Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Rugăciune
Dăruieste, Doamne, Doamne, îndulcirea si dulceata tuturor robilor Tăi care cercetează din
inimă si cu cucernicie numele Tău cel sfânt si dumnezeiesc, dăruieste-mi si mie să iubesc
Numele Tău din toată inima mea si să-1 cercetez cu multă evlavie, pentru a simti si limba
mea odată, când va binevoi Harul Tău, această dumnezeiască si înaltă dulceată. Deoarece
atunci, Domnul meu, sunt înstiintat că, o dată cu această minunată dulceată, va străluci si
lu mina cea sfântă a cunoasterii Tale dumnezeiesti înlăuntrul inimii mele, prin care va fi
luminat ochiul cugetului meu pentru întelegerea adevărată si desăvârsită a cuvintelor Tale
dumnezeiesti. Dacă se va întâmpla cu mine aceasta, Doamne, din. partea Ta, Făcătorul
meu si Dumnezeul meu, cuvintele Tale se vor arâta ca o dulceată gâtului meu si mai dulci
decât mierea gurii mele. Da, dulcele meu îisus, mă rog si implor împârâtia Ta, picură si
mie, cel în multe amărât, o picâtură din dulceata Ta dumnezeiască, din marele si de
necuprins adânc al dumnezeiestii si duhovnicestii Tale dulceti. Deoarece a dorit sufletul
meu această dumnezeiască si minunată dulceată mai mult decât aurul sau topazul sau
decât oricare piatră pretioasă si mă topesc eu, robul Tău, cu duhul, când mă gândesc că
este mai dulce decât mierea si decât fagurele de miere. Deoarece Tu, Domnul meu,
preadulce Iisuse al meu, esti îndulcirea noastră negrăită, a tuturor crestinilor, si Tie slavă
înâltâm în vecii vecilor. Amin.
Cuvântul al nouălea
Despre slăbirea extremă a stării exterioare si lăuntrice a omului, care provine din
silirea extremă a rugăciunii inimii si din postul neîncetat, dar care aduce sufletului
si inimii dulceata si mângâierea Sfântului Duh.
Binecuvintează, părinte!
Slăbeste inima mea, fratii mei, slăbesc rărunchii mei, slăbeste mâna mea si toată
alcătuirea smeritului si jalnicului meu trup si nu pot eu, cel din urmă să scriu cum se
cuvine despre folosul mare si puterea si negrăitul har pe care le aduce sufletului slăbirea
extremă a inimii, care este provocată de silirea extremă a rugăciunii inimii. Cel care vrea
să ajungă la această slăbire fără de margini a stării exterioare si lăuntrice a trupului sau,
mai bine spus, cel care vrea să ajungă la măsura si la starea Sfintilor Părinti, pentru ca
sufletul său si inima să guste din Harul lui Dumnezeu, pe măsura slăbirii sale, este nevoie
să urmeze două lucruri: postul si rugăciunea inimii.
Deoarece acestea două, adică postul si rugădunea inimii, sunt în suflet ca niste plante
dumnezeiesti pline de miere si dulceată, din care picură în suflet, în chip minunat si
neîncetat toată dulceata dumnezeiască. Toată dulceata dumnezeiască spun, deoarece cel
care are aceste două lucrări gustă în sufletul si în inima sa în chip de negrăit toată
mângâierea duhovnicească. Toată bogătia cerească si de neînteles si toată desfătarea
duhovnicească si de nespus a Scripturilor insuflate de Dumnezeu, acesta, spun, le simte
nu ca în vis si nu ca în oglindă, asa cum si le închipuie cu mintea cei care nu au cele două
lucrări, ci le simte în chip adevărat, atât în sufletul cât si în inima sa. Le simte în felul
acesta: