Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

idicat din vrednicie în vrednicie, din mărire în mărire, din cinste în cinste, din grad în
grad, din har în har, până l-a urcat la ultimul grad, împărtind tronul cu el si făcându-l
părtas la împărătia sa. Aceasta a făcut-o împăratul cu mult discernământ si cu
întelepciune, pentru ca prietenul său să-si aducă aminte că pentru a ajunge la acel ultim
grad de cinstire a trecut prin multe încercări si prin multe primejdii si să se poarte asa
cum îi cere noua vrednicie, păzindu-si împăratul si arătându-i respectul si credinciosia
până la sfârsit. Dacă împăratul l-ar fi ridicat dintr-o dată la acea cinste, poate că prietenul
său s-ar fi mândrit cu mărire, crezând că a fost un norocos, si prin urmare nu s-ar mai fi
purtat cum se cuvine. Atunci ar fi fost cu putintă să-si piardă iarăsi cinstea la care fusese
ridicat.
La fel face si Domnul nostru Iisus Hristos, Impăratul ceresc Cel preaîntelept. Răsplăteste
din belsug cu daruri dumnezeiesti pe cel care-L iubeste cu adevărat si care ridică cu
bucurie jugul Său cel bun si sarcina Sa cea usoară. Acestuia îi descoperă diferite vedenii
si taine, după curătia inimii sale, si-i arată slava Sa dumnezeiască, uneori mai mult alteori
mai putin, după lupta si osteneala acestuia, deoarece se odihneste în el Duhul Lui cel bun,
atât pentru tinerea cu străsnicie a poruncilor dumnezeiesti, cât si pentru netărmurita
smerenie a inimii lui, pentru care l-a înzestrat cu Harul Lui, după cum spune Scriptura:
"Celor smeriti li se va da har". Deoarece si Domnul slavei atât de mult a iubit această
smerenie, incât atunci când a fost în lume cu trupul Cel netrupesc si în chip văzut Cel
nevăzut si de necontemplat în dumnezeirea Lui, nu a binevoit să-Si acopere trupul Său cu
slava dumnezeirii Sale, pe care a arătat-o la vremea cuvenită numai la înfricosătoarea
Schimbare la Fată, ci cu trupul Lui cel sfânt a acoperit dumnezeirea Sa. Alt lucru mai
smerit nu se poate întâmpla, căci ce poate fi mai smerit decât aceasta?
Un Dumnezeu de necuprins cu mintea, nevăzut neajuns cu întelegerea, nemărginit, fără
de început, vesnic, preaîntelept, Dumnezeu care a făcut cerul si pământul, luminătorii
cerului, îngerii, arhanghelii, marea si toate animalele, târâtoarele, păsările zburătoare si
toate cele văzute si nevăzute, Acesta, zic, să primească a purta trup omenesc peste
dumnezeirea Lui si să slujească făpturii Sale ca si când I-ar fi fost slugă? "Nu am venit,
să Mi se slujească, ci să slujesc si să dau sufletul Meu pret de răscumpărare" - spune
Hristos.
Din această cauză, pe omul acela care urmează smereniei si simplitătii lui Hristos îl
iubeste Hristos peste măsură. Si nu numai că îl iubeste, ci pentru bucuria si desfătarea lui
îmbracă smerenia si simplitatea aceluia. De aceea spune dumnezeiescul Evanghelist: "In
ceasul acela S-a bucurat în duhul Iisus si a spus: "Mărturisesc Tie, părinte, Domnul
cerului si al pământului, că ai ascuns acestea celor întelepti si priceputi si le-ai descoperit
pruncilor"". De aceea arată si descoperă aceluia diferite vedenii si-l mângâie cu Harul
Său în necazuri si ispite. Chiar atunci îl mângâie Harul lui Hristos mai mult, când îl vede
că arată fată de El bună vrere si hotărâre curajoasă de a lupta cu asceză fără măsură
pentru iubirea Lui, asceză prin care îsi supără trupul foarte mult, dar în timpul acestei
strâmtorări si lupte ajunge la timp Harul si îl mângâie în necaz cu prezenta Sa. Iar
mângâierea se face în felul acesta:
Precum un om împărătesc, prieten al împăratului, când are război cu dusmanii