Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

si cu mai multă silintă din partea inimii, asa cum îsi termină cântarea greierele, cu glas
mai puternic si mai muzical.
Această rugăciune, care se numeste mai ales rugăciunea Mintii, se mai numeste si
rugăciunea Inimii sau rugăciunea Niptică. Când o spui cu mintea si o cercetezi în chip
tainic înlăuntrul tău cu cuvântul lăuntric, în liniste, atunci rugăciunea se numeste
rugăciunea mintii (noera prosevhi). Când spui însă rugăciunea cu inima, din adâncul
inimii tale, cu accent puternic din inimă, cu silintă lăuntrică a fiintei tale, atunci se
numeste rugăciunea inimii. Niptică se numeste rugăciunea, atunci când prin această
rugăciune a ta si din bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu, în sufletul tău sălăsluieste
Harul lui Dumnezeu si îti atinge usor inima sau îti arată vreo vedere dumnezeiască, în
care ochiul cugetului tău rămâne treaz si contemplă.
Atunci când lucrezi această rugăciune a mintii si o cercetezi cu multă evlavie si atât cât
trebuie, si când prin aceasta se pogoară în sufletul tău Harul Sfântului Duh, atunci numele
lui Hristos, care este contemplat cu mintea de tine, apare atât de mângâietor si dulce
cugetului tău si sufletului tău, încât nu te mai saturi să-l cercetezi.
Când lucrezi însă rugăciunea inimi (adică atunci când râvneste inima ta rugăciunea) si
Harul lui Dumnezeu coboară să-ti umbrească inima, atunci în inimă se zămisleste trezvia,
asa cum s-a zămislit Cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt în Preasfânta Născătoare
de Dumnezeu. Atunci, zic, în inima ta se vede numele lui Iisus si al lui Dumnezeu,
precum si întreaga Sfântă Scriptură ca o îndulcire de negrăit ce vine din vederea tuturor
întelesurilor duhovnicesti (ca să spun astfel). Este coplesită inima de râul dulce curgător
al dumnezeiestii contemplări care îndulceste inima si o încălzeste în chip minunat de
iubirea pentru Dumnezeu, Creatorul ei.
Alteori, iarăsi, când lucrezi rugăciunea inimii cu durere in inima ce stă să lesine si cu
întristare a sufletului smerit, atunci sufletul tău simte vădit mângâierea si cercetarea
Domnului. Aceasta este starea aceea despre care spune proorocul: "Este aproape Domnul
de cei înfrânti cu inima", deoarece Domnul Se apropie în chip nevăzut, atunci când îti
strivesti inima cu rugăciunea - asa cum spuneam - ca să-ti descopere vreun lucru tainic,
vreo vedere dumnezeiască, pentru a te face si mai fierbinte în lucrarea duhovnicească a
inimii tale.
Iar când, iubite frate, cu Harul lui Hristos, sufletul tău vede vreo vedere dumnezeiască si
esti cuprins de trezvie din pricina rugăciunii, atunci întelegi că rugăciunea niptică nu este
altceva decât Harul dumnezeiesc însusi; de aceea o numim vedere cu mintea, vedere
dumnezeiască, în care cugetul tău priveste si mintea ta contemplă, iar sufletul tău este
cuprins de trezvie. si când Harul dumnezeiesc al Sfântului Duh se coboară peste sufletul
tău si umbreste fără să simti inima ta si îndulceste în chip de negrăit cugetul tău, întelegi
si cunosti numai tu însuti în sinea ta, deoarece din inima ta izvorăste ca dintr-un izvor
nesecat evlavia, împreună cu dulceata de nespus a cugetului si cu netărmurita mângâiere
a sufletului. Atunci, sufletul tău, prinzând un anume curaj duhovnicesc, se roagă în taină
Făcătorului si Creatorului său si spune: "Pomeneste-mă, Doamne, întru împărătia Ta" sau
vreun alt cuvânt asemănător din Sfânta Scriptură.