Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Tu însă, iubite frate, dacă iubesti mai mult pe Hristos decât aurul si sufletul mai mult
decât trupul, nu-l asculta deloc, ci spune cu silire multă rugăciunea, până când va sălăslui
înlăuntrul inimii tale Domnul nostru Iisus Hristos. Deoarece, dacă va sălăslui Hristos în
inima ta, Acesta singur va putea să vindece orice suferintă si orice boală din sufletul tău
si din trupul tău: "Venind, îl voi vindeca". Deoarece, când tu spui rugăciunea cu silire
multă, asa cum am spus mai sus, atunci strigi si chemi pe Hristos, pe cel mai bun doctor,
ca să vină si să vindece patimile incurabile ale sufletului tău. Spun incurabile, pentru că
altcineva nu poate să le vindece, decât numai Hristos.
Dar când întelegi că vine în chip nevăzut Hristos în inima ta si alungă de acolo demonii,
adică o eliberează de patimi, asa cum a alungat si din inima Mariei Magdalena multimea
de demoni, adică a eliberat-o de toate patimile ei? Acest lucru se va arăta în cuvântul de
mai jos.
Numai ce inima ta va vedea în chip tainic pe Mântuitorul Hristos venind spre ea, de
îndată se pierd si dispar toate gândurile rele si viclene. Blestemata părere de sine atâta
fuge si dispare de la fata Blândului Iisus, precum dispare si se împrăstie întunericul noptii
la arătarea zorilor, atunci când răsare soarele. Si dacă se pierd din inima ta acei tirani răi
si nemilosi, atunci va împărăti în ea blândul si linistitul Impărat, Domnul nostru Iisus
Hristos, făcându-Se pentru ea adevărat îndrumător si învătător. La fel si inima se face
adevărată următoare si ucenică a învătătorului Iisus. Deoarece este învătată de Acesta să
fie linistită, măsurată, înteleaptă, plină de evlavie, plăcută, blândă si smerită, precum
spune: "învâtati de la Mine, căci sunt blând si smerit cu inima, si veti afla odihnă
sufletelor voastre".
Altfel, pe vreo altă cale, omul nu poate ajunge la odihna si pacea sufletească, dacă nu va
dospi inima lui de frământătura numelui odihnitor si aducător de pace al Domnului nostru
Iisus Hristos.
Ascultă, asadar, iubite frate, cum se spune si în altă parte: "Omul bun din comoara cea
bună a inimii sale scoate cele bune". Adică fiecare om are inima ca o vistierie. Si dacă
inima lui este curată, înteleaptă, nevicleană, bună si sfântă, si gura lui va vorbi cuvinte
bune si sfinte, după cum spune: "Din prisosul inimii sale vorbeste gura lui". Si, iarăsi,
dacă inima lui este stricată si vicleană, si gura lui vorbeste cuvinte stricate si viclene.
Asadar, cel care voieste să vorbească si să scrie cuvinte duhovnicesti si ceresti, să-si
umple mai întâi inima sa cu gânduri si întelesuri duhovnicesti si ceresti, si după aceea să
scoată din aceasta, ca dintr-o visterie bună, cuvinte duhovnicesti si ceresti. Iar dacă inima
este plină de răutate, să scoată mai întâi răutatea din ea, după cum spune: "Lepădati de la
inimile voastre răutătile voastre", si după aceea să adune în vistieria inimii lucrurile bune
ca pe un mărgăritar de bun pret, făcând asemenea celui care are un ogor plin de mărăcini
si de pomi sălbatici, care mai întâi scoate din ogorul său pomii neroditori si mărăcinii, si
după aceea planteaza pe cei roditori si domestici.
In acelasi fel, spun, să facă si cel care voieste să adune în vistieria inimii sale viclene
comoara cea buna si să planteze în ogorul ei pomi roditori. Care este această comoară