Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

postului curat.
Când, deci, se îndulceste limba ta, simti dulceata în partea din fată a limbii, ca si când ai
fi pus acolo o bucătică mică de zahăr, care a început să se topească în gura ta. Iar atunci
când simti că se îndulceste astfel limba ta, pentru a simti si mai bine această dulceată
duhovnicească dumnezeiască, tine bine închisă gura ta, deoarece în felul acesta vei simti
că această dulceată dumnezeiască si negrăită izvorăste fără să se sfârsească din partea din
fată a limbii, ca si cum ar izvorî apa dintr-un izvor. In timp ce o simti astfel izvorând, de
îndată va dispărea de pe limba ta dacă cumva se întâmplă să vorbesti cu cineva vreun
cuvânt. Dar dacă închizi gura si din nou esti cu luare aminte la gura ta, iată, din nou simti
că se îndulceste limba ta.
Există o plantă a cărei floare are un fel de miere naturală. Această floare, când o iei de pe
tulpina ei, este ca un fel de tevisoară. Dacă pui în gură această tevisoară si tragi aer, simti
dulceata ei pe limbă ca de miere. La fel ca aceasta este dulceata pe care o simti pe limba
ta si care este de la Harul lui Dumnezeu. In cazul dulcetii plantei de care vorbeam, dacă o
inspiri o dată, se termină si dulceata acesteia, numai dacă nu iei altă floare si o mirosi,
atunci simtind din nou dulceata. In cazul dulcetii lui Dumnezeu, însă, aceasta nu se
sfârseste atâta timp cât îti păstrezi gura curată de orice mâncare sau băutură materială.
Dacă vei gusta ceva material, atunci nu vei mai simti acea prezentă vie a dulcetii lui
Dumnezeu în gura ta în ziua aceea.
Uneori, mai ales după gustarea a ceva material, dulceata aceasta dispare de tot în ziua
aceea. Această dulceată a limbii, uneori, când tii mult timp gura închisă, izvorăste în chip
minunat si neîncetat în gura ta, si o simti astfel izvorând si astfel lucrând lucrarea sa dulce
vădită si de nedescris la fiecare respiratie. Uneori o simti si înăutrul buzelor tale, deoarece
se îndulcesc si acestea pe partea dinăuntru a lor, ca si când le-ai fi uns cu pudră de zahăr
sau cu miere preadulce.
Asadar, fereste-te, smeritule monah, atunci când simti această dulceată, să gusti ceva
pământesc, în afară de cazul când e mare nevoie, pentru ca să nu te întristezi după aceea
fără folos. Chiar dacă suferă de foame pântecele tău, să nu-i dai nimic de mâncare,
deoarece când pântecele suferă de foame se satură gura ta de această dulceată minunată si
sensibilă a lui Dumnezeu. Dacă dai pântecelui tău hrană materială, limba ta va fi lipsită
de această minunată dulceată. Când se îndulceste în felul acesta limba ta de această
dumnezeiască dulceată, atunci să nu scuipi afară saliva ta, ci să o înghiti. Deoarece atunci
când o înghiti simti mai departe dulceata în gura ta, iar dacă o scuipi afară, vei fi lipsit
pentru un timp de această dulceată; (de aceea, probabil, un cuvios nu a scuipat niciodată
în viata lui). Mai mult decât orice, încearcă să tii gura ta închisă, dacă nu se iveste vreo
mare nevoie să vorbesti, pentru ca nu cumva să-ti pară rău după aceea.
Dacă vreodată, în timp ce simti în gura ta această minunată si înaltă dulceată, este nevoie
să citesti ceva din Sfânta Scriptură, citeste cu multă evlavie. In timp ce citesti, ia aminte
în acelasi timp si la dulceata pe care o simti în gură, să vezi dacă se mai păstrează sau nu,
dacă mai izvorăste din limba ta sau s-a oprit. Dacă se mai păstrează, fii atent si la
dulceata aceasta minunată si la ci tire, deoarece în acest fel vei mai simti si o altă dulceată