Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

împăratului pentru cetătile împărătiei, în vreme de întristare din pricina războiului,
primind din partea împăratului scrisori de îmbărbătare, de laudă, pline de făgăduinte,
devine mai curajos si mai dispus să continue războiul, mânat de sperantă că va fi cinstit
de împăratul dacă va birui, la fel si cel care se osteneste si se strâmtorează pentru
împărătia cerurilor, acesta devine mai fierbinte în lucrarea lui si primeste mai mare
mângâiere dacă Domnul îi arată vreo vedere cerească în timpul necazului său. Deoarece,
dacă Domnul îi deschide ochiul nevăzut al sufletului si acel adevărat rob al Domnului
poate vedea ceea ce binevoieste Tatăl să-i arate slugii sale, de îndată, zic, tresaltă
înlăuntrul lui inima, bucurându-se nespus si veselindu-se în chip minunat trupul lui din
pricina prezentei acelei descoperiri dumnezeiesti. De aceea spune: "Inima si trupul meu s-
au bucurat de Dumnezeu Cel viu". Se bucură inima si trupul lui în felul acesta, deoarece
în clipa aceea în care vede în chip văzut cele nevăzute, este ca si cum trupul lui îsi pierde
greutatea sa firească si devine usor ca ceva fără de trup. De aceea se bucură si se
veseleste peste măsură. Si pentru această nemărginită bucurie dântuieste tainic si minunat
asa cum a dăntuit tainic si minunat creatia întreagă o dată cu Taina întrupării lui Hristos,
cea străină si de neînteles, despre care proorocul a spus: "Dealurile au tresăltat precum
mieluseii si muntii precum mieii oilor".
De aceea, din clipa în care robul lui Hristos a văzut pe Hristos fie ca patriarh slujind sau
ca împărat în slava sa, fie ca prieten preaiubit, din clipa aceea, spun, iubeste peste măsură
felul acela, mijlocul acela si cauza aceea prin care a fost învrednicit să vadă pe Domnul
slavei. Iar mijlocul acela prin care s-a învrednicit să vadă pe Hristos si prin care Acela a
binevoit să i Se arate nu este altul decât rugăciunea pe care a făcut-o la Hristos în Sion,
adică în inima sa cu duh înfrânt; "Se va vedea Dumnezeul dumnezeilor în Sion", spune
proorocul. Din clipa aceea în care i S-a arătat Hristos si inima lui L-a văzut în taină,
inima lui se aprinde atât de mult de iubirea lui Dumnezeu, iar văzătorul dumnezeiestilor
descoperiri este coplesit de îndată de evlavie nespusă si începe a vărsa lacrimi fierbinti,
neputând să-si oprească lacrimile, după cum nici lumânarea nu poate să nu se topească
atunci când atinge focul. După aparitia vedeniei dumnezeiesti, inima lui se înmoaie si se
pleacă întru totul poruncilor lui Dumnezeu. Atunci, hotărăste să împlinească orice virtute
hotărăste să împlinească, reuseste cu Harul lui Dumnezeu să o ducă la bun sfârsit cu
multă usurintă, deoarece îl are pe Hristos, care-l întăreste spre bine, după cum spune
fericitul Pavel: "Toate le pot în Hristos, Cel care mă întăreste pe mine". Si încheie,
spunând: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste in mine".
Ascultă, asadar, ce căldură si putere aduce cu sine vederea dumnezeiască asupra celui
care o vede. Dacă un împărat care doreste să cucerească lumea întreagă si să fie dedat cu
totul plăcerilor trupesti, precum Sardanapal acela, sau să dobândească slava oamenilor,
precum Alexandru cel Mare, ar ajunge să vadă în ascuns fie si cât de putin din slava lui
Dumnezeu, de îndată, spun, fără întârziere, ar părăsi împărătia sa si slava lumii, precum si
plăcerile si desfătările poftelor sale trupesti, s-ar îmbrăca în sac si în vesminte vechi,
rătăcind, după cum spune dumnezeiescul Pavel, "în munti si pesteri si în crăpăturile
pământului" (Evrei 11, 38), hrănindu-se cu ierburi sălbatice, pentru ca să se bucure în
viata ce va să vină de bunătătile acelea ceresti si vesnice din care, în parte si foarte putin,
a gustat în această lume. Acest lucru se va întâmpla deoarece vederea celor dumnezeiesti
are darul nu numai de a îndepărta de lucrurile lumesti, de desfătarea si plăcerea trupească