică este curat si purificat de la mâncărurile si
băuturile care aduc plăceri, prin înfrânare de la somnul prea mult si de la hrana prea