Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

decât atât, vor dori să-ti devină prieteni nedespărtiti pentru tot restul vietii. In drumurile si
pe cărările tale te vor însoti în chip nevăzut, noaptea te vor păzi de frica de noapte si ziua
te vor păzi de săgeata otrăvitoare ce zboară ziua. In lucrările tale te vor sprijini si te vor
întări. La întrebări te vor întelepti să răspunzi cu întelepciune si fără piedici. La rugăciune
vor sta si acestia rugându-se împreună cu tine, plini de bucurie, implorând pe Cel
Preaînalt pentru tine. In primejdii îti vor fi mângâiere si scăpare nesperată. Pe acesti
îngeri nu-i vei vedea cu ochii trupesti, dar vei simti si vei întelege ajutorul lor. Uneori îi
poti vedea chiar cu ochii, după puterea ta sufletească si după curătia inimii.
Bucurie mare va fi pentru sufletul tău din momentul în care vei dobândi astfel de prieteni
si astfel de păzitori puternici, care sunt rânduiti de Dumnezeu să păzească sufletul tău
până în clipa în care va trebui să-l predea în fata Mirelui Hristos, ca mireasă neprihănită
si curată. Deoarece, precum tu, iubite frate, ai aruncat de la tine orice vointă trupească si
orice grijă desartă si te-ai dedat cu totul la lucrarea rugăciunii si la amintirea lui
Dumnezeu, la fel si Dumnezeu îsi aminteste pururea de tine si te are ca pe unul din
oamenii Lui, numele tău fiind înscris în cartea nestearsă a amintirii Sale dumnezeiesti.
Pentru aceasta bucură-te si te veseleste, iubite frate precum spune si Domnul: "Bucurativă,
căci numele voastre sunt scrise în ceruri". Si pentru că numele tău a fost scris în
Cartea vietii cu scrisul cu care tu ai scris în cartea inimii tale numele Lui dumnezeiesc
prin rugăciunea inimii neîncetată, Dumnezeu îti va purta de grijă, păzind cu Harul Lui
sufletul tău ca pe lumina ochilor de orice păcat, "de orice lucru ce se lucrează întru
întuneric si de demonul cel de amiază", deoarece si tu păzesti nestearsă în cartea fiintei
tale iubirea Lui si amintirea Lui, despre care unul din părinti a vorbit astfel:
Un frate oarecare, purtat fiind în afară de sine, în extaz, a văzut o biserică foarte mare, în
mijlocul căreia era un arhiereu plin de strălucire si de slavă, fiind îmbrăcat cu toate
vesmintele arhieresti, iar în fata strălucirii si frumusetii acestora tace orice limbă care ar
dori să spună frumusetea si strălucirea acelui arhiereu. In jurul arhiereului stăteau,
îmbrăcati cu totul în alb, niste diaconi purtând în mâinile lor cădelnite de nedescris, cu
care îl tămâiau pe arhiereul acela ceresc, iar altii, ca niste preoti. stăteau de jur împrejurul
lui cu nespusă evlavie.
Toti acestia erau minunati la vedere, deoarece nu numai fata acestora era ca de lumină, ci
si vesmintele pe care le purtau; ale unora erau albe ca zăpada si curate ca lumina, atât de
curate si de subtiri încât dacă ar fi fost lăsate aici în aer singure, fără să aibă nici o
greutate pământească pe ele, aerul le-ar fi ridicat de îndată în sus la cer si niciodată n-ar
mai fi coborât de acolo pe pământ. Atât păreau de usoare si de fine. Vesmintele pe care le
purtau altii se înfătisau ca o altă priveliste, pe care nu numai că limba aceasta
pământească nu o poate reda, dar nici mintea nu poate să o înteleagă, pentru că nu este
nici un lucru în lume cu care să se asemene.
Altii purtau vesminte strălucitoare ca fulgerul. Unii stăteau de-a dreapta arhiereului, iar
altii de-a stânga. Cu totii stăteau cu multă evlavie si cuviintă. Iar fericitul acela arhiereu
era atât de plin de slavă si atât de mult îi întrecea pe ceilalti în slavă si strălucire si în har,