Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

precum întrece soarele pe ceilalti luminători ceresti. Stând drept, acest minunat si mai
presus de minte arhiereu privea spre răsărit si cânta cu voce tare si clară o cântare scurtă
întru mult preadulce si de negrăit. Iar acel monah, văzând lucrurile acelea care depăseau
orice întelegere, era cuprins de nedumerire si, auzind cântarea aceea preadulce si
armonioasă, se minuna, încât de prea multă mirare a uitat cuvintele pe care le cânta
cerescul arhiereu si nu a putut să-si mai amintească nici măcar un cuvânt din câte auzise,
cu toate că încerca să ia aminte la ele cu toată atentia, deoarece stia că o să se despartă de
acea vedere minunată si voia ca acele cuvinte să-i folosească în viata de aici. In sfârsit,
ascultând si uitând iarăsi, a reusit să tină minte un singur lucru, pe care l-a rostit la sfârsit
cu voce tare minunatul arhiereu, si anume: "Cât îsi aduce cineva aminte si iubeste pe
Dumnezeu, tot atât Isi aduce aminte de el si îl iubeste si Dumnezeu". Si îndată si-a venit
fratele în sine si spunea că în clipele acelea simtise în inima lui ceva ca un foc, care-i
ardea inima ca o lumânare aprinsă, precum spune: "Nu era inima noastră arzând în noi,
când ne vorbea nouă pe cale si când ne explica Scripturile?" Acestuia slava si puterea în
vecii vecilor. Amin.
Cuvântul al treisprezecelea
Despre cum de îndată ce monahul luptător se va ruga în taină cu inima zdrobită la
Hristos în vreme de necaz si ispită, acestuia i se va descoperi de către Hristos vreo
vedere dumnezeiască, care nu numai că-l mângâie duhovniceste în necazul lui si-i dă
nădejdi binefăcătoare pentru bunătătile ce vor să vină, ci îl face si mult mai
fierbinte în virtute decât era mai înainte.
Binecuvintează, părinte!
Ascultă, o monahule, ca în parabolă, cum îsi află har si mângâiere sufletul tău langă
Dumnezeu. Un om curajos si viteaz gata să-si pună viata în pericol din dragoste pentru
împăratul său si să facă fapte de vitejie pentru slava împărătiei, nu va fi oare cinstit de
împăratul cu daruri împărătesti si mărete? Da! Il va cinsti precum se cuvine si-i va
încredinta si o vrednicie împărătească pe măsura faptei sale. Si iarăsi, dacă acesta va arăta
împăratului si mai multă iubire decât prima dată si îsi va pune în fiecare clipă în pericol
viata lui pentru el si va fi gata să suporte orice necaz si suferintă pentru el, oare împăratul,
văzând buna lui intentie si vitejia lui, nu-l va ridica la o cinste si mai mare si la o
vrednicie si mai înaltă? Da! Il va cinsti si mai mult pentru a-l face si mai curajos în
războaie si mai puternic în iubirea lui. Si iarăsi, dacă prietenul împăratului se poartă cu
multă credinciosie si se arată întru toate vrednic si arată împăratului iubire mai mare, iar
în războaie si în primejdii mai multă jertfelnicie, oare împăratul nu-l va ridica la un grad
si mai mare de cinstire? Da! Il va ridica la un grad si mai mare de cinstire si va dori sv-l
considere nu ca pe un străin sau ca pe un prieten, ci ca pe un adevărat frate de inimă al
lui.
Dar împăratul nu i-a dat dintr-o dată atâta cinste, ci l-a cinstit după faptele sale si la