Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

ună si care este pomul cel domestic si roditor, care rodeste la timpul său, precum lemnul
acela proorocesc, care este sădit "la izvorul apelor"? Altul nu este decât numele lui
Dumnezeu. Se adună în vistierie această comoară de pret a numelui Domnului si sădeste
în inima omului acel binecuvântat pom al rugădunii mintii, atunci când va afla trupul
omorât de asceză si de post neîntrerupt. Dacă se va aduna în vistieria inimii numele lui
Hristos, atunci inima va îmbrăca îmbrăcămintea lui Hristos, adică Harul lui Hristos. Mai
bine să spun, poate, se botează inima cu numele lui Hristos si se uneste Harul lui Hristos
cu inima. Atunci, inima este în Hristos si Harul este în inimă. Hristos cuprinde inima, si
inima, cuprinsă de Hristos, Il cuprinde pe Hristos. Argint curat este numele lui Hristos,
curătit si încercat în foc de sapte ori si de nenumărate ori. Curată devine atunci si inima
ca si acela. Si iarăsi, numele lui Hristos este lumină, si lumină devine si inima.
In inima în care este cinstit, slăvit si cercetat numele lui Hristos, acolo locuieste Hristos.
Iar acolo unde locuieste Hristos, acolo locuieste si Tatăl. Si acolo unde locuiesc Tatăl si
Fiul, acolo Se odihneste si Duhul Sfânt. Deoarece Sfânta Treime este nedespărtită si de o
fiintă. Unde sălăsluieste si odihneste Sfânta Treime, de acolo izvorăsc izvoare de apă vie,
adică întelesurile duhovnicesti si suvoaiele întelepciunii. De aceea, asadar, spunem că
inima care a devenit locas si altar al nevăzutului si atotînteleptului Dumnezeu naste si
izvorăste cuvânt învătător, cuvânt mântuitor, cuvânt roditor, cuvânt întelept, cuvânt sfânt,
cuvânt bun, precum spune: "A iesit din inima mea cuvânt bun, spun eu lucrurile mele
împăratului". La fel si limba, nu ajunge să spună atunci întelesurile pe care le naste inima,
de aceea spune: "Limba mea este pană de scris ascutită pentru cel ce scrie".
Dar iarăsi spunem, iubite frate, că atunci când inima ta este plină de gânduri viclene si de
întelesuri demonice, ca un trup plin de puroi, este nevoie să fii operat si cu ventuza să
scoti puroiul si sângele stricat din inima care a fost vătămată si ucisă de vrăjmasii
nevăzuti si fără de milă. lar ventuză numesc nu pe aceea pe care o folosesc la oameni
doctorii trupului, ci aceea pe care o folosesc pentru gândurile inimii doctorii sufletului,
adică lucrătorii rugăciunii mintii si a inimii. Deoarece, atât cât tu ai inima plină si
îngreunată de gânduri viclene si de întelesuri ucigătoare de suflet, în alt fel nu este cu
putintă să o usurezi de acestea si să o vindeci, decât făcând această operatie la piept cu
rugăciunea inimii ca si cu o ventuză. Pentru că, asa cum o ventuză prinde cu putere partea
trupului atinsă de boală si scoate din trupul bolnav tot sângele stricat, la fel si rugăciunea
inimii, de îndată ce prinde pieptul tău cu putere dinlăuntru scoate din acesta toate
întelesurile desfrânate si viclene si-l curătă. Aceasta poti să o încerci si tu, iubite frate, în
faptă în felul de mai jos.
Să stai, frate, într-un loc anume, pe un scaun sau chiar în picioare, să stai însă un pic
îndoit si, plecându-ti capul în fată, să-ti faci spatele ca o cocoasă, si atunci să începi a
spune rugăciunea din adâncul inimii, trăgând inima, adică partea cea de mijloc a
pieptului, unde are adâncitura, cât poti în părtile cele mai adânci ale fiintei tale cu
rugăciunea, tinându-ti si respiratia atâta timp cât tragi inima cu rugăciunea, având alipită
acolo întreaga ta atentie. Deoarece, dacă procedezi astfel, adâncitura pieptului tău devine
ca o ventuză, căci ventuza nevăzută a Numelui lui Hristos îl trage dinlăuntru mai puternic
decât ventuza adevărată, pentru a scoate din piept plăcerea ascunsă a poftei trupesti si a
pune în loc o altă plăcere, aceea a dorintei duhovnicesti.